Ceaiul de ciuboţica cucului are numeroase proprietăţi terapeutice cunoscute în medicina populară şi confirmate de fitoterapeuţi.

Ciuboţica cucului (Primula veris) este o plantă din familia Primulaceae. Specia este autohtonă în cea mai mare din Europa temperată şi din partea de vest a Asiei. Poate fi întâlnită în zonele de stepă, de deal şi de munte, în luminişuri, pe păşuni şi pe fâneţe, preferând soluri calcaroase.

Este o plantă perenă, cu un rizom de aproximativ 10 cm lungime şi 0,5 cm grosime de culoare maronie, din care pornesc rădăcinile albe. Tulpina are o înălţime de maximum 20 cm şi la baza ei se află un mănunchi de frunze ovalare, alungite, cu suprafaţă încreţită şi margine ondulată. Florile, de culoare galbenă, sunt grupate mai multe pe tulpină dispuse sub formă de umbrelă şi au un miros abia perceptibil, dar plăcut, tonic. Ciuboţica cucului înfloreşte în aprilie şi mai.

Dintre părţile componente în prepararea produsele naturiste se folosesc florile, frunzele şi rădăcinile plantei. Florile se culeg atunci când apar, iar frunzele pe tot parcursul anului. Rădăcina poate fi recoltată în primăvară sau toamnă.

Rădăcinile şi rizomii de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice de tipul primulinei, acid primulinic, precum şi amidon, zaharuri, ulei volatil. Florile conţin saponozide şi flavonoizi, săruri minerale (potasiu, calciu, sodiu) şi o cantitate mică de uleiuri esenţiale. În frunze s-a găsit o cantitate mare de vitamina C şi carotenoizi, potrivit www.naturalherbs.ro.

În medicina populară ceaiul din florile plantei era utilizat pentru tratarea durerilor de cap, ca diuretic, calmant şi pentru ameliorarea problemelor reumatice. Fitoterapeuţii români au studiat îndelung efectele benefice ale plantei asupra organismului uman, iar proverbele din bătrâni (care considerau planta ca fiind un leac care prelungeşte tinereţea) s-au confirmat.

Este o plantă foarte des utilizată în terapiile naturiste, datorită acţiunii asupra organismului uman ca excelent cicatrizant, bun expectorant, fluidificând secreţiile bronhice. Ciuboţica cucului conţine saponine, care au un efect expectorant, şi salicilate care sunt principalul ingredient al aspirinei şi au efecte anodinice, antiinflamatorii şi febrifuge. Se utilizează în tratamentul tusei cronice (în special a celor asociate cu bronşita cronică şi congestia catarală), gripa şi alte afecţiuni febrile, potrivit site-ului pfaf.org.

Acesta are un istoric foarte lung de utilizare medicală şi a fost utilizată în special în tratarea afecţiunilor care implică spasme, crampe, paralizie şi dureri reumatice.

Tratamentul cu ciuboţica cucului reglează metabolismul, scade colesterolul şi întăreşte sistemul imunitar. Ciuboţica cucului este un puternic antioxidant. Totodată, fitoterapeuţii recomandă tratamentul cu această plantă pentru purificarea sângelui.

Ceaiul preparat din florile plantei are proprietăţi sedative, diuretice, cicatrizante, hemostatice, antispastice şi sudorifice.

Rădăcina are, de asemenea, o acţiune diuretică, antireumatică şi încetineşte coagularea sângelui. Se utilizează în tratamentul tusei cronice (în special a celor asociate cu bronşita cronică şi congestie catarală), gripă şi alte afecţiuni febrile.

Frunzele au proprietăţi medicinale similare cu rădăcinile, dar sunt mai slabe în acţiune.

Ciuboţica cucului este o plantă ce poate fi folosită pentru curăţarea organismului de toxine, în combinaţie cu alte plante ca: mlădiţe de soc, frunze de urzici şi rădăcini de păpădie, potrivit www.sanatatecuplante.ro. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)