Sfânta Cuvioasă Parascheva, sărbătorită în chip deosebit în ţara noastră în fiecare an, la 14 octombrie, s-a născut în Epivat, Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, într-o familie de neam bun şi cu credinţă în Dumnezeu. A primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă. În jurul vârstei de zece ani pe când se afla în biserică împreună cu mama sa a auzit cuvintele Mântuitorului: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), iar din acel moment a început să urmeze îndemnul.

De foarte tânără a intrat într-o mănăstire închinată Maicii Domnului din oraşul Ieracleea Pontului. Petrecând cinci ani în acea mănăstire, după multă rugăciune a reuşit să plece la Ierusalim, căci dorea foarte mult să vadă Mormântul Domnului şi să calce pe urmele Mântuitorului Hristos.

De aici a mers în Valea Iordanului, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani într-o mică aşezare de călugăriţe pustnice.

Nevoinţele Sfintei Parascheva erau multe şi grele: "ca băutură întrebuinţa apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cântarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful bunătăţilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea" (vol. "Vieţile Sfinţilor").

Înainte de a trece la cele veşnice, a plecat de la mănăstirea de călugăriţe din pustiul Iordanului şi s-a reîntors în ţara sa, într-un loc numit Calicratia, aici s-a nevoit doi ani în Biserica Sfinţilor Apostoli, până în clipa în care a plecat din această viaţă.

A fost îngropată ca o străină, pentru că nimeni nu ştia cine era. După mult timp, în urma arătării minunate a Sfintei, care a cerut unui anumit monah să mute trupul înmormântat în apropiere sa, pe care nu-l putea suferi pentru necurăţia lui, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost găsite întregi şi neputrezite, fiind depuse în Biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat, pentru închinare şi cinstire.

În anul 1235, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, iar pentru o vreme au fost duse la Belgrad. În 1521, sfintele moaşte au ajuns la Constantinopol, fiind răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică, şi au fost aşezate pentru început în Biserica Sfânta Maria Panmacaristos, pe atunci Catedrală patriarhală. În urma transformării acesteia în geamie, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dumitru (1597) şi Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).

După 120 de ani, ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc (catedralamitropolitanaiasi.mmb.ro).

În anul 1641, după ce domnul Moldovei Vasile Lupu 1634-1653) a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Partenie I (1639-1644), împreună membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO - Credincioşi participă la scoaterea în procesiune a raclei Sfintei Cuvioase Parascheva în jurul Catedralei mitropolitane de la Iaşi

Racla cu sfintele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi.

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost aşezate în Biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului, în 13 iunie 1641. Au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcaşului, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. În seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, a izbucnit un incendiu care s-a extins la catafalcul pe care era aşezată racla, arzând mocnit toată noaptea. A doua zi s-a constatat că cinstitele moaşte au rămas neatinse, deşi totul era scrum în jur. Ridicate din mormanul de jar, moaştele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi şi strămutate în noua Catedrală mitropolitană, care a fost sfinţită la 23 aprilie 1887.

Tradiţia consemnează multe din minunile săvârşite de Sfânta Parascheva, dar a spune despre toate este cu neputinţă "căci covârşesc, ca sa zicem aşa, şi numărul stelelor şi nisipul mării. De vreme ce vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, încă şi cele atingătoare de moarte; şi în scurt a zice, depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici nu va înceta să verse tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamărit-o" (vol. "Vieţile Sfinţilor"). AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache, editor online: Adrian Dădârlat)