Ortodoxe
Sf. Mc. Haritina; Sf. Cuv. Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu

Greco-catolice
Sf. Haritina

Romano-catolice
Sf. Faustina Kowalska, călug.; Ff. Albert Marvelli; Bartolo Longo

Sfânta Muceniţă Haritina este pomenită în calendarul creştin ortodox la 5 octombrie.

Sfânta Haritina a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305) şi, rămânând orfană de mică, a fost crescută de un creştin evlavios pe nume Caludie.

Pentru că a dorit să trăiască o viaţă retrasă de lume în rugăciune şi linişte, cel care a crescut-o i-a zidit o casă în care vieţuia aşa cum şi-a dorit, făcându-se pildă de credinţă şi de viaţă plăcută lui Dumnezeu.

Denunţată autorităţilor că este creştină şi slujeşte lui Hristos, Sfânta Haritina a fost adusă în faţa guvernatorului. A fost supusă la multe chinuri şi aruncată fiind în mare cu o piatră mare legată pe umerii săi, Sfânta Muceniţă Haritina a umblat desculţă pe mare ca şi când ar fi mers pe un drum obişnuit. A fost din nou prinsă de chinuitori şi supusă la alte cazne.

A murit după o grea suferinţă iar Claudie, care o crescuse pe Sfântă ca pe fiica sa, a luat cinstitul şi prea chinuitul ei trup, cu plângere şi cu bucurie, şi l-a îngropat.

Tot astăzi sunt pomeniţi Sfinţii Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu.

Sfântul Cuvios Daniil Pustnicul a trăit la începutul secolului al XVII-lea, alegând să urmeze lui Hristos pe calea monahală în Mănăstirea Cozia, fiind duhovnic al obştii monahale de aici.

Pentru că dorea o viaţă mai îmbunătăţită, a ieşit din mănăstire cu binecuvântarea stareţului şi a trecut peste Olt, oprindu-se sub muntele Cozia.

Cunoscând dinainte locurile acelea şi-a ales unul ca să-şi poată săpa o peşteră. Peştera ce şi-a făcut-o Sfântul Cuvios Daniil este bine aşezată, cu vedere spre soarele de amiază, atunci când căldura lui este mai puternică, spre a usca umezeala scoasă de stâncile nisipoase, făcându-i şi o ferestruică pentru o mai grabnică zvântare, îndreptată cu gura sa către adierea făcută dinspre Olt.

Şi-a rânduit cu mare înţelepciune viaţa pustnicească, ştiind bine de ispitele peste măsură ale ei şi cunoscând petrecerea cea mai presus de fire a sfinţilor părinţi, care urmau în trup vieţii îngereşti. Numai aşa putea să rabde nemăsurata asprime a iernilor, zăduful secetoaselor veri, foametea care umblă necontenit a lovi şi a răni pântecele, care pe oricine îl fac a se deznădăjdui de viaţa sa. Douăzeci de ani a petrecut acolo în astfel de pătimiri şi grele nevoinţe.

S-a făcut însă iscusit în războiul duhovnicesc şi pentru aceasta mulţi părinţi veneau la dânsul ca să-l întrebe despre ispitele şi gândurile pe care le întâmpinau şi se foloseau de iscusinţa lui şi de subţirimea vederii sale. Aşa a devenit părinte al sihaştrilor şi al călugărilor.

Alături de el a vieţuit şi ucenicul său, Cuviosul Misail, care îl sprijinea şi îl ajuta, văzându-l mereu luminat şi senin la suflet. Cuviosul Misail a intrat în Mănăstirea Cozia de tânăr, petrecându-şi viaţa în smerenie şi în iubire desăvârşită de aproapele şi de Dumnezeu.

La Cozia, l-a cunoscut pe Sfântul Cuvios Daniil, deci formarea duhovnicească a Cuviosului Misail este legată cu desăvârşire de părintele său duhovnicesc, din această cauză obştea l-a găsit vrednic de hirotonie, pentru împlinirea menirii sale de duhovnic şi povăţuitor.

Cu voia stareţului de la Cozia, dar şi cu acordul povăţuitorului său, a ieşit din mănăstire şi s-a aşezat lângă cuviosul Daniil, într-o peşteră alăturată.

Mai târziu în acest locuri, mai jos de peşterile cuvioşilor, a fost zidită o biserică mică de lemn, cu catapeteasmă sculptată împodobită cu icoane, cu hramul Intrării în Biserică a Maicii Domnului.

Egumen a fost pus Cuviosul Misail, iar sihaştrii care pustniceau în acei munţi veneau sâmbăta şi duminica şi participau la Sfânta Liturghie.

Unii dintre aceştia şi-au făcut chilii de lemn în jurul peşterilor celor dintâi pustnici, iar prin zidirea bisericuţei a fost întemeiată "Sihăstria lui Daniil şi Misail".

În jurul anului 1676, în locul bisericuţei de lemn a fost zidită una mai mare de piatră, iar atunci când s-a început construcţia la temelia altarului au fost puse sfintele moaşte ale celor doi cuvioşi, Daniil şi Misail, lăsând ca adevărate mărturii despre ei inscripţiile "Daniil duhovnicul" şi "Misail nacealnicul". (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; https://arhiepiscopiaramnicului.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor. Liviu Tatu)