Marele violonist de reputaţie internaţională, Ion Voicu, s-a născut la 8 octombrie 1923, la Bucureşti, într-o familie cu vechi tradiţii muzicale. A început să cânte la vioară de la vârsta de şase ani, printre profesorii săi numărându-se maeştrii Garabet Avakian şi Vasile Filip.

A fost admis la Academia Regală de Muzică în 1938, la aproape 14 ani, absolvind cei şapte ani de studiu ai instituţiei în doar doi ani, ca elev al renumitului profesor George Enacovici, potrivit site-ului ''Ion Voicu International Foundation'', www.ionvoicu.org.

În 1940, a debutat la Orchestra Naţională Radio, devenind ulterior solist al acestui ansamblu. Un an mai târziu, în 1941, a debutat pe scena Ateneului Român, fiind remarcat, la unul dintre concerte, de marele George Enescu. Acesta i-a oferit, ulterior, câteva lecţii.

Celebrul violonist şi dirijor Yehudi Menuhin a organizat, în 1946, la Bucureşti un concurs muzical. Ion Voicu a obţinut Premiul Naţional ''Enescu - Menuhin'', plecând în Elveţia. Mai târziu, în 1950, a devenit solist al Orchestrei Filarmonicii bucureştene, iar în 1955, a plecat să aprofundeze studiile muzicale la Conservatorul ''Piotr Ilici Ceaikovski'' din Moscova, unde a studiat timp de doi ani cu Abram Iampolski şi David Oistrach.

Ion Voicu a efectuat numeroase turnee alături de Filarmonica bucureşteană. În 1963 a debutat în Anglia. A înfiinţat ''Orchestra de Cameră Bucureşti" în 1969 şi a condus Filarmonica "George Enescu" din Bucureşti, timp de zece ani, în perioada 1972-1982. Începând din 1989, a fost profesor.

Uriaşul potenţial şi ascensiunea violonistului Ion Voicu au convins conducerea de atunci a Ministerului Culturii să achiziţioneze şi să-i pună la dispoziţie un instrument de excepţie, din 1956, Ion Voicu devenind primul român care deţinea o vioară Stradivarius. Între anii 1984-1985, vioara a fost confiscată şi dată spre păstrare Muzeului Naţional de Artă, dar i-a fost înapoiată după 1990. Instrumentul i-a rămas acestuia până la moarte. Ulterior, vioara a fost restituită Ministerului Culturii, iar apoi a fost încredinţată violonistului Alexandru Tomescu.

În cei 55 de ani de carieră, a susţinut mii de concerte în întreaga lume - La Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo, Berlin, Stockholm etc. Turneele sale anuale i-au adus aprecieri entuziaste din partea criticilor muzicali în presa ţărilor în care Ion Voicu avea concerte, precizează site-ul www.ionvoicu.org: "Ion Voicu has magic in his fingers and his bow", "Sa technique est éblouissante et sa sonorité charmeuse", "Ion Voicu se situe sur le plan des plus grands maîtres du violon", "He is one of the greatest violinists", "A lesson of violinistic art", "Un grand soir avec Ion Voicu", ''A star of international musical life", "Il se place aux premiers rangs des violonistes du monde entier", "Le concert inoubliable de Ion Voicou", "He was triumphal!".

Sursa foto: (c) MIRCEA KESSLER/AGERPRES FOTO

Ion Voicu a realizat peste 100 de înregistrări pentru Decca, Deutsche Gramophone, Eterna sau Heliodor. A concertat pe cele mai mari scene ale lumii (Royal Albert Hall şi Wigmore Hall din Londra, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Teatro Colon din Buenos Aires, Musikverein şi Konzerthaus din Viena etc.), în compania celor mai renumite orchestre (Berliner Philarmoniker, London Symphony Orchestra, Gewandhaus din Leipzig, Orchestra Filarmonică din Tokyo, orchestrele simfonice din Cincinatti, Seattle, Baltimore, Los Angeles, Dresda, München etc.) şi a colaborat cu eminenţi muzicieni: Yehudi Menuhin, Isaac Stern, Henryk Szering, Monique Haas, Christoph Eschenbach, Sergiu Celibidache, John Barbiroli, Antal Dorati, Vaclav Neumann, André Cluytens, etc.

Numeroase concerte au fost transmise de canale de televiziune din toată lumea - BBC-Londra, ABS-New York, NHK-Tokyo, Moscova, Ankara, Stockholm, ş.a.

A desfăşurat şi o intensă activitate didactică în cele mai prestigioase universităţi ale lumii, de la Academia Internaţională Mozart din Salzburg la universităţile din Paris, Geneva, Viena sau la Academia Internaţională Menuhin. A fost numit vicepreşedinte al Concursului Internaţional "Ceaikovski" şi a fost membru în juriile mai multor competiţii internaţionale: Concursul Internaţional Bach, Concursul ''Carl Flesch'' de la Londra, Concurs Internaţional Sibelius, Concursul Folkstone Menuhin ş.a.

De-a lungul carierei sale, marele muzician a fost recompensat cu numeroase premii şi distincţii, între care: Medalia de Aur a Academiei Franceze, Diploma de Onoare a Fundaţiei ''Eugene Ysaye'', Premiul Academiei Române, Diploma de Onoare a Ministerului Culturii şi Premiul de Excelenţă al Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor din România.

În septembrie 1995, a înfiinţat fundaţia ''Ion Voicu International Foundation'', cu scopul de a forma şi susţine tineri muzicieni români, precum şi de alte naţionalităţi, care se dovedesc a fi un talent excepţional şi doresc să se dedice unei cariere artistice. A fost membru al Consiliului UNICEF, membru activ al Societăţii Academice Franceze ''Arts, Sciences Lettre'', membru al Consiliului Consultativ Artistic al Fundaţiei ''Henryk Szeryng''.

În decembrie 1996, a susţinut un master-class la Conservatorul din Paris, ultimul dintr-o serie de cursuri pe care le-a ţinut la Salzburg, Nisa, Lausanne, Sorrento etc.

Celebrul violonist a murit la 24 februarie 1997. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiţă)