Vasile Alecsandri (1818-1890) este considerat unul din pionierii pastelului în literatura română. Pastelurile sale au fost gândite şi scrise după retragerea sa la moşia din satul Mirceşti, judeţul Iaşi, fiind publicate între anii 1868-1869 în "Convorbiri literare", apoi în volumul "Opere complete", apărut în 1875.

Pastelul este o poezie cu conţinut liric, în care se zugrăveşte un tablou din natură, o privelişte sau un fenomen al naturii. Vasile Alecsandri se concentrează asupra peisajului rustic, admirat în cadrul fiecăruia din cele patru anotimpuri. Poetul este fascinat de natura descrisă, bucurându-se de venirea primăverii, dar savurând şi pitorescul decor hibernal. Văzute împreună, pastelurile sale compun o viziune bucolică asupra naturii, care este străbătută de armonie şi ordine.

Ca stil, sunt caracterizate prin simplitate, naturaleţe şi expresivitate, asemănându-se cu creaţiile din folclor. Personificarea anumitor fenomene, precum gerul, este, de asemenea, inspirată din mitologia populară.

"Îmbătat de splendoarea peisajului scăldat în lumină sau înveşmântat în straie de iarnă, poetul, retras în casă, la gura sobei - el are teroare de intemperii -, se lasă împresurat de fantasme, desluşind în jocul limbilor de foc plăsmuiri nemaivăzute", scrie Florin Faifer despre pastelul "Serile de la Mirceşti", în "Dicţionarul general al literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2004). Acelaşi critic observă în cazul unora dintre pastelurile lui Alecsandri "o notă parnasiană", datorită virtuozităţii imaginii şi descrierilor strălucirii exterioare a lucrurilor.

Alte pasteluri semnate de Vasile Alecsandri sunt: "Sfârşit de toamnă", "Gerul", "La gura sobei", "Oaspeţii primăverii", "Noaptea", "Floriile", "Sămănătorii", "Malul Siretului", "Cositul" etc. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Ady Ivaşcu)