Ceremonie militară dedicată sărbătoririi Zilei Imnului Naţional, la Iaşi

Mulţi dintre revoluţionarii moldoveni s-au refugiat la Sibiu şi la Braşov, în urma înăbuşirii revoluţiei din Moldova (martie 1848). Încercând să reaprindă revoluţia în acest principat românesc, însufleţiţi de manifestaţiile la care participaseră, moldovenii redactau la Braşov, printre altele, broşuri şi manifeste politice care se constituiau în material de propagandă răspândit în diferite provincii româneşti, notează volumul ''Revoluţia română de la 1848'' (Editura Politică, Apostol Stan, 1987).

Poetul Vasile Alecsandri, spre exemplu, a elaborat broşura ''În numele Moldovei, a omenirei şi a lui Dumnezeu'' prin care se adresa fraţilor ''români din toată România'' termen care desemna toate provinciile româneşti. Tot Vasile Alecsandri în contact cu redactorii foilor din Braşov, cu George Bariţiu, Andrei şi Iacob Mureşanu mai ales, au scos la iveală versuri inspirate, pătrunse de un profund sentiment naţional şi patriotic, ca poezia ''15 mai 1848'', semnată ''Un român'', scrisă pentru a omagia Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3/15-5/17 mai 1848, precum şi o alta, ''Către români'' devenită ''Deşteptarea Românei'', publicată la Braşov.

În aceeaşi atmosferă apărea şi poezia lui Andrei Mureşanu, ''Un răsunet'', cunoscută mai târziu sub titlul ''Deşteaptă-te, române!'', în nr. 25 din iunie-iulie (21 iun./3 iul.) 1848 al suplimentului ''Foaie pentru minte, inimă şi literatură'', editat de George Bariţiu:

''Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

(...)

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

(...)

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!'

Românii transilvăneni care efectuaseră stagii în instituţiile de învăţământ şi cultură din Ţara Românească au format un grup al comisarilor de propagandă, care răspândeau cântece şi versuri de aleasă simţire naţională. Între aceşti comisari se aflau cărturari autentici, precum A. T. Laurian, I. Maiorescu, Gh. Magheru, ''un om grozav aprinzător de inimi moarte'', cu o activitate deosebită în domeniul limbii, culturii şi istoriei naţionale, cunoscători ai ideilor de dreptate socială şi libertate, pe care, într-o formă sau alta, mai ales la catedră, începuseră a le difuza în societatea românească cu mult înainte de revoluţie.

Aici trebuie amintit faptul că, la 29 iulie 1848, în cadrul unei astfel de reuniuni populare organizate la Râmnicu Vâlcea, Anton Pann (1796-1854), cunoscut poet şi culegător de folclor, împreună cu alţi ''cântăreţi'' au alcătuit ''o musică vocală cu nisce versuri frumoase puse pe un ton naţional plin de armonie şi triumfal, cu care, a ajuns entuziasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor''. Acele ''versuri prea frumoase'' erau poezia lui Andrei Mureşanu ''Un răsunet''.

Nicolae Bălcescu, rememorând în ''Mişcarea românilor din Ardeal la 1848'' evenimentele la care participase, în special, prezenţa sa în tabăra lui Avram Iancu, spunea că fusese fascinat de aceeaşi ţărani, care în timpul zilei luptaseră cu duşmanul, iar seara se adunau pe lângă focuri, povestind întâmplări obişnuite sau din trecut, cântând din fluiere, buciume sau cimpoaie. Alţi tineri învăţau pasaje din broşura tradusă de ieromonahul Dionisie Romano, sub titlul ''Cuvintele unui credincios'' a lucrării ''Paroles d'un croyant'' de Lamennais, în timp ce alte grupuri făceau să răsune văile de ''cântări de vitejie şi de naţionalitate, mai ales de acea puternică şi frumoasă marselieză'' a lui Andrei Mureşanu ''Deşteaptă-te, române!'', cântată ''chiar în mijlocul focurilor şi a urletelor de tunuri'', consemnează acelaşi volum.

Poetul şi publicistul Andrei Mureşanu s-a născut la 16 noiembrie 1816, în Bistriţa, fiind fiul Eftimiei şi al lui Toader Mureşanu (Moroşanul), ţăran şi meşteşugar, potrivit ''Dicţionarului general al literaturii române'' (Editura Univers Enciclopedic, 2005).

A învăţat la şcoala săsească (1825-1826) şi la liceul călugărilor piarişti (1827-1832) din Bistriţa. Apoi, a plecat la Blaj, unde din 1832 a urmat cursurile de filosofie şi teologie, având printre profesori pe Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu, fruntaşi transilvăneni ai revoluţiei paşoptiste.

În 1838, Andrei Mureşanu a fost chemat la Braşov de colegul mai vârstnic şi prietenul său George Bariţiu. A fost mai întâi institutor la şcoala românească condusă de Bariţiu, apoi profesor de gimnaziu (până în 1849), ca şi vărul său, publicistul Iacob Mureşianu.

Din acelaşi an a început să colaboreze la ''Gazeta Trnasilvaniei'' şi la ''Foaie pentru minte, inimă şi literatură''. Alături de poezii semnate uneori Sereţeanu şi Urziceanu sau, mai frecvent, Eremitul din Carpaţi, a publicat articole, istorioare, fabule în versuri, unele prelucrate după Schiller, Wieland, Burger, Herder, M.G. Saphir sau Kisfaludy, cele mai multe culese din revistele străine, fără indicarea autorului. Câteva fragmente din ''Nopţile'' lui Young transpuse spre sfârşitul vieţii, au apărut postum. Pentru educaţia copiilor a tradus din germană ''Icoana creşterii rele cu mijloace de a o face şi mai rea'', după Chr. F. Salzman şi Karl Han (1848).

A participat la revoluţia de la 1848 din Transilvania, trecând în Muntenia după înfrângerea ei împreună cu Bariţiu.

Întors la Sibiu, a fost numit funcţionar şi translator la buletinul oficial al guvernului. A fost un slujbaş conştiincios, închinând ode şi imnuri reprezentanţilor imperiali de la Viena. Pentru a nu-şi risca starea modestă dobândită, a refuzat propunerea lui Bărnuţiu de a ocupa o catedră la Iaşi.

A colaborat cu articole la ''Telegraful român'' din Sibiu, iar în 1862 şi-a adunat versurile într-un volum, ''Din poesiele lui Andreiu Mureşanu'', care a fost premiat de Astra.

Pensionat, s-a retras la Braşov, unde a murit în sărăcie, la 24 noiembrie 1863.

Andrei Mureşanu a debutat cu versuri, în maniera alegorică a poeţilor Văcăreşti, fiind influenţat de poezia romantică franceză (Lamartine, în primul rând), dar şi de cea a poeţilor din Principate (Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, I. Heliade-Rădulescu). Şi-a relevat vocaţia pentru poezia socială şi patriotică după 1843, cu ''Glasul unui român'' şi mai ales la 1848, prin poezia ''Un răsunet'', devenită repede imn popular. Poezia a circulat în epocă în formă manuscrisă fiind cântată de elevii lui Andrei Mureşanu de la gimnaziul romano-catolic din Cetatea Braşovului.

''Deşteaptă-te române!'' a fost intonat în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. ''Deşteaptă-te, române!'' a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. Astfel, în forma actuală, Constituţia prevede, prin Articolul 12, că imnul naţional este ''Deşteaptă-te, române!'', acesta fiind considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului, se arată pe site-ul www.cdep.ro. Începând cu anul 1998, la 29 iulie se sărbătoreşte Ziua Imnului Naţional - ''Deşteaptă-te, române!''. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Gabriela Badea)