Palatul Medieval al Marelui Maestru al Cavalerilor de Rhodos din Oraşul Medieval Rhodos, Grecia

Oraşul medieval Rhodos a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1988.

Ordinul Sfântului Ioan de Ierusalim (Cavalerii Ioaniţi) a ocupat insula Rhodos între anii 1309-1523 şi a început să transforme oraşul într-o fortăreaţă, potrivit http://whc.unesco.org. Ulterior, oraşul a intrat sub dominaţia turcă şi italiană. În Rhodos, Palatul Marilor Maeştri, Marele Spital şi Strada Cavalerilor sunt cele mai frumoase ansambluri urbane din perioada gotică, toate situate în "Oraşul superior". În "Oraşul inferior", arhitectura gotică coexistă alături de moschei, băi publice şi alte clădiri care datează din perioada otomană.

Site-ul UNESCO precizează că în Rhodos, cea mai mare insulă din Arhipelagul Dodecanez al Mării Egee, Ordinul Cavalerilor Ioaniţi, care şi-au pierdut ultima fortăreaţă în Palestina, în Acre, în 1291, au transformat capitala insulei într-un oraş fortificat capabil să reziste unor asedii prelungite, precum cele conduse de sultanul Egiptului în 1444 şi de sultanul otoman Mehmet al II-lea în 1480. Rhodos a căzut în cele din urmă în 1522 după un asediu de şase luni al armatei sultanului otoman Suleyman Magnificul.

Oraşul medieval, înconjurat de un zid de 4 km, este împărţit în "Oraşul înalt, superior" spre nord şi "Oraşul inferior" spre sud-sud-vest. Iniţial, separat de "Oraşul inferior" printr-un zid fortificat, "Oraşul înalt" a fost construit în întregime de către Cavalerii Ioaniţi. Ordinul Cavalerilor Ioaniţi a fost organizat în şapte "limbi", fiecare având reşedinţa proprie sau "han". Hanurile limbilor Italiei, Franţei, Spaniei şi Provenţei au căpătat axa principală est-vest, faimoasa stradă a Cavalerilor, pe ambele părţi, una dintre cele mai frumoase mărturii ale urbanismului gotic. La nord, aproape de primul Azil al Cavalerilor, se află Hanul Auvergne, a cărui faţadă poartă braţele lui Guy de Blanchefort, Marele Maestru din 1512 până în 1513. Azilul iniţial a fost înlocuit în secolul al XV-lea de către Marele Spital, construit între 1440 şi 1489, în partea de sud a Străzii Cavalerilor.

"Oraşul inferior" este aproape la fel de înţesat de monumente ca şi "Oraşul înalt". În 1522, cu o populaţie de 5.000 de oameni, "Oraşul inferior" avea multe biserici, unele de tip bizantin. De-a lungul anilor, numărul de palate şi fundaţii caritabile s-a multiplicat în zona sud-sud-est: Curtea de Comerţ, Palatul Arhiepiscopului, Azilul Sf. Ecaterina şi altele.

Istoria şi dezvoltarea Rhodosului, până în anul 1912, au dus la apariţia unor monumente islamice valoroase, cum ar fi moschei, băi şi case. După 1523, cele mai multe biserici au fost transformate în moschei, cum ar fi Moscheea lui Suleyman, Kavakli Mestchiti, Demirli Djami, Peial ed Din Djami, Abdul Djelil Djami, Dolapli Mestchiti.

Mănăstirile oraşului medieval, construite parţial pe fundaţiile clădirilor bizantine, au fost întreţinute şi remodelate constant între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea. Fortificaţiile din Rhodos au exercitat o influenţă în întreaga Mediterană de Est, la sfârşitul Evului Mediu. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)