Palatul Victoria, sediul Guvernului României, clădire proiectată de arhitectul Duiliu Marcu - imagine 2014

Personalitate marcantă a arhitecturii interbelice, Duiliu Marcu, urbanist, profesor, membru titular al Academiei Române, preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din România, este autorul a peste 150 de construcţii publice şi private. Activitatea sa profesională s-a desfăşurat pe parcursul a peste 50 de ani (1912-1966), timp în care care a dovedit o polivalenţă ieşită din comun, astfel încât personalitatea sa este confundată practic cu aproape întreaga evoluţie a arhitecturii româneşti, arată site-ul www.uniuneaarhitectilor.ro.

Consacrarea sa este dată de arhitectura modernist-clasicizantă, o arhitectură simplă, elegantă, a detaliului, în care interioarele sunt la fel de bine studiate ca exterioarele, formând un tot unitar. O contribuţie remarcabilă a avut-o prin reinventarea detaliului de arhitectură, atât prin soluţia găsită, cât şi prin preţiozitatea materialului folosit - piatra naturală, lemnul, sticla şi metalul.

Duiliu Marcu a desfăşurat o activitate complexă în domenii variate (clădiri administrative, săli de spectacole, locuinţe particulare, apartamente în blocuri etc). Lucrările sale îmbină tradiţia arhitecturii naţionale cu formele arhitecturii contemporane şi au evoluat de la romantismul naţional la clasicismul modern, către funcţionalism, potrivit volumului "Membrii Academiei Române - Dicţionar" (Ed. Enciclopedică, Ed. Academiei Române, 1866/2003).

După o scurtă perioadă în care a fost influenţat de arhitectura clasică franceză de factură academică, cel mai bine reflectată în Pavilionul artelor din Bucureşti, s-a preocupat de valorificarea tradiţiilor arhitecturii româneşti şi de interpretarea originală a unor element naţionale - folosirea cărămizii aparente, elemente specifice decorative, relaţiile dintre volume, între pliuri şi goluri, etc. Acestea se regăsesc la o serie de locuinţe din Bucureşti (Casa Dobrescu, Casa profesor Mircea Djuvara, Casa Weiss, Casa N. Titulescu), vile din Sinaia (Nicolae Tabacovici, doctor Krainic, Olga Ştefănescu), dar şi la clădirile Academiei Române, Institutului Politehnic şi Teatrului Naţional din Timişoara sau Institutul Fizico-Chimic din Cluj.
 

Foto: (c) EUGEN ENĂCHESCU / AGERPRES FOTO

Duiliu Marcu a participat la construcţia Universităţii din Bucureşti, alături de arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti (1912-1913), dar numele său este legat de multe dintre zonele-cheie ale Bucureştiului, una dintre cele mai cunoscute opere ale sale fiind Palatul Victoria. Proiectat în anul 1937, acesta este amplasat pe latura de est a Pieţei Victoria, şi este conceput pe un plan simetric, rectangular, pe mai multe nivele, prezentând spre piaţă o faţadă de 90 de metri. Interioarele şi faţadele reflectă intenţia arhitectului de a combina elementele clasice cu o concepţie modernă, geometrică a compoziţiei. Până în anul 1990 Palatul Victoria a fost sediul Ministerului de Externe şi al Consiliului de Miniştri, iar apoi a devenit sediul primului guvern al României. În 2004 a fost inclus pe Lista monumentelor istorice. 

O contribuţie aparte a avut-o la transformarea Hotelului Athénée Palace Hilton, unul dintre simbolurile Bucureştiului construit (1912-1914) după planurile arhitectului francez Theophile Bradeau. În anul 1937, Duiliu Marcu a ales un aspect mai simplist, art deco, păstrând însă atmosfera specială a clădirii. Hotel Athénée Palace Hilton a fost prima clădire cu mai multe etaje din Bucureşti, dar şi prima clădire cu structură din beton armat. Cu o faţadă în stil clasic, bogat decorată cu stucaturi, hotelul avea, în 1914, la finalizare, 149 de camere şi zece apartamente decorate în stilul Ludovic al XIV-lea. 
 

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

După modificările aduse de Duiliu Marcu, atât asupra planului, cât şi asupra arhitecturii exterioare, faţadele au fost complet schimbate. A fost prevăzut pe înălţimea a trei etaje cu arcade adâncite care dădeau un aspect deosebit faţadei. Intrarea principală, holul de onoare, sălile de mese, saloanele de recepţii, totul a fost refăcut, modificat şi completat cu cele mai moderne instalaţii. În prezent, hotelul are 272 de camere, dintre care 38 duble, 45 de apartamente şi 20 de apartamente de lux. 

Printre clădirile proiectate de arhitectul Duiliu Marcu se numără şi Palatul Elisabeta, proiectat în 1930, ce combină elemente ale stilului brâncovenesc cu cel maur. Clădirea se întinde pe o suprafaţă de 3.000 mp şi este înconjurată de 10.000 mp de grădină.
 

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

Alte proiecte la care arhitectul şi-a adus o contribuţie deosebită sunt: clădirea Bibliotecii Academiei Române, clădirea Academiei Militare, Ministerului Transporturilor, Palatul Elena Kreţulescu, dar şi Casa Tudor Mărăscu din Craiova sau Vila doamnei Ioanid de la Balcic.

Deşi a realizat marea majoritate a lucrărilor sale în perioada interbelică, după 1945, s-a ocupat, de unele proiecte de sistematizare ale unor oraşe precum Agigea, Bucureşti, Buzău, Braşov. Totodată, s-a dedicat învăţământului, devenind un model pentru generaţii întregi de arhitecţi, şi a lăsat şi câteva lucrări precum "Estetica oraşelor" (1927) sau "Arhitectură, monografia lucrărilor realizate" (1960).

***

Duiliu Marcu s-a născut la 23 martie 1885 la Calafat, în judeţul Dolj. A studiat la Liceul "Carol I" din Craiova, Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti (1906), Şcoala de Arte Frumoase din Paris (1907-1912).

Reîntors în ţară, în anul 1912, a fost profesor la Şcoala Superioară de Arhitectură (1929-1931), profesor titular de istoria arhitecturii la Academia de Arhitectură şi Facultatea de Arhitectură din Bucureşti (1931-1948), profesor la Institutul de arhitectură "Ion Mincu" din Bucureşti - fostă Academia de Arhitectură (1948-1957), director general al Direcţiei Monumentelor Istorice (1953-1965).

De asemenea a fost membru şi preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din România (1953-1965), membru titular al Academiei Române (din 1955), membru în Comitetul de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii, vicepreşedinte al Consiliului Superior Tehnic, preşedinte al Comisiei de avizare a lucrărilor de arhitectură (1944-1953), laureat al Premiului de Stat (1952), potrivit volumului "Membrii Academiei Române" (Ed. Enciclopedică, Ed. Academiei Române, 1866/2003)

A murit la 9 martie 1966, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Cristian Anghelache, editor online: Gabriela Badea)