Devenită o sărbătoare anuală, Ziua internaţională a ceaiului, a băuturii care în anotimpul rece devine cea mai căutată şi binevenită licoare, se marchează din 2005, la data de 15 decembrie.

După World Social Forum din 2004, de la Mumbai, ca urmare a discuţiilor între mari producători de ceai, Ziua internaţională a ceaiului a fost celebrată pentru prima oară la New Delhi, apoi, în anul următor, în Sri Lanka, potrivit site-ului anydayguide. Iniţial sărbătorită pe 9 decembrie, a fost mutată pe 15 decembrie. După 2008, în ţările producătoare de ceai din întreaga lume, precum Bangladesh, India, Indonezia, Kenya, Malaezia, Malawi, Nepal, Sri Lanka, Tanzania, Uganda şi Vietnam marile sindicate au colaborat în organizarea de acţiuni pentru a face cunoscute problemele legate de producţia de ceai şi modul în care cultivatorii mici ai plantaţiilor de ceai şi consumatorii sunt afectaţi de politicile comerţul mondial cu ceai.

În 2015, guvernul indian a propus marcarea Zile internaţionale a ceaiului la nivel mondial prin sprijinul Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură.

Fără lichide, omul nu poate supravieţui mai mult de câteva zile. Apa a fost întotdeauna un catalizator în dezvoltarea omenirii, lipsa de apă a împiedicat în mod sistematic progresul. În istoria omenirii, băuturile au marcat istoria politică şi culturală a omenirii. Astfel, băuturi precum cafeaua, cola, berea, vinul, romul, dar şi ceaiul şi-a adus aportul în schimbarea lumii. Astăzi, ceaiul este băutura cea mai consumată în lume, imediat după apă, după cum menţionează site-ul Happydays-365.

Ceaiul este o băutură străveche, consumată de mii de ani, proprietăţile sale terapeutice fiind descoperite în secolul al IV-lea î.H., când acesta făcea parte din consumul zilnic al locuitorilor din Birmania şi Thailanda.

Produs de origine vegetală, ceaiul se obţine din mugurii, florile şi frunzele tinere ale arborelui de ceai, Camellia sinensis, cu toate varietăţile sale, care au fost supuse răsucirii, fermentării şi uscării. Datorită calităţilor sale stimulatoare, ceaiul a fost adus în Japonia în anul 800, de către un călugar budist şi mult mai târziu, în 1610, o corabie olandeză a adus pentru prima oară ceaiul în Europa, dar costurile de livrare şi profiturile agenţilor intermediari erau atât de ridicate, încât ceaiul a devenit "băutura oamenilor bogaţi".

În 1890, Sir Thomas Lipton i-a scăzut preţul, prin înlăturarea intermediarilor şi a făcut din ceai o băutură accesibilă tuturor categoriilor sociale.

Germanii susţin că adăugarea de lapte în ceai poate distruge calitatea acestuia de a ne proteja împotriva bolilor cardiovasculare.

Legenda spune că primul ceai s-a preparat din întâmplare pe vremea împăratului chinez Shen Nung (2737-2697 î.Hr.). Acesta obişnuia să bea apă fiartă, de teama îmbolnăvirii şi permanent, în bucătărie, fierbea un vas cu apă. Într-o zi, o adiere de vânt a aruncat frunze şi crenguţe, de pe lemnele aşezate sub fereastra bucătăriei, direct în vasul cu apă fiartă, schimbându-i culoarea. În acelaşi timp, o aromă puternică a umplut bucătăria. Licoarea astfel obţinută a fost apreciată de împărat, bineînţeles după ce a trecut ''testul'' bucătarilor.

Americanii au adus două mari contribuţii modului de a savura un ceai. Prima a avut loc în 1904, când Richard Blechynden, proprietar al unei plantaţii de ceai, participant la primul Târg Internaţional al Americii de la St. Louis, a dorit să le ofere vizitatorilor un ceai fierbinte. Însă, datorită căldurii, nimeni nu era interesat. Pentru a-şi salva investiţia, a mai făcut o încercare de a capta "atenţia" publicului, aruncând în ceaiul preparat şi servit vizitatorilor câte un cub de gheaţă. Aşa a fost inventat "Ice Tea''-ul, care în scurt timp a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri.

Patru ani mai târziu, în 1908, Thomas Sullivan, din New York, a dezvoltat conceptul de pliculeţ de ceai (tea bag). Fiind un comerciant de ceai, el ambala cu mare grijă mostrele de ceai pe care le trimitea beneficiarilor. A realizat oportunitatea afacerii, când a văzut că restaurantele prepară ceaiul cu tot cu ambalaj, pentru a nu împrăştia frunzele de ceai prin bucătărie. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiţă)