Statul Qatar sărbătoreşte, la 18 decembrie, Ziua naţională.

Are o suprafaţă de 11.427 km pătraţi şi o populaţie de 2.123.160 locuitori (estimare pentru anul 2014), potrivit Enciclopediei Statelor Lumii, Ed. a XIV-a.

Emirat arab în sud-vestul Asiei, ocupă teritoriul Peninsulei Qatar, aflată pe coasta de nord a Peninsulei Arabe. Are graniţă terestră doar cu Arabia Saudită la sud, în rest teritoriul este înconjurat de apele Golfului Persic. Peninsula are doar 160 km lungime, iar lăţimea cuprinsă între 55 şi 80 km.

Relieful este neted, aflându-se la doar 40 m peste nivelul mării, în majoritate deşert fără vegetaţie. Fauna este şi ea destul de săracă, constând mai ales în păsări, cum ar fi houbara, şi în animale greu de văzut, ca liliecii şi pisicile de nisip. Clima este subtropicală (caldă şi secetoasă) şi nu permite culturi agricole, cu excepţia micilor oaze, de-a lungul coastelor, în care apare apa subterană. Singura vegetaţie arborescentă o reprezintă curmalii din oaze.

Zăcămintele petrolifere, descoperite în 1937, încep să fie exploatate industrial în 1949, transformând în câteva decenii Qatarul într-un stat modern (din 1961, Qatarul este membru al O.P.E.C.). Între 1968 şi 1971, Qatarul face parte din Federaţia Emiratelor de la Golful Persic, iar la 3 septembrie 1971, şeicul Ahmad II ibn Ali at-Thani proclamă independenţa de stat a Qatarului, care devine în acelaşi an membru al O.N.U. şi al Ligii Arabe.

La 27 iunie 1995, şeicul Hamad bin Khalifa Al Thani şi-a detronat tatăl, şeicul Khalifa bin Hamad Al Thani, care se afla în străinătate, devenind astfel emir al Statului Qatar. Fostul emir a încercat, ajutat de un grup de susţinători interni şi externi, să revină prin forţă la putere în februarie 1996, însă tentativa a eşuat. Ulterior, fostul emir a revenit în ţară, reconciliindu-se cu fiul său.

Statul Qatar este monarhie constituţională. Emirul deţine în stat puterile legislativă şi executivă, pe care le exercită ajutat de guvern şi de un Consiliu Consultativ, format din 45 de membri, din care 30 aleşi şi 15 numiţi de emir.

Statul Qatar este divizat în 9 municipalităţi. Oraşul Doha, capitala Statului Qatar, a fost fondat în 1825, pe atunci purtând numele Al-Bida. Numele Doha provine fie de la cuvintele arabe ''ad-dawha'', în traducere ''marele copac'', fie de la cuvântul ''dohat'', golf sau strâmtoare în limba arabă.

Doha este centrul economic al ţării şi găzduieşte Guvernul, condus de şeicul Hamad bin Khalifa Al Thani. Tot aici îşi au sediile cele mai mari companii petroliere din ţară, incluzând Qatar Petroleum, Qatargas şi RasGas. Economia are la bază, aproape exclusiv, veniturile obţinute din industria petrolieră, iar guvernul Qatarului încearcă să o diversifice. Ca rezultat, Doha experimentează, în prezent, un boom, oraşul dezvoltându-se într-un ritm alert. Oraşul Doha este un amalgam de arhitectură tradiţională arabă şi modernă. Printre cele mai interesante obiective se numără Marea Moschee, cu numeroasele sale cupole, Moscheea Abu Bakir al-Siddiq şi satul tradiţional localizat pe cornişă în Parcul Al Rumelia, unde se pot cumpăra ţesături, perle şi se pot admira bărci tradiţionale (dhow în limba arabă), dar şi Turnul Burzan, ce datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Tot aici, ocazional, se ţin festivaluri şi diverse activităţi.

Piaţa Waqif - cea mai veche piaţă din Doha, se află în centrul oraşului şi este considerată una dintre cele mai apreciate atracţii turistice din Qatar. Piaţa expune suveniruri, tămâie, parfumuri şi mirodenii, croitorie, broderie, magazine de bijuterii, precum şi cele mai multe magazine meşteşugăreşti tradiţionale de obiecte.

Alte atracţii turistice: Muzeul Artelor Islamice, lucrare a americanului de origine chineză I.M. Pei, autorul faimoasei Piramide din Luvru, Paris, ce găzduieşte lucrări din lemn şi sticlă făcute în ţările din lumea islamică, pornind din Spania Medievală către India şi Asia Centrală; Muzeul Oriental din Qatar adăposteşte o rară colecţie de picturi, vechi de peste 200 de ani şi care descriu viaţa în Egipt, Maroc şi Siria, realizate de pictori care au trăit în Orient; Muzeul de Fotografie din Qatar este creaţia celebrului arhitect spaniol Santiago Calatrava şi găzduieşte atât galerii foto şi video, cât şi expoziţii temporare, ateliere de lucru, o bibliotecă, sediul Societăţii Fotografice din Qatar, un magazin, o autoservire şi un restaurant.

Cea mai spectaculoasă atracţie modernă a Qatarului este ''Insula Palmier'', care, mărginită de plaje cu nisip fin, este o oază de linişte.

Situl arheologic Al Zubarah se află inclus în patrimoniul Mondial UNESCO începând cu anul 2013, potrivit Enciclopediei Statelor Lumii, Ed. a XIV-a.

Orezul este alimentul principal al locuitorilor din Qatar. De obicei este întâi prăjit şi apoi fiert. În timpul primei etape, de prăjire, la orez se adaugă şofran, pentru a-i da culoarea galbenă şi gustul inconfundabil. Un alt fel de mâncare popular este pasta de năut sau humus. Hamour, un tip de peşte din Golf, se prăjeşte sau se găteşte cu orez. Şi carnea de miel se foloseşte des în mâncare. Alte alimente populare sunt crustaceele, care se găsesc din abundenţă pe ţărmurile Statului Qatar. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Daniela Juncu)