Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, pomenit de Biserica Ortodoxă la 6 decembrie, este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi de către credincioşi.

Sfântul Nicolae este patronul marinarilor şi al copiilor, salvatorul celor din temniţă şi primejdii, ajutătorul săracilor şi al celor nedreptăţiţi.

S-a născut pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305) în cetatea Patara din Asia Mică. Părinţii săi, Teofan şi Nona, l-au primit pe singurul lor fiu, pe Sfântul Nicolae, ca pe un dar de la Dumnezeu. Pentru că nu puteau avea copii, părinţii Sfântului Nicolae, cu multe rugăciuni şi cu lacrimi, au cerut de la Dumnezeu acest dar, iar ei atunci când fiul lor s-a dovedit apropiat de Dumnezeu şi de Biserică l-au dat în dar Celui ce l-a dăruit pe dânsul.

Sfântul Nicolae a fost hirotonit preot de unchiul său, care purta tot numele de Nicolae şi era episcop al cetăţii. Iubind virtutea, viaţa curată şi dăruindu-se cu totul slujirii aproapelui, după preoţie a fost ales episcop al cetăţii Mira din ţinutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane).

Deoarece predica cu multă zel credinţa în Iisus Hristos, a fost întemniţat în timpul persecuţiilor decretate de împăraţii romani Diocleţian şi Maximilian. Odată cu victoria lui Constantin cel Mare asupra lui Maxenţiu şi cu Edictul de la Milan din 313, care acorda libertate deplină creştinismului, au fost eliberaţi toţi cei întemniţaţi pentru mărturisirea lui Hristos. Sfântul Nicolae s-a întors la scaunul său episcopal din cetatea Mirei.

Alături de alţi Părinţi ai Bisericii, a participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325, dovedindu-se un puternic apărător al dreptei credinţe împotriva preotului Arie, care vedea în Hristos o simplă creatură a Tatălui, şi nu pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi.

Istoria bisericească consemnează că Sfântul Nicolae atunci când se afla în mijlocul acelei mari reuniuni de ierarhi iar cuvântul său era adresat cu putere împotriva neadevărului susţinut de Arie, a înţeles cât este de gravă erezia ariană, care nega dumnezeirea Fiului, încât ar fi putut prăbuşi întreaga Biserică. Şi aprinzându-se de dragostea pentru Dumnezeu, în mijlocul soborului fiind, l-a pălmuit pe ereticul Arie.

Gestul Sfântului Nicolae împotriva lui Arie a produs multă tulburare, fiindu-i ridicate însemnele arhieriei: Sfânta Evanghelie şi omoforul.

Evanghelia şi omoforul i-au fost înapoiate însă prin minune dumnezeiască, acest lucru fiind adeverit chiar de părinţii mai îmbunătăţiţi care erau de faţă. Icoanele tradiţionale ale Sfântului Nicolae înfăţişează cum acesta poartă Sfânta Evanghelie şi omoforul, oferite de însuşi Mântuitorul Hristos şi de Maica Sa.

Tradiţia păstrează pomenirea unor fapte minunate săvârşite de Sfântul Nicolae: salvarea de la moarte a trei bărbaţi condamnaţi fără vină de un slujbaş imperial, aducerea unor ajutoare neaşteptate unor familii aflate pe punctul de a săvârşi nelegiuiri pentru a-şi câştiga pâinea şi multe altele. Obiceiul de a face daruri de ziua sa se datorează bunătăţii cu care era înzestrat Sfântul Nicolae şi obiceiului său de a ajuta pe cei aflaţi în mari neajunsuri.

Puţini sfinţi au fost milostivi ca Sfântul Nicolae, spune părintele Ilie Cleoapa ("Predici la Praznice Împărăteşti şi la Sfinţii de peste An", 1996).

De s-ar povesti milele lui una câte una şi câte îndurări a arătat către cei săraci, pe câţi flămânzi a hrănit, pe câţi goi a îmbrăcat şi pe câţi a răscumpărat de la datornici, nu ajunge timpul pentru a le face cunoscute, se arată în istorisirea vieţii acestui mare ierarh al Bisericii lui Hristos.

Sfântul Ierarh Nicolae a trecut la cele veşnice la o vârstă înaintată, fiind îngropat în biserica episcopală. Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir, au săvârşit multe minuni la Mira Lichiei.

Astăzi sfintele sale moaşte se află la Bari, în sudul Italiei. Aducerea moaştelor s-a făcut atunci când cetatea Mirelor a intrat sub stăpânire otomană, stăpânire care începea de la Herson până la Antiohia şi Ierusalim, fiind pustiite în aceste ţinuturi toate cetăţile, satele, bisericile şi mănăstirile.

Mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae se află în România, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ultima ctitorie a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu.

Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei (mâna dreaptă), au fost dăruite Bisericii Sfântul Gheorghe Nou în anul 1599 de către voievodul Mihai Viteazul (1593-1601), împreună cu soţia sa, doamna Stanca. AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu)