Primele informaţii genetice despre familia Báthory, una dintre cele mai importante familii nobiliare din Ungaria medievală, au fost obţinute, recent, de cercetătorii maghiari în urma analizării unor oseminte descoperite de arheologii Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, în 2021, la Pericei, în zona unei foste capele nobiliare.

În anul 2020, cercetările de la Pericei ale specialiştilor Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, dr Dan Băcueţ Crişan şi Timea Keresztes, au dus la dezvelirea parţială a fundaţiilor unei biserici medievale, distrusă, conform documentelor, în timpul invaziilor turceşti din anii 1658 şi 1660. Tot sursele documentare vorbesc despre existenţa în Pericei a unei capele a familiei Báthory, edificiul ecleziastic descoperit în anul 2020 fiind, de fapt, acea capelă.

Coordonatorul cercetării, arheologul Dan Băcueţ-Crişan, a declarat miercuri, pentru AGERPRES, că au fost continuate cercetările şi în anul 2021, când a fost descoperit locul reînhumării unui personaj de rang înalt, nobiliar, cu un inventar arheologic de excepţie, constând într-un sicriu din plumb, în care se aflau elemente dintr-un coif, armură, săbii, pinteni şi un buzdugan.

"Având în vedere caracteristicile speciale ale descoperirii funerare respective, de la bun început s-a luat în calcul posibilitatea ca defunctul descoperit să fie un membru al familiei Báthory, ramura de Pericei, deoarece sursele istorice vorbesc despre faptul că în această biserică, descoperită în anul 2020, au fost înmormântaţi Elek Báthory şi Ferencz Báthory, fiecare cu copiii lor, în sicrie de plumb. Din ceea ce se cunoaşte la nivel de surse documentare, Elek a decedat în anul 1587, iar Ferencz, mai tânăr cu o generaţie, a decedat cândva în perioada 1597-1602. Cei doi, Ferencz şi Elek, erau veri de gradul IV", a precizat Dan Băcueţ.

Supoziţia a fost întărită de faptul că în zonă s-a găsit şi o bucată dintr-o lespede funerară a familiei Bathory, lespede ce se află actualmente în noua biserică din sat, dar despre care se ştie că provenea din vechea biserică.

În paralel, muzeul din Zalău a transmis la un institut de cercetare din Ungaria, pentru analiza ADN-ului, fragmente din 13 schelete descoperite la Pericei, pe locul fostei biserici.

"Am efectuat o analiză arheo-genetică a rămăşiţelor scheletice pentru a identifica genetic presupuşii membri al familiei Báthory şi a determina descendenţa cromozomală Y paternă a familiei. Principala provocare cu care ne-am confruntat a fost absenţa datelor de referinţă genetice de la membrii Báthory. Prin urmare, studiul nostru îşi propune să ofere primele informaţii genetice despre potenţialii membri Báthory. De asemenea, am încercat să investigăm structura populaţiei din cimitir prin secvenţierea genomilor a 13 din cele 14 rămăşiţe umane găsite în vechea capelă şi determinând relaţiile lor genetice folosind markeri autozomali şi cromozomici Y. Relaţia genetică dintre individul proeminent şi un alt individ vecin din cimitir a fost în concordanţă cu relaţiile familiale ale lui Elek şi Ferencz Báthory, care ar fi fost îngropaţi în capelă. Acordul dintre dovezile genetice şi istorice sprijină identificarea acestor doi indivizi ca membri al familiei Báthory", se arată în studiul realizat Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, în colaborare cu Universitatea din Szeged şi Institutul Maghiar de Cercetare din Budapesta.

Familia Báthory a fost una dintre cele mai importante familii nobiliare din Ungaria medievală, deţinând teritorii extinse în teritoriile care cuprind acum Ungaria, Polonia, Slovacia şi România. Membrii familiei Báthory au ocupat funcţii administrative, militare şi de conducere ecleziastică şi au jucat un rol semnificativ în istoria Principatului Transilvaniei. Potrivit surselor scrise, familia Báthory poate fi urmărită până la familia şvabă Gutkeled, din secolul al XI-lea d Hr, numele lor aparând în cronicile maghiare. AGERPRES / (A, AS - autor: Sebastian Olaru, editor: Marius Frăţilă, editor online: Anda Badea)