Copiile operelor 'Rugăciune' și 'Bustul lui Petre Stănescu', aflate în incinta Cimitirului Dumbrava din municipiul Buzău, sunt monitorizate permanent de polițiștii locali după ce au făcut obiectul unor furturi, notorietatea, componenta de piață, valoarea simbolică și patrimonială excepțională a lucrărilor atrăgând interesul infractorilor din domeniul artei.

Cele două lucrări sunt considerate de către specialiști drept un capitol important din istoria județului Buzău.

Potrivit conducerii Muzeului Județean, Constantin Brâncuși a locuit la Buzău, unde a cioplit în piatră de Măgura două lucrări de o importanță majoră, soclurile pentru lucrările 'Rugăciune' și 'Petre Stănescu'.

'Pentru Buzău, Brâncuși nu este doar un mare nume al culturii universale, ci și un capitol de istorie locală concretă. Se cunoaște faptul că, pentru câteva luni, în anul 1914, Constantin Brâncuși a locuit la Buzău, unde a cioplit în piatră de Măgura soclurile pentru lucrările 'Rugăciune' și 'Petre Stănescu', amplasate în Cimitirul Dumbrava. Legătura principală se concretizează în monumentul funerar dedicat avocatului buzoian Petre Stănescu, comandat de văduva sa, Eliza Stănescu. Ansamblul este alcătuit din două piese asociate numelui lui Brâncuși: 'Rugăciune' și bustul lui Petre Stănescu. De asemenea, el a venit la Buzău special pentru acest ansamblu, a locuit aici în casa Elizei Stănescu și a montat lucrările pe soclurile din piatră. Din păcate, furturile au readus dramatic aceste lucrări în atenția publicului larg. 'Rugăciune', în varianta de copie autorizată amplasată în cimitir, a fost furată o dată în anii '90, recuperată ulterior, apoi din nou sustrasă în 2005. Articolele din epocă arată că opera nu era la primul furt și că autorii au profitat de lipsa pazei. Ulterior, în 2013, a fost realizată o nouă copie autorizată, destinată reamplasării în Cimitirul Dumbrava. În privința bustului lui Petre Stănescu, acesta a fost recuperat după mulți ani de la dispariție, piesa reintrând în circuitul public buzoian și fiind readusă în prim-planul memoriei locale', a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului Județean Buzău, Daniel Costache.

Pentru județul Buzău, operele lui Brâncuși sunt asimilate de către specialiști cu o formă de legitimare culturală, având o încărcătură identitară deosebită. Semnificațiile regăsite în lucrările sale depășesc însă granițele țării, fiind parte dintr-un limbaj universal recunoscut.

'La nivel național, Brâncuși este una dintre expresiile maxime ale creativității românești. Ministerul Culturii formulează foarte sugestiv ideea că Brâncuși aparține poporului român, iar creația lui întregii lumi. Această dublă apartenență spune totul: rădăcinile lui sunt românești, dar limbajul artistic este universal. El a schimbat decisiv istoria sculpturii moderne, a deschis noi raporturi între formă, esență, material și simbol și a influențat generații întregi de artiști și instituții culturale. La scară internațională, Brâncuși este un reper canonic al modernității artistice. Pentru Buzău, această realitate se traduce într-o șansă majoră, aceea de a lega patrimoniul local de marile narative ale culturii universale. Ansamblul de la Dumbrava nu este doar o poveste de istorie locală, ci o poartă de intrare într-o conversație globală despre artă, memorie, autenticitate și protecția patrimoniului', subliniază Daniel Costache.

Notorietatea celor două lucrări nu a atras doar admirația criticilor de artă și a publicului, ci și dorința infractorilor de a le sustrage. Există un cumul de factori care, potrivit specialiștilor, trezesc interesul celor care se ocupă de furturile pieselor de cultură și al obiectelor de patrimoniu, un fenomen major, cu ramificații internaționale, care afectează identitatea culturală și istorică a unei națiuni.

'Operele lui Constantin Brâncuși atrag infractorii din mai multe motive cumulative. Mai întâi, vorbim despre o semnătură artistică universală, cu o valoare simbolică și patrimonială excepțională. Apoi, este vorba despre notorietate: numele Brâncuși funcționează instantaneu în orice mediu cultural sau infracțional. În fine, există și componenta de piață: obiectele asociate marelui sculptor au o uriașă valoare de prestigiu, iar în circuitul ilicit această notorietate poate fi exploatată chiar și când valorificarea financiară directă este dificilă. INTERPOL arată că bunurile culturale sunt vulnerabile tocmai pentru că pot circula între țări, pot fi ascunse, disimulate sau introduse în rețele de trafic, iar UNESCO insistă asupra nevoii de inventariere și cooperare între profesioniști și organele de aplicare a legii. Protecția unor asemenea opere nu poate fi una simbolică; ea trebuie să fie stratificată. Asta înseamnă clasare și documentare riguroasă, expertizare, monitorizare video, sisteme de alarmă, prinderi și ancoraje de securitate, controlul accesului, iluminare adecvată, pază umană, verificarea provenienței pentru orice mișcare a obiectului, dar și includerea imediată a pieselor furate în circuitele de alertă polițienească națională și internațională. De asemenea, INTERPOL menține o bază internațională dedicată, cu zeci de mii de înregistrări, tocmai pentru a sprijini recuperarea și blocarea circulației pieselor sustrase', dezvăluie managerul instituției de cultură.

Infracționalitatea din domeniul cultural, potrivit specialiștilor, nu îmbracă doar forma unui furt. Opere de o însemnătate majoră pot fi vandalizate, distruse, degradate prin manipulare improprie, inclusiv din cauza unor breșe de securitate. În cazul furturilor care au vizat lucrările din Cimitirul Dumbrava, motivațiile depășesc componenta financiară.

'Este o eroare să reducem furtul de patrimoniu exclusiv la bani. Există și motivații de prestigiu, de posesie simbolică, de vanitate, de colecționism patologic, de demonstrație de putere, de provocare adresată instituțiilor, ba chiar de 'trofeu' identitar pentru anumite grupuri. (...) În spatele unui furt poate exista nu doar un cumpărător, ci și fascinația pentru obiectul celebru, dorința de control asupra lui sau simpla satisfacție de a compromite un sistem de protecție. Pentru piese de valoare excepțională, mai ales în spații deschise sau vulnerabile, varianta expunerii copiei este nu doar legitimă, ci adesea recomandabilă. Originalul poate fi păstrat în condiții muzeale controlate, iar în spațiul public poate fi expusă o copie autorizată, bine documentată, marcată transparent și integrată într-un discurs de mediere culturală. Această practică nu înseamnă diminuarea respectului pentru operă, ci dimpotrivă: este o măsură de inteligență patrimonială. Organisme internaționale precum UNESCO, ICOM și INTERPOL pun accent pe inventariere, documentare, securizare și reducerea vulnerabilităților; în anumite contexte, replica devine parte a acestei strategii de protecție', precizează Daniel Costache.

În contextul dat, Direcția de Poliție Locală Buzău a amenajat în incinta Cimitirului Dumbrava un post permanent din care agenții monitorizează în permanență copiile operelor ''Rugăciune'' și ''Bustul lui Petre Stănescu''. Camerele de supraveghere au fost dispuse astfel încât autoritățile să poată avea vizibilitate asupra tuturor unghiurilor.

'Au fost montate în anul 2024. Paza este asigurată în permanență, atât fizic, cât și prin supraveghere video a zonelor vulnerabile, pentru protejarea ansamblului funerar, care include bustul realizat de Constantin Brâncuși, precum și a cimitirului în ansamblu', a declarat pentru AGERPRES, agentul de poliție din cadrul Poliției Locale Buzău, Ion Necula.

'Rugăciune' și 'Bustul lui Petre Stănescu' sunt două lucrări de importanță majoră realizate de Constantin Brâncuși, considerat cel mai important sculptor al secolului XX.

''Eu, Constantin Brâncuși, mă angajez a executa personal în contul D-nei Eliza Petre Stănescu un monument funerar pe prețul de 7.500 lei, în care preț se cuprinde execuția integrală a monumentului compus după cum se specifică mai jos, precum și transportul de la Paris în gara Buzeu. Monumentul se compune din următoarele piese: un soclu din piatră care va atinge în înălțime 2 m până la 2 m 50, o figură alegorică reprezentând o femeie care plânge lângă soclu, un bust cu brațe asemănătoare fotografiilor ce D-na Stănescu îi va pune la dispoziție'', evocă scriitorul Nicolae Peneș în cartea sa - 'Orașul cu statui furate'.

Replicile lor au devenit la fel de celebre după o serie de furturi și în urma unor îndelungi anchete soluționate cu dosare care au fost rând pe rând clasate.

'La priere' ('Rugăciunea') este strâns legată de o tragedie petrecută în familia lui Petre Stănescu, tânăr avocat din Buzău. Visele soției sale, Eliza Stănescu, aveau să se destrame odată cu dispariția fulgerătoare a bărbatului căruia îi jurase credință. Pentru a-i cinsti memoria, femeia îndoliată decide să ridice la mormântul soțului un monument funerar, solicitându-i ajutorul lui Constantin Brâncuși. Așa iau naștere, în jurul anului 1910, două mari lucrări - 'Bustul lui Petre Stănescu' și 'Rugăciune', piesele originale fiind depuse la Muzeul de Artă al României, în 1958, respectiv 1976. La fel de important este și soclul sculptat de maestrul Constantin Brâncuși, în anul 1914, în piatră de Măgura la Buzău, după ce a locuit o perioadă în casa Elizei Stănescu. În locul celor două opere originale preluate de Muzeul de Artă al României, în Cimitirul Dumbrava au fost montate două replici semnate de același artist, turnate în bronz.

'Bustul lui Petre Stănescu' este o lucrare importantă din punct de vedere al sculpturii în bronz, care face parte, alături de 'Rugăciune', din ansamblul funerar realizat de Constantin Brâncuși. AGERPRES/(A, AS - redactor: Florin Zafiu, editor: Irina Poenaru, editor online: Simona Aruştei)