Arheologii Muzeului Județean Buzău au descoperit pe o suprafață de aproximativ 3.000 de hectare, unde în prezent se ridică un parc de eoliene, 31 de așezări umane formate din foste locuințe în sistem paiantă, pe structură de lemn și îmboldite cu lut, datând din preistorie până în mileniul I după Hristos, și sute de artefacte.

Printre comunele pe teritoriul cărora vor fi amenajate instalațiile de producere a energiei regenerabile se află și Smeeni.

Potrivit autorităților locale, alegerea zonelor a fost determinată de mai mulți factori. Regiunea dispune de condiții meteorologice favorabile pentru exploatarea energiei eoliene, cu viteze ale vântului optime pentru funcționarea turbinelor, încă din 2010 fiind efectuate studii și măsurători anuale privind viteza vântului.

'Obiectivul principal este construirea unui parc eolian cu o capacitate totală de 460,8 MW. Parcul eolian Vifor va include un total de 72 de turbine eoliene, dintre care 20 vor fi amplasate pe raza comunei Smeeni. Acestea vor fi instalate pe terenuri de pășune, prin acorduri voluntare cu administrația locală. Pe lângă Smeeni, proiectul se extinde și în comunele Costești, Gherăseni, Luciu și Țintești. Turbinele utilizate au o capacitate nominală de 6,4 MW. În total, Parcul Eolian Vifor va furniza 450 MW de energie regenerabilă. Comunitatea din Smeeni va beneficia de această investiție prin furnizarea gratuită de energie electrică pentru iluminatul stradal, alimentarea instituțiilor publice, a spitalului din Smeeni, a stațiilor de epurare, a centralelor termice destinate școlilor și primăriei. Lucrările au demarat în 2024, proiectul se află într-o etapă avansată. Pentru locuitorii comunei, beneficiile directe includ crearea de locuri de muncă pe perioada construcției și a exploatării parcului eolian, precum și reducerea costurilor la energie pentru instituțiile publice amintite mai sus. În plus, proiectul aduce și beneficii financiare pentru Consiliul Local Smeeni, printr-o redevență anuală pentru fiecare picior de turbină eoliană instalat. Banii din redevența anuală vor ajunge în bugetul local al comunei, fiind reinvestiți în diverse lucrări edilitare', a precizat, pentru AGERPRES, viceprimarul comunei Smeeni, Răzvan Nicula.

Proiectul a impus, printre altele, o descărcare de sarcină arheologică, realizată prin intermediul Muzeului Județean Buzău. În urma cercetărilor care au vizat arealul supus lucrărilor de investiții, ce au debutat în anul 2014 și continuă și astăzi, s-a constatat că, din preistorie, lunca pârâului Călmățui era o zonă inundabilă, cu grinduri și martori de eroziune, propice stabilirii și dezvoltării comunităților umane. Suprafața era brăzdată de mai multe brațe ale Călmățuiului care, în funcție de regimul precipitațiilor, formau bălți și mlaștini, arată instituția de cultură.

Actualul aspect al zonei a fost modificat radical prin întreprinderea unor lucrări de mare amploare, care au avut loc prin anii 1970 - 1980, cu scopul de a reda terenul activităților agricole.

'Cercetările au durat două luni în primă fază și au presupus realizarea a peste 180 de sondaje pe toată suprafața. Cred că au fost în jur de 3.000 de hectare, întinse pe 5 localități. Au fost descoperite 31 de puncte cu locuiri din preistorie, până în mileniul I, după Hristos, constând în resturi de așezări, unele foarte mari în zona Smeeni, Caragele, Luciu. Trebuie să ne închipuim lunca Călmățuiului de astăzi ca fiind acum 4 - 5.000 de ani o zonă mlăștinoasă, inundabilă, propice pentru locuit. Pentru că zona reprezenta un spațiu economic, se putea pescui, se putea vâna, oferea protecție în perioadele cu inundații, și era greu accesibilă în situația unor conflicte. Locuirea era concentrată pe acele zone de grind ferite de revărsarea Călmățuiului, locuințele semănau cu cele pe care le cunoaștem de la străbunici, în sistem paiantă, pe structură de lemn și îmboldite cu lut. Acoperișul cu ape era dictat de regimul de precipitații, casele erau îngrămădite, nu erau suprafețe destul de mari, pe 1.000 - 1.500 de metri pătrați. Economia, vorbim de comunități sedentare, se baza pe practicarea creșterii animalelor mici, în neolitic. Acum sunt sate, peisajul este complet modificat ca urmare a lucrărilor de asanare și desecare a întregii zone, se practică agricultura intens, unele zone sunt păstrate ca pășuni. Din tot peisajul acela se ridică 'pădurea de eoliene' ', a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului Județean Buzău, Daniel Costache.

Atât pe malul stâng, cât și pe malul drept al pârâului Călmățui au fost identificate urme ale prezenței umane aparținând mai multor perioade istorice, începând cu eneolitic, cultura Gumelnița, continuând cu mileniul I d. Hr., cultura Sântana de Mureș până în Evul Mediu. Acestea constau în fragmente ceramice, resturi osteologice, fragmente de lipitură arsă, pigment de cărbune, precum și complexe de interes arheologic.

'Importanța acestor investiții privat, care presupun în primă etapă descărcări de sarcini arheologice și diagnostice de teren, sunt vitale pentru orice muzeu, pentru că îți oferă multe informații științifice și îți îmbogățești patrimoniul cultural al instituției. Astăzi, când vorbim și când se ridică centralele eoliene, Muzeul Județean Buzău are un contract de supraveghere arheologică pe zonele afectate de aceste construcții. Am descoperit recent recipiente ceramice, vase de diferite tipuri care atestă existența unei locuiri îndelungate în acest sector al văii Călmățuiului, sunt fragmente provenite de la strecurători, un tip de recipient clar folosit într-o comunitate statornică. Din aceste cercetări au fost recuperate în medie în jur de 200 de obiecte. De pe oasele de animale poți să îți dai seama despre multe aspecte. Un exemplu, de Paște se taie miei, în mod surprinzător se constată o sacrificare a ovi-caprinelor tinere în special legat de sezonul de primăvară, ca produse secundare ale comunităților din preistorie, este un comportament pe care îl observăm în tot spațiul românesc. Sunt foarte multe studii de traseologie pe diferite eșantioane de oase de animale descoperite la noi în județ care relevă acest aspect', a mai precizat Daniel Costache.

Specialiștii muzeului subliniază că fără o astfel de investiție care se dezvoltă în zona de câmpie a județului, șansele de a realiza descoperirile arheologice ar fi fost reduse, cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere științific, nu se cunoșteau foarte multe aspecte despre valea Călmățuiului. AGERPRES/(A - redactor: Florin Zafiu, editor: Irina Poenaru, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: Muzeul Judeţean Buzău