'Arta frământată' sau povestea de 10.000 de ani a unuia dintre cele mai vechi meșteșuguri ale omenirii, olăritul, este tema unei expoziții vernisate, marți, în Beciul Cultural al Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.

Muzeografii din Zalău au încercat să surprindă, în cadrul expoziției ce prezintă vase sau fragmente ceramice datând din mileniul V înainte de Hristos și până în secolele XI-XII, nu doar evoluția tehnicii, ci și realizările artistice reflectate în decorarea vaselor.

'Ceramica este categoria cea mai numeroasă rezultată din cercetarea arheologică și ca atare colecția de vase din lut (întregi și fragmentare) ocupă un loc important în cadrul patrimoniului unui muzeu. Confecționarea vaselor de lut ars începe în zorii civilizațiilor agricole (neolitic). Folosite pentru a aduna și depozita surplusul de hrană, vasele din lut ars au oferit și oportunitatea unui nou mod de preparare a hranei, prin fierbere. Inițial repertoriul de forme era limitat la vase cu un aspect globular, imitând tărtăcuțe din natură sau chiar forma calotei craniene. Ulterior, odată cu diversificarea alimentației, tipurile de vase utilizate devin mai diverse. Vreme de mii de ani, cel puțin în zonele din afara lumii mediteraneene, vasele din lut ars au fost confecționate prin tehnici foarte primitive, preponderent din suluri de lut așezate unul peste altul. La final, cu ajutorul unor unelte simple, meșterii ajustau grosimea pereților, modelau buza vasului și acopereau porozitatea vasului, scufundându-l într-o emulsie de lut cu apă, ce pătrundea în porii vasului și-l etanșeiza. (...) Vasele modelate erau apoi lăsate o vreme la uscat, iar ulterior erau arse, la început în gropi simple, mult mai târziu în veritabile cuptoare, compuse dintr-o cameră de ardere, în care se făcea focul și o cameră de coacere, în care erau aranjate vasele pentru ardere', a precizat, la vernisajul expoziției, arheologul Ioan Bejinariu.

Potrivit acestuia, în zona Sălajului, primele vase ceramice confecționate la roata olarului, care permitea un ritm mai înalt al producției și o mai mare omogenitate a formelor de vase, apar prin a doua jumătate a secolului VII î. înainte de Hristos, însă ponderea principală era dată de vasele lucrate cu mâna, în manieră tradițională.

'Se observă, pentru fiecare perioadă a preistoriei, preferința pentru anumite tehnici de decor, dar și pentru anumite semen, motive ornamente care în imaginarul oamenilor de atunci semnificau, cu siguranță, ceva', a adăugat Bejinariu.

Un alt arheolog al muzeului din Zalău, Dan Băcueț, a subliniat, la rândul său, că deși există tendința ca ceramica descoperită cu ocazia cercetărilor arheologice să fie tratată ca niște simple oale sau cioburi, ea conține foarte multă informație importantă pentru cercetătorii în acest domeniu.

'Sigur că de multe ori mergeți într-un muzeu și spuneți că sunt niște simple cioburi, niște oale. Din păcate, să știți că mentalitatea asta este uneori întâlnită chiar și în arheologie. Da, de multe ori preferăm să povestim despre piesele mai speciale, decât despre vasele de lut. Însă aceste vase de lut, chiar dacă sunt sub denumirea asta banală și comună, înmagazinează foarte, foarte multe informații. Întotdeauna am fost de părere că, cel puțin pentru noi, pentru arheologi, orice categorie de artefact trebuie tratată cu maximă seriozitate, iar vasul acesta banal, un vas ceramic, nu este chiar atât de banal pe cât pare la prima vedere', a conchis Dan Băcueț. AGERPRES/(A - redactor: Sebastian Olaru, editor: George Onea, editor online: Andreea Lãzãroiu)

Sursa foto: SEBASTIAN OLARU / AGERPRES