Credință, istorie, cunoaștere, smerenie, rugăciune, natură, frumusețe, liniște - asta înseamnă Muntele Athos pentru cei care ajung acolo, dar și pentru cei care aspiră să vadă, măcar o dată în viață, Grădina Maicii Domnului, cum este supranumit acest loc încărcat de istorie și de spiritualitate.

Sfântul Munte este considerat de creștinii ortodocși ca fiind un spațiu sacru în care liniștea exterioară se îmbină cu cea interioară. Peninsula din nord-estul Greciei reprezintă unul dintre cele mai mari puncte de atracție pentru creștinii ortodocși din lume, în general și din România, în special.

Pe Muntele Athos se află 20 de mănăstiri ortodoxe, 12 schituri, dintre care două sunt românești, dar și de numeroase chilii unde trăiesc peste 1.500 de monahi. Parte integrantă a Patrimoniului Mondial UNESCO din 1988, Muntele Athos este accesibil exclusiv bărbaților, femeile având interdicția nu doar a călca pe munte, ci și de a se apropia el la o distanță mai mică de 500 de metri.

'Grădina Maicii Domnului' funcționează ca o republică monahală. Are o lungime de 60 km și o lățime între opt și 12 km, însumând aproximativ 360 km pătrați.

Se spune că Fecioara Maria împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul călătoreau cu o corabie spre Cipru pentru a-l întâlni pe Lazăr, cel înviat de Iisus Hristos din morți, devenit apoi episcop. O furtună neașteptată a împins, însă, corabia lângă Muntele Athos. Acolo, Maica Domnului s-a odihnit o vreme, și cucerită fiind de frumusețea locului, l-a rugat pe Fiul ei să-i dăruiască acest munte. Aceasta este povestea numelui de 'Grădina Maicii Domnului', dată Muntelui Athos.

'După înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la Cer, Sfinții Apostoli, împreună cu Maica Domnului, au aruncat sorți să vadă ce parte a pământului i se va încredința pentru propovăduirea Evangheliei. Sorții Maicii Domnului au căzut să meargă pe pământul Ivirului, care acum se numește Gruzia sau Georgia de astăzi. Preasfânta s-a bucurat și se pregătea pentru plecare, dar i s-a arătat îngerul Domnului și i s-a zis să nu se depărteze de Ierusalim, că țara care a căzut se va lumina mai târziu, iar acum să primească îngrijirea altui pământ pe care i-l va arăta Domnul. Astfel, Maica Domnului a rămas în Ierusalim, în casa preaiubitului ucenic al Domnului, Sfântul Apostol Ioan. Plecarea ei a fost în felul următor: Lazăr, care a fost înviat de Mântuitorul Iisus Hristos în a patra zi, se afla în insula Cipru, unde fusese hirotonit episcop de Sfântul Apostol Varnava. Fiind în Cipru, a dorit din tot sufletul să o vadă pe Maica Domnului, dar ezita să meargă în Ierusalim, ferindu-se de ura evreilor, care căutau să îl omoare. Așa că i-a scris Preasfintei Fecioare, rugând-o să vină Ea în insula Cipru. Maica Domnului a răspuns că va veni, dar a cerut o corabie. Când Maica Domnului împreună cu Sfântul Apostol Ioan călătoreau spre insula Cipru, din rânduiala lui Dumnezeu s-a ridicat o furtună pe mare și corabia a fost dusă în apropierea Muntelui Athosului. Văzând frumusețea locului, Preasfânta Fecioară a cerut Fiului Ei să îi dăruiască acest munte, ca să îl aibă ca moștenire. Atunci s-a auzit un glas zicând: 'Primește acest loc ca moștenire și în el își vor afla scăparea toți cei care vor să se mântuiască' ', explică tânărul băcăuan Ionuț Stoleriu, ghid pe Muntele Athos.

Potrivit acestuia, actualele granițe ale Muntelui Athos datează din anul 943. Atunci a fost construită și Marea Lavră, prima mănăstire de pe Sfântul Munte, care și astăzi este cel mai important locaș al peninsulei.

'Au fost perioade în care Sfântul Munte a cunoscut o mare înflorire. Începând cu primele decenii ale secolului al IX-lea, monahismul aghiorit intră într-o nouă fază. Muntele Athos își dobândește caracterul său exclusiv monahal, cu granițe bine determinate, cu organizare administrativă proprie și cu capitala la Kareia. În secolul al IX-lea au trăit în Sfântul Munte două mari personalități, Sfântul Petru Athonitul, considerat unul dintre cei mai mari pustnici, și Sfântul Iftimie din Tesalonic, care a întemeiat o lavră monahală la mijlocul secolului al IX-lea. O altă mare personalitate a Sfântului Munte, care a pus bazele vieții de obște și a zidit Mănăstirea Marea Lavră a fost Sfântul Atanasie Athonitul. Primul sigiliul împărătesc datează din 893, din care reiese strădania monahilor athoniți de a-și asigura caracterul monahal al peninsulei. În anul 943, granițele Sfântului Munte sunt fixate definitiv, prin hotărâre împărătească, ele rămânând aceleași până astăzi', a precizat Ionuț Stoleriu.

Pentru preoții și monahii din România, Muntele Athos este o permanentă atracție. Deși accesul în 'Grădina Maicii Domnului' nu este deloc facil, numeroși preoți și călugări români fac eforturi pentru a ajunge la mănăstirile și schiturile din peninsulă. Starețul Mănăstirii Coșula, Calinic Chirvase, explică de ce: 'trăirea deosebită' pe care o au cei care vin la Athos.

'Eu nu zic că Maica Domnului nu este peste tot, dar eu zic că în special acest loc este ocrotit de Maica Domnului. Aici este foarte multă liniște, este foarte multă rugăciune. Sunt foarte multe icoane făcătoare de minuni. Este greu de ajuns, dar nu imposibil. Este o trăire deosebită pe Sfântul Munte. Din cauza asta este multă rugăciune, dar și multă pace și liniște sufletească', a declarat, pentru AGERPRES, starețul Calinic Chirvase.

Din cele 20 de mănăstiri care se află pe Muntele Athos, 17 sunt grecești, Mănăstirea Hilandar este sârbă, Mănăstirea Zografu este bulgărească, iar Mănăstirea Sfântul Pantelimon este rusă. Tot aici se regăsesc și două schituri românești, respectiv Schitul Prodromu și Schitul Sfântul Nicolae, unde se află doar călugări români.

Cele 17 de mănăstiri grecești sunt: Marea Lavră, Mănăstirea Vatopedu, Mănăstirea Iviron, Mănăstirea Dionisiu, Mănăstirea Cutlumuș, Mănăstirea Pantocrator, Mănăstirea Xiropotamu, Mănăstirea Dohiariu, Mănăstirea Caracalu, Mănăstirea Filoteu, Mănăstirea Simonos Petras, Mănăstirea Sfântului Pavel, Mănăstirea Stavronichita, Mănăstirea Xenofont, Mănăstirea Grigoriu, Mănăstirea Esfigmenu, Mănăstirea Constamonitu.

Potrivit legilor Muntelui Athos, numărul mănăstirilor nu poate fi depășit. Acestora li se adaugă, însă, și Biserica Protaton din capitala Republicii Monahale, Kareia.

Accesul la Muntele Athos este foarte strict. Femeilor li se aplică legea Avaton, termen provenit din cuvântul grecesc 'neumblat', care le interzice acestora accesul pe Sfântul Munte.

Cei care doresc să vină la Athos trebuie să treacă pe la Biroul Pelerinilor, aflat în Ouranoupoli, stațiune-port din nord-estul Greciei, la aproximativ 750 de kilometri de București și 140 kilometri de Salonic. De aici se obține diamonitirionul, adică permisul de ședere în Sfântul Munte Athos, acordat pe baza unei invitații de la călugării de pe Athos. Pentru documentul de acces în Republica Monastică, fiecare pelerin trebuie să plătească 25 de euro.

După obținerea 'vizei', credincioșii trebuie să se îmbarce pe un feribot cu destinația Muntele Athos. Biletul costă 20 de euro, iar călătoria prin Marea Egee durează până la două ore, în funcție de punctul de debarcare al pelerinilor. Feribotul pleacă din Ouranopoli și are ca destinație mănăstirile Zografu, Dohiariu, Xenofont, Sfântul Pantelimon și, în cele din urmă, portul Daphni.

În portul Daphni așteaptă autobuzele care vor duce pelerinii până în capitala Kareia. Odată ajunși în Kareia, pelerinii pot lua microbuze spre diverse mănăstiri.

Pe Sfântul Munte nu se poate ajunge cu mașina, iar numărul persoanelor care pot intra zilnic este limitat la maximum 100 de vizitatori ortodocși și 10 non-ortodocși. AGERPRES/(A, AS - redactor: Cristian Lupașcu, editor: Cătălin Alexandru, editori online: Andreea Lăzăroiu, Irina Giurgiu)

Foto: (c) Cristian Lupaşcu/AGERPRES