Patru biserici evanghelice au rămas mărturie pe Valea Târnavei Mici că aici au locuit odinioară saşi, ultimii dintre aceştia emigrând după 1989 din Şona, Bălcaciu, Jidvei şi Veseuş.

Cu excepţia celei din Veseuş, bisericile construite în urmă cu mai multe secole sunt bine conservate, datorită interesului pe care saşii plecaţi în Germania îl manifestă în continuare faţă de patrimoniul lăsat moştenire de înaintaşii lor.

Cel mai bun exemplu este cel de la Şona, unde o familie de români face periodic lucrări de întreţinere, fiind în strânsă legătură cu asociaţia pe care saşii din acest sat au înfiinţat-o în ţara în care locuiesc în prezent. Ei s-au constituit, în 1995, în "comunitatea vecinilor", "ţighidiş", după modelul din satul natal. În 1996, pentru uşurarea comunicării între şonenii care locuiesc în Germania şi Austria, s-a hotărât ca aceste zone să fie împărţite în cinci "comunităţi ale vecinilor", aşa cum erau odinioară în satul natal.

Saşii din Şona îşi petrec şi acum Paştele împreună în Germania şi nu îşi uită locul de baştină. Ei se întorc la câţiva ani în satul pe care încă îl descriu drept "acasă", venind cu copiii şi nepoţii să nu uite tradiţiile din locurile natale ale părinţilor şi bunicilor. Chiar în această vară este planificată o nouă întrunire a saşilor în Şona.

Din 2003, "comunităţile vecinilor" execută în mod regulat reparaţiile necesare la biserica evanghelică şi casa parohială şi se îngrijesc în mod special ca cimitirul unde odihnesc rudele lor să fie întreţinut.

Destul de bine îngrijite sunt şi bisericile din Jidvei şi Bălcaciu.

În schimb, biserica evanghelică din Veseuş este, după cum a afirmat directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Alba, Matei Drîmbărean, "cea mai năpăstuită" dintre bisericile rămase în Alba în urma saşilor. Biserica este desacralizată, a spus acesta, un lucru vizibil pentru oricine intră în ea.

Ansamblul bisericii evanghelice din Veseuş se regăseşte pe lista Monumentelor Istorice. Construită tot în secolul al XV-lea la fel ca biserica fortificată din Bălcaciu, care se păstrează însă foarte bine, biserica din Veseuş este foarte deteriorată.

Biserica-sală, construită în stil gotic, datează din 1504, fiind transformată în sti baroc în 1794. Turnul-clopotniţă şi de poartă a fost construit în 1825.

Ambele se prezintă într-o stare extremă de degradare.

Situat pe o colină, ansamblul este năpădit de vegetaţie şi de spini, iar ceea ce odată era curtea bisericii este acum un loc în care câinii îşi fac veacul. Niciun semn că s-ar îngriji cineva de acest monument istoric.

Viguros altădată, turnul clopotniţă prezintă crăpături, iar din el se desprind cărămizi.

În biserică poate pătrunde oricine, dovadă resturile de ambalaje, de suc sau sticle de alcool, lăsate pe jos.

Uşa de la intrare nu mai există, în schimb se mai păstrează, larg deschisă, pe lateral, o splendidă uşă de lemn sculptată.

În interior mai sunt câteva bănci, precum şi scara care duce în pod. Mai este şi o strană, pe care se află o inscripţie din 1928.

Tavanul de deasupra altarului nu mai există, fiind vizibilă tâmplăria de pe acoperiş. De fapt, după toate aparenţele, oricând biserica se poate prăbuşi.

Mormintele din cimitirul bisericii sunt acoperite şi ele de vegetaţie. Unele pietre funerare au căzut, iar numele celor înmormântaţi nu se mai pot descifra decât în puţine cazuri. Doar două morminte dau impresia că ar fi cât de cât întreţinute, fiind posibil ca urmaşii să plătească vreun localnic în acest sens.

Preotul evanghelic din Sebeş, Adrian Dahinten, care a preluat din 2009 slujirea în bisericile săseşti de pe Valea Târnavei Mici, spune că este "o situaţie tristă" la Veseuş.

El susţine că de vină pentru situaţia în care arată ansambul bisericii monument istoric din Veseuş ar fi, în principal, faptul că nu mai sunt enoriaşi şi dezinteresul saşilor care au emigrat de-aici şi care nu au o asociaţie în Germania şi nici nu ar păstra legătura între ei.

"Nu mai este niciun enoriaş acolo. Saşii care au fost în Veseuş au plecat toţi în Germania. Din păcate, spre deosebire de saşii din Şona, ei în Germania nu au făcut nici o asociaţie, sunt răspândiţi, ei nu se mai întâlnesc. Cei din alte sate, cum e Şona, au asociaţii, iar aceste asociaţii ne ajută foarte mult să întreţinem patrimoniul. Dar în Veseuş nu există absolut nimic. Unde mai avem enoriaşi sau avem organizaţii în Germania, acolo mai reuşim să le întreţinem, dar, din păcate, acolo unde nu mai e nimeni şi nu mai e niciun fel de susţinere, nu sunt fonduri pe care să le putem folosi", a declarat preotul Adrian Dahinten, la solicitarea AGERPRES.

El a adăugat că ar fi încercat să ia legătura cu saşi din Veseuş stabiliţi în Germania, dar că nu a reuşit.

Adrian Dahinten afirmă şi că ar fi încercat la un moment dat să securizeze intrările în biserică, lucru care se pare însă că nu s-a întâmplat sau nu a ţinut.

În ceea ce priveşte cimitirul, Adrian Dahinten a menţionat că, potrivit tradiţiei săseşti, fiecare enoriaş are obligaţia să îngrijească mormântul familiei, însă aici nemaifiind niciun sas şi cimitirul este, în consecinţă, părăsit.

Preot la Sebeş din 2004, Adrian Dahinten nu a putut să spună când anume a fost oficiată ultima slujbă în biserica din Veseuş. Cert este că din 2009 de când a preluat şi slujirea la bisericile de pe Târnave, preotul nu a ţinut nicio slujbă aici, neavând cui, a spus acesta.

Întrebat despre posibilitatea accesării de fonduri în vederea conservării şi restaurării, aşa cum s-a întâmplat în alte cazuri, preotul spune că doar în Protopopiatul Sebeş sunt peste 50 de biserici, atât în Alba, cât şi în Sibiu, şi că nu se pot face proiecte pentru toate.

În ceea ce priveşte administraţia locală, Primăria Jidvei nu se implică, deoarece, spune edilul Alin Trif, ansamblul bisericii şi casa parohială, aparent întreţinută, nu se află în proprietatea autorităţilor locale. La fel ca Primăria, nici localnicii nu au considerat că ar putea măcar să igienizeze curtea bisericii sau cimitirul.

Acum, satul înfiinţat de cel puţin de şapte secole este locuit preponderent de populaţie romă. Mulţi dintre locuitorii români s-au mutat din Veseuş, ei cumpărându-şi după 1989 în centrul de comună, Jidvei, situat la 8 kilometri distanţă, case lăsate în urmă de saşii care au emigrat şi de aici. AGERPRES / (A, AS - autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă, editor online: Anda Badea)

Foto: (c) Marinela BRUMAR/AGERPRES