De 10 ani, oamenii trec zilnic, la ieşirea din municipiul Buzău, pe lângă un colos de 11 metri înălţime, 6 metri lăţime şi peste 4 tone greutate, dar puţini sunt cei care cunosc adevărata lui poveste şi a tânărului din spatele lucrării, cel care a reuşit în aproximativ 3 ani să ridice un monument unic: statuia ''Omagiu''.

Lucrarea confecţionată în anul 2013 din inox a fost amplasată la ieşirea din municipiul Buzău, în imediata apropiere a podului de la Mărăcineni, un punct cheie care leagă două regiuni ale României - Muntenia şi Moldova. Confundat în dese rânduri cu statuile unor domnitori români, admirat prin strălucirea lui, uriaşul de metal ascunde o semnificaţie aparte şi a fost ridicat în cinstea unui... angajat.

Aceasta a fost comandată de un om de afaceri din municipiul Buzău, ca un omagiu adus lui Florinel Dinu, un inginer dedicat care pierduse lupta cu o boală cruntă. În memoria sa şi în semn de preţuire pentru efortul depus de-a lungul timpului, managerul societăţii i-a propus artistului plastic Bogdan Lefter să realizeze un monument.

''Mi s-a propus dacă vreau să fac în memoria unui coleg care tocmai decedase (...) o lucrare în memoria lui. Eu am aflat apoi că fusese şi pictor şi am fost intrigat de acest lucru. Biroul său era intact şi acolo se aflau tablourile lui Florinel Dinu, angajatul care murise, şef de producţie, inginer. Am văzut diverse picturi care m-au inspirat instant, mintea mea a făcut un fel de colaj, în 2-3 secunde am avut inspiraţia unei lucrări care mi-a luat doi, trei ani să o pun în practică. Nu era un pictor profesionist, dar era un pictor talentat'', a declarat pentru AGERPRES Bogdan Lefter.

Nu a durat mult până când artistul plastic a început să schiţeze lucrarea ce apoi avea să devină una dintre cele mai mari sculpturi din metal din România. Pentru a da valoare statuii, Bogdan Lefter a ales inoxul, având proprietăţi deosebite, dar dificil de modelat.

''Am avut foarte mulţi oameni pe care i-am instruit în timpul orelor de lucru. S-a început efectiv cu realizarea unei armături interioare. Nu s-a mai făcut aşa ceva cred la modul acesta în ţară, o sculptură de inox figurativă în detaliu. Lucrarea are în jur de 11 metri înălţime, până în vârful suliţei care se transformă de fapt în penel. Inoxul este metalul cel mai greu de prelucrat, de modelat şi orice sudură greşită se evidenţiază. Am conceput fiecare parte, am decupat materiale alături de un lăcătuş şi un sudor, am făcut şabloane, am bătut tabla. Inoxul trebuie să arate ca un metal preţios, am ales inoxul pentru că se pretează la exterior. În principiu, metalele care s-au dovedit pretabile sunt bronzul, inoxul şi cortenul. Am ales pe considerentul unui metal rezistent şi am ales varianta cea mai complicată, preţioasă, strălucitoare, este un metal care se comportă ca o oglindă, se schimbă în funcţie de tot ce se petrece în jurul lui, în funcţie de vreme, se metamorfozează în funcţie de lumini, de umbre'', explică artistul plastic.

Ţinând cont de dimensiunile statuii din inox, creatorul lucrării îşi aminteşte că, de-a lungul procesului artistic, a întâmpinat o serie de dificultăţi.

''Eu am lucrat în paralel, pe porţiuni. În fabrică am lucrat vreo 7 - 8 luni, apoi la faţa locului, pentru că nu se putea transporta dintr-o bucată. Din punct de vedere logistic a fost foarte greu, pentru că în situaţia în care închideam lucrarea, nu aveam cum să o transport prin oraş şi a trebuit să o fac pe bucăţi, baza, calul, centaurul, călăreţul, cubul - au fost piese separate, pe care le-am pus pe soclu şi am mai construit la faţa locului o bună perioadă de timp. Se împlinesc 10 ani de când a fost montată'', povesteşte el.

Foarte puţini oameni cunosc povestea statuii din inox şi semnificaţia ei, una cu totul deosebită, cu care artistul apreciază că orice persoană ar putea rezona.

''Iconografic, grupul statuar ecvestric fantasmagoric s-ar putea asemăna cu Sfântul Gheorghe luptând cu balaurul sau cu un Don Quijote modern luptând cu morile de vânt. Ambele variante întregesc semnificaţia lucrării care este aceea a luptei omului cu diferitele obstacole pe care le întâmpină de-a lungul vieţii pentru şlefuirea sufletului, pentru a căpăta o fărâmă de nemurire. Avem iluzia conflictului, călăreţul ţinând aparent în mână o suliţă gata să străpungă cubul cinetic, suliţa care se metamorfozează într-un penel cu care-şi aşterne gândurile pe suprafeţele cubului. În virtutea mişcării cinetice a cubului în momentul interacţiunii dintre penel şi ochiul de pe o latură a cubului se conturează simbolul introspecţiei şi al dialogului cu propria conştiinţă. Centaurul galopează ferm, călăuzindu-l pe călăreţ spre o destinaţie clară, trâmbiţând în note apocaliptice prezenţa sa, metaforă a drumului prin viaţă şi a lucrurilor pe care le lăsăm în urmă'', spune Bogdan Lefter.

Cu toate că lucrarea este una impozantă, a atras de-a lungul vremii şi critici, dezvăluie buzoianul. ''Lumea apreciază, totuşi sunt puţini care cunosc exact valoarea acestei lucrări, sunt şi persoane care critică, spre exemplu, aspecte legate de partea estetică, de diviziune artistică'', mărturiseşte el.

Bogdan Lefter şi-a descoperit înclinaţia artistică la vârsta de 14 ani. Din acel moment a urmat o lungă perioadă de timp dedicată studiului şi practicii. Bogdan Adrian Lefter s-a născut la 1 martie 1983 la Buzău, unde a urmat Liceul de Artă ''Margareta Sterian'' şi este absolvent al Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, promoţia 2006, specializarea Metal, fiind asistent universitar şi doctor în Arte Vizuale.

''De când eram mic, de pe la 14 ani am realizat că am abilităţile acestea de modelaj, am terminat Secţia de pictură, dar am modelat în paralel diverse lucruri în mod autodidact, am absolvit apoi Secţia Ceramică, sticlă, metal, unde m-am specializat pe metal în cadrul Universităţii Bucureşti-Facultatea de artă decorativă şi design. Acum sunt asistent la această secţie, anul trecut am luat şi doctoratul în arte vizuale'', ne spune Bogdan Lefter.

El este unul dintre artiştii plastici români care s-au făcut remarcaţi şi pe plan mondial, în cadrul unor concursuri şi simpozioane tematice.

''Am participat la un concurs pe nisip în Elveţia, sculpturi monumentale din nisip, tot în Elveţia, şi apoi în Japonia am participat la concursuri în zăpadă, apoi am început simpozioane de cultură, primul în China, unde au fost invitaţi în jur de 130 de artişti. Eu am reprezentat România şi am realizat acolo un rinocer imens. Am fost în Vietnam, Thailanda, unde am lucrat în ceară, o stea căzătoare am realizat în Iran, am mai fost în Armenia, Turcia, Danemarca, Italia, Luxemburg'', adaugă artistul din Buzău.

Una dintre cele mai recente opere aduse la lumină de autorul Bogdan Lefter în cadrul Simpozionului internaţional de sculptură de la Buzău - ''Memoria apei'' - este sculptura ''Efectul Fluture''. AGERPRES/(A - autor: Florin Zafiu, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ada Vîlceanu) 

Sursa fotografiilor: Arhiva personală Bogdan Lefter