O icoană de mari dimensiuni unicat în ţară, care a fost adusă de la Ierusalim în urmă cu 204 ani şi care este formată din peste 200 de scene din Vechiul şi Noul Testament, se află la Muzeul "Casă de Târgoveţ din secolele XVIII-XIX" din municipiul Ploieşti.

Instituţia de cultură funcţionează în cea mai veche clădire din municipiul Ploieşti, construită pe la 1785, imobilul fiind locuit de negustorul Ivan Hagi Prodan şi soţia sa, Mariţa.

"Hagi Prodan venea din Bulgaria, de la nord de Dunăre, dintr-o zonă cupriferă din Bulgaria, unde a învăţat meşteşugul căldărarilor. Era prosper om de afaceri, fiind chiar şeful breslei căldărarilor. A venit la noi în urma prigoanei otomane şi a ajuns la Ploieşti, unde s-a căsătorit cu Mariţa, care a primit casa zestre de la tatăl ei. S-au mutat împreună aici, cu cherhanaua lui de arămie, cu o mână de ţigani robi care lucrau pentru el la subsolul casei", a declarat, pentru AGERPRES, conservatorul muzeului, Mihaela Ioniţă.

Potrivit acesteia, Hagi Prodan a întreprins, în anul 1819, un pelerinaj la Locurile Sfinte (hagialâc), ocazie cu care a adus de la Ierusalim o icoană de mari dimensiuni, numită icoană de hagiu, piesă unicat în ţara noastră.

"În 1819, Ivan Prodan întreprinde un pelerinaj la Locurile Sfinte (hagialâc), potrivit unui obicei de la acea vreme, când un grup de 20-30 de bărbaţi mai înstăriţi din oraş pleca la Muntele Athos şi Ierusalim unde, printre altele, participa la slujba Învierii şi primea botezul în apa Iordanului. La întoarcerea acasă li se spunea 'hagii', titlu dat persoanelor care au întreprins o astfel de călătorie. Din acest pelerinaj, Hagi Prodan aduce o serie de obiecte religioase, dintre care astăzi se mai păstrează o icoană mare pictată pe pânză ("Ierusalim") şi un sfeşnic din lemn", explică Mihaela Ioniţă.

Conform obiceiului, hagialâcul avea loc înaintea sărbătorilor pascale, iar cei care mergeau într-o astfel de călătorie se pregăteau înainte, în sensul că se spovedeau şi se împărtăşeau. La fel procedau şi când ajungeau pe Pământul Sfânt, pentru a fi pregătiţi în caz că nu reuşeau să mai revină acasă.

Icoana de hagiu, care are o lungime de doi metri şi o înălţime de circa 1,40 m, fiind pictată în ulei pe pânză, este formată din peste 200 de scene din Vechiul şi Noul Testament. Prin anii '90, aceasta a fost restaurată.

"Compoziţia este tipică, deosebit de amplă: în stânga şi în dreapta două 'tablouri' ample, având ca scene centrale 'Maica Domnului Împărăţită cu Pruncul', în stânga, şi Isus, în dreapta, încadrate de o serie de scene şi medalioane. Între ele, central, numeroase scene din Noul Testament, marea lor majoritate nefiind separate în cadrul compoziţiei. Întreaga compoziţie este închisă de 59 de medalioane cu scene din Vechiul Testament, medalioane izolate de restul ecranului pictural prin anse de tip baroc executate în foiţă de aur şi subliniate cu negru", spune conservatorul muzeului.

Astfel, conform relatărilor sale, ecranul pictural a fost tratat iniţial cu un strat de culoare vermillon, uniform, peste care s-a lucrat ansamblul pictural, ansamblu închis într-un chenar liniar în albastru Prusia închis, ritmat de steluţe executate în foiţă de aur, compuse din 8 linii intersectate (motiv de factură populară), dispuse aproximativ la 3 cm una de alta.

Brâul exterior de medalioane este pictat pe un fundal roşu permanent spre vermillon. Cele două scene principale laterale - 'Maica Domnului Împărăţită cu Pruncul', în stânga, şi Isus, în dreapta - au drept fundal foiţă de aur.

"Imediat sub această scenă pictată în roşu permanent, este pictată o zonă cu scene continuând una din cealaltă, fără a fi delimitate de chenare, o compoziţie amplă, care cuprinde, în partea stângă, Raiul şi Paradisul, cu un sobor de sfinţi şi Înălţarea lui Isus, iar din zona mediană spre dreapta - Judecata de Apoi către care arată Avraam (...). În zona perimetrală a spaţiului central, sunt pictate scene reprezentând marile praznice de peste an, cum ar fi Naşterea Domnului, Botezul, Intrarea în Ierusalim, Înălţarea la Cer, Muntele Taborului, Iuda şi trădarea lui, Adormirea Maicii Domnului, Martiriul lui Ştefan, primii martiri ai creştinismului, aceste scene nefiind delimitate între ele. Singura scenă delimitată de un chenar dreptunghiular dispusă la partea inferioară spre dreapta prezintă pe Sf. Gheorghe şi Sf. Dimitrie", povesteşte Mihaela Ioniţă.

Centrul întregii compoziţii este ocupat de interiorul a două catedrale, una având figurat mormântul lui Isus, iar în partea inferioară, sub o cupolă pictată în albastru, silueta lui Isus, cealaltă având figurat pe Sf. Petre în mijlocul unei mulţimi de sfinţi cu lumânări aprinse.

Spaţiul central al compoziţiei este delimitat în partea superioară de 16 medalioane, care cuprind câte doi sau trei sfinţi pictaţi în miniatură pe un fundal albastru şi înscrisuri interioare cu negru, în alfabetul chirilic.

Una dintre imaginile din această icoană este atipică, iar cei care au studiat-o consideră că în ea apare însuşi Hagi Prodan, pe care muzeografii nu îl au în nicio poză.

Potrivit acesteia, în perioada respectivă, s-au făcut mai multe astfel de icoane, care sunt răspândite în toată lumea, cea de la Muzeul "Casă de Târgoveţ'' fiind singura care există la noi în ţară. AGERPRES/ (AS - autor: Anamaria Constantin, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) Anamaria Constantin / AGERPRES