Expoziţia temporară "19 martie - Ziua paşaportului românesc. De la 'cărticica portativă', la paşaportul electronic - 111 ani de istorie şi 15 ani de biometrie" a fost deschisă joi la Muzeul Naţional de Istorie a României, eveniment organizat cu ocazia sărbătorii Zilei Paşaportului Românesc.

În cadrul expoziţiei, publicul are ocazia să descopere o serie de paşapoarte "istorice", emise în perioada 1912 -1943, precum sunt cele tipărite în timpul domniilor lui Carol I şi Mihai. Alături de acestea, vor fi expuse bilete de liberă trecere din 1925 şi 1935 şi alte documente de călătorie din 1951.

O serie de paşapoarte pentru cetăţenii români stabiliţi în străinătate, precum şi paşapoarte pentru persoane fără cetăţenie, eliberate între 1983 şi 1984, se regăsesc, de asemenea, în expoziţie.

Proiectul expoziţional cuprinde şi paşapoarte diplomatice, temporare, simple sau electronice, apărute după anul 2000.

"De la scrisori redactate manual la documente de călătorie ce stochează date biometrice, paşaportul constituie unul dintre cele mai circulate documente la nivel internaţional, purtând în paginile sale istoria civilizaţiilor trecute şi prezente. Importanţa acestuia a fost subliniată în anul 1920 când, Conferinţa de pace de la Paris a Ligii Naţiunilor a stabilit primul set de standarde internaţionale pentru paşaport", se arată într-un comunicat transmis AGERPRES.

În fiecare an, la 19 martie, este sărbătorită Ziua Paşaportului Românesc. Este data la care, acum 111 ani, în 1912, regele Carol I a promulgat, prin Înaltul Decret Regal nr. 1758, prima lege modernă care se referea la paşapoarte, denumită "Lege asupra paşapoartelor". Potrivit acesteia, "Paşapoartele se emit în numele regelui şi se liberează de ministerul de interne şi de prefecţii de judeţe şi de poliţie în condiţiunile ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al acestei legi". Paşapoartele, emise în numele regelui, erau de forma unei cărţi mici, de dimensiunile 9 cm/13 cm, fiind "compuse din 20 de pagini numerotate". Fiecare pagină a paşaportului avea "un fond încadrat, compus cu motive naţionale", în culoarea liliacului deschis, făcând să iasă în aparenţă stema ţării şi cuvântul "ROMANIA", iar dedesubt cuvântul "PASPORT".

Documentul de călătorie românesc fusese menţionat, pentru prima dată în 1830, în Regulamentul Organic în Principatele Române, Ţara Românească şi Moldova, când s-a recunoscut libertatea românilor de a călători peste graniţele Dunării şi ale Imperiului Habsburgic. Înainte de "Legea asupra paşapoartelor", promulgată de regele Carol I, Agia, organul administrativ în cele două principate, elibera, între secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea răvaşele de drum. Fiecare călător era obligat să aibă atât paşaport, cât şi răvaş de drum şi să le prezinte "la hotare". Prin Legea din 1912, însă, statul român introducea primele principii generale pentru paşapoarte şi pentru trecerea frontierei.

Mai mult decât un simplu instrument de călătorie, paşaportul românesc a trecut printr-un proces continuu de dezvoltare şi evoluţie, ridicându-se la cele mai înalte standarde la nivel internaţional în ceea ce priveşte securitatea documentelor de călătorie. Paşaportul electronic românesc oferă cetăţenilor libertatea de mişcare fără viză în 176 de ţări, situându-se pe locul 17 pe scara internaţională a mobilităţii. AGERPRES/(AS - autor: Petronius Craiu, editor: Mihai Simionescu, editor online: Ady Ivaşcu)