O lopată din lemn, veche de peste 4.000 de ani, alături de alte piese arheologice descoperite pe traseul din Sălaj al Autostrăzii Transilvania, fac obiectul expoziţiei temporare "Prezent şi trecut - Infrastructură şi Arheologie", găzduită în această perioadă de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

"Expoziţia şi-a propus să prezinte o parte din descoperirile cele mai recente efectuate cu ocazia cercetărilor arheologice preventive de pe trei loturi ale autostrăzii Transilvania. Este vorba de două loturi cuprinse între Nădăşelu şi Poarta Sălajului, respectiv lotul de pe valea Bacăului, cuprins între Nuşfalău şi limita de judeţ cu Bihor. Atât prin intermediul unor artefacte descoperite pe autostradă, cât şi prin intermediul informaţiei transmisă pe calea posterelor şi a fotografiilor, am încercat să prezentăm pentru publicul larg rezultatele acestei campanii care a durat câteva luni de zile, din primăvara până pe la începutul toamnei anului 2021, cu specificaţia că am avut parte de săpături şi în anul 2022 într-o zonă unde există morminte tumulare de la începutul epocii bronzului", a precizat vineri, pentru AGERPRES, Ioan Bejinariu, arheolog în cadrul muzeului din Zalău.

Potrivit acestuia, cele mai spectaculoase descoperiri au apărut într-unul dintre siturile localizate între Sâcraiu Almaşului şi Sutor, arheologii găsind structuri de lemn de aproape 4.000 de ani, aparţinând cel mai probabil unor gropi de provizii, fântâni sau chiar hambare.

"S-a păstrat foarte bine lemnul cu care au fost amenajate aceste structuri. În cazul gropilor de provizii vorbim despre căptuşeala pereţilor cu împletitură, realizate din nuiele de alun, într-o tehnică ce seamănă foarte bine cu cea din care sunt confecţionate coşurile de nuiele din ziua de azi. Această împletitură avea şi rolul de a consolida pereţii gropii, pentru că erau săpate într-un sol destul de afânat, dar şi de a proteja oarecum de asaltul rozătoarelor. Aici am găsit un obiect care înseamnă foarte bine cu o lopată de lemn cu care, în trecut, oamenii de la ţară obişnuiau să vânture cerealele, pentru a le grăbi uscarea. Acesta ar fi un indiciu că avem de-a face cu nişte structuri pentru păstrarea proviziilor. Am avut oportunitatea de a realiza analize de radiocarbon pentru a stabili vârsta aproximativă sau perioada aproximativă când aceste structuri cu lemn au fost realizate. Analizele au fost procesate la laboratorul din Debreţin şi în cazul a două dintre complexe, au fost datate în plină epoca bronzului, undeva între 1918 şi 1621 înainte de Hristos. O altă groapă, tot aşa, cu pereţii amenajaţi cu lemn, are o datare care se plasează undeva între secolele VII-VIII, după Hristos, deci în perioada migraţiilor. La ora actuală lucrăm încă împreună cu colegi de la Cluj-Napoca, pedologi şi specialişti în lemnul fosil, pentru a stabili cu exactitate soiul de lemn care a fost folosit, dar mai mult decât atât, să încercăm să elucidăm ce anume a permis păstrarea în condiţii aşa de bune a lemnului, vreme de aproape 4.000 de ani", a adăugat Ioan Bejinariu.

De asemenea, în zona localităţii Sutor a fost documentată o întreagă zonă de producţie meşteşugărească ce indică prezenţa, în premieră, a unei comunităţi de factură nord-pontică în zona Sălajului. Este vorba despre purtătorii aşa-numitei culturi Noua, care pătrund în Transilvania venind din zonele est-carpatice, la mijlocul mileniului II înainte de Hristos şi sunt crescători de vite, cu o economie preponderent pastorală, probabil semi-nomazi. Este vorba de o suprafaţă elipsoidală, care însumează circa 180 de metri pătraţi, unde au fost descoperite foarte multe obiecte legate de prelucrare a pieilor şi mai ales piese din os folosite pentru îndepărtarea surplusului de grăsime de carne de pe pieile care urmau a fi prelucrate, apoi o serie de unelte din os dar şi din metal, folosite pentru perforarea pieilor şi pentru coaserea lor.

De asemenea, cu ocazia cercetărilor arheologice desfăşurate pe tronsonul autostrăzii Transilvania, au fost descoperite foarte multe elemente ale aşezării civile adiacente castrului roman de la Sutor, cel mai important fiind drumul roman care trecea prin zonă.

"În acest castru au fost staţionate, de-a lungul stăpânirii romane, două unităţi auxiliare provenite din Nordul Africii şi din Siria. Aceştia satisfăceau un stagiu militar de 25 de ani, iar mai mai apoi erau lăsaţi la vatră, primind cetăţenia romană şi toate drepturile cuvenite. Poate cea mai spectaculoasă descoperire este reprezentată de o porţiune a drumului imperial roman, 'autostrada' antică ce străbătea provincia Dacia de la nord, de la Porolissum, până la Dunăre. O 'autostradă' ce fusese construită în anul 108 după Hristos, deci la doi ani după crearea provinciei", a declarat, pentru AGERPRES, arheologul Dan Deac.

Expoziţia "Prezent şi trecut - Infrastructură şi Arheologie" este găzduită, în perioada februarie - martie, de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. AGERPRES / (AS - autor: Sebastian Olaru, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES