Cartea ''Istoria Poliţiei Oraşului Focşani'' a fost lansată, vineri, de Ziua Poliţiei Române, la Muzeul Unirii, în prezenţa reprezentanţilor administraţiei publice locale şi judeţene şi a numeroşi angajaţi ai Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vrancea.

Despre infracţionalitatea din municipiu, dar şi despre circulaţia sau sănătatea publică a oraşului şi rolul poliţiei au relatat, pe scurt, autorii cărţii, care i-au introdus astfel pe cei prezenţi în atmosfera Foscşanilor de altădată şi le-au făcut cunoştinţă cu activităţile pe care le desfăşura poliţia la acea vreme.

"Încă din secolul al XIX-lea, fenomenul infracţional al oraşului Focşani a fost deosebit de intens şi, de asemenea, deosebit de divers. Nici nu avem idee cât de multe fapte reprobabile se petreceau în Focşani. Furturi de tot felul. Se fura orice, în orice mod: bani, bijuterii, mărfuri, tot soiul de obiecte, tot ceea ce putea fi consumat rapid sau vândut 'la negru', totul intra în atenţia răufăcătorilor, care, de regulă acţionau în bandă. Foarte multe ameninţări la persoană, destule cazuri de omoruri şi violuri, minore sechestrate şi obligate mai apoi să se prostitueze. Jocurile de noroc, care erau interzise prin lege, le întâlneai peste tot, în hoteluri, cafenele, restaurante. În toate aceste cazuri, poliţistul era chemat la datorie. Trebuia să urmărească pe cel vinovat, să-l interogheze, să găsească martori, şi, (...) în ciuda acestui efort, pe lângă riscurile specifice meseriei, pe lângă stresul inerent, a mai existat o presiune, aceea din partea autorităţilor, pentru a optimiza sub orice formă şi cât mai repede activitatea poliţiei, ajungându-se, în unele situaţii, la ameninţări. De exemplu, dacă un caz de omor nu era soluţionat într-un timp scurt, şefului poliţiei i se transmitea că va fi eliberat din funcţie şi toţi subalternii vor fi daţi afară din serviciu", a povestit Ionuţ Iliescu, şeful secţiei de Istorie din cadrul Muzeului Vrancei, unul dintre autorii cărţii.

Din arhive au ieşit la lumină şi mărturii privind rolul pe care poliţia l-a avut în politicile de sănătate publică ce s-au dorit implementate în Focşani.

"Şi acum 100 de ani au existat episoade de epidemii locale şi, la fel ca şi astăzi, menţinerea sănătăţii publice era una dintre principalele sarcini ale poliţiei, care supraveghea respectarea restricţiilor. Ca şi astăzi, evitarea zonelor aglomerate, dezinfectarea vehiculelor pentru transport în comun, în cinematografe se interzicea vânzarea unui număr de bilete mai mare decât locurile disponibile în săli, iar sălile de cinematograf se dezinfectau săptămânal. De asemenea, comercianţii ambulanţi erau supuşi unui control corporal pentru a li se stabili starea de sănătate. În anii '40, de exemplu, în plină epidemie de febră tifoidă, s-a luat măsura de vaccinare a populaţiei cu un vaccin în două doze. Pentru că lumea se prezenta la prima doză şi la a doua nu, autorităţile locale au luat măsura excepţională de a plasa câte un gardian public la fiecare brutărie din oraş, pentru a controla dovezile de vaccinare, iar cei care nu făceau dovada unei scheme complete de vaccinare le era interzisă achiziţionarea pâinii zilnice", a dezvăluit muzeologul Florin Daniel Mihai.

Viteza era şi atunci, ca şi astăzi, principalul inamic al şoferilor, care însă nu puteau obţine permisul de conducere dacă aveau cazier.

"La începutul secolului XX, odată cu înmulţirea maşinilor şi accidentelor, s-a reglementat ca viteza maximă în Focşani să fie de maxim 12 km pe oră, echivalent cu pasul cailor, iar la cotituri, în aglomeraţii, la intersecţii, şoferii erau obligaţi să reducă viteza la şase km/oră. Prin Regulamentul din 1922, o altă obligaţie a şoferilor era aceea de a încetini viteza sau chiar să oprească motorul dacă mişcarea sau zgomotul autovehiculului, speriind caii, ar fi putut produce un accident. Pentru a avea un permis auto, doritorii trebuiau să urmeze cursurile unei şcoli de specialitate şi să îndeplinească anumite condiţii, care au rămas în vigoare şi astăzi. Dar cei care erau învinuiţi pentru fapte infamante, furt, escrocherie, omor, tâlhărie, nu aveau dreptul de a-şi depune dosarul pentru a obţine permisul de circulaţie. Examenul de conducere consta într-o probă de viteză şi frânare instantanee. În momentul în care automobilul era în plină viteză, examinatorul arunca în faţa acestuia un sac plin de paie, examinând astfel (...) puterea de reacţie a şoferului. Lucrurile au evoluat şi în 1921 deja vorbim de un examen mult mai complex, pe lângă proba practică existând şi o practică teoretică", a relatat Mădălina Racoş, un alt autor al cărţii.

Cartea, care se doreşte un omagiu adus poliţiştilor focşăneni din toate timpurile, prezintă aspecte privind evoluţia instituţională a Poliţiei şi activitatea Poliţiei focşănene în secolul al XIX-lea şi început de secol XX pe servicii şi birouri, precum şi aspecte privind implicarea poliţiei oraşului Focşani în activităţi publice şi social-culturale, sau mărturii privind cariera de poliţist.

Având în vedere volumul mare de documente, cartea prezintă istoria Poliţiei oraşului Focşani de la începuturile sale până în anul 1944, iar autorii promit să revină cu un al doilea volum dedicat istoriei poliţiei de după 1944 şi până în zilele noastre. AGERPRES/(A - autor: Dana Lepădatu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Gabriela Badea)