Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, pledează pentru păstrarea studiului istoriei şi geografiei în curricula şcolară ca discipline de sine stătătoare, cele două materii însemnând, pe de o parte, cultură generală şi orientare în viaţa contemporană, iar, pe de altă parte, orientare elementară în spaţiu.

"Ceea ce nu înţeleg chivernisitorii şcolii este un lucru foarte simplu: istoria înseamnă cultură generală şi orientare în viaţa contemporană, nu date şi fapte de prisos despre o lume care nu mai este. Iar geografia înseamnă orientare elementară în spaţiu şi nu denumiri care trebuie memorate. Azi, copiii şi tinerii au marea şansă de a călători, de a vedea lumea, de a se bucura de marile creaţii ale omenirii din toate timpurile şi din toate spaţiile, din preistorie până în era zborurilor cosmice şi din Laponia până în Patagonia. Dacă nu mai învăţăm istorie şi geografie, dacă dispreţuim aceste forme de adaptare la viaţă, dacă ne temem de conţinuturile lor, vom ajunge să mergem în America Latină şi să credem că oamenii de acolo vorbesc limba latină, o să vedem obeliscurile egiptene de la Paris şi să credem că acolo a fost Egiptul antic, să intrăm în British Museum şi să credem că unele obiecte de acolo le-au adus extratereştrii", a scris Pop, miercuri, pe Facebook.

Potrivit acestuia, istoria este a societăţii, a comunităţilor mari, a civilizaţiilor şi trebuie studiată ca atare, astfel încât elevii să vadă şi ansamblul.

"Ce câştigăm dacă îl învăţăm pe elev că 'Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului", adoptată în timpul Marii Revoluţii Franceze (la 1789), a revoluţionat societatea europeană şi pe cea americană, din moment ce elevul nu mai învaţă nimic despre istoria Franţei, a Europei şi a lumii? Sau ce avantaj obţinem pentru cultura generală a adolescentului dacă îi spunem ce înseamnă un cont curent de economii, fără ca el să ştie cadrul general al apariţiei băncilor, nici istoria monedei, nici rolul bancnotelor în istorie? Degeaba împărţim istoria ţării şi a lumii pe felii tot mai mici (de genul rolul democraţiei, istoria comunismului, dictaturile, războaiele mondiale, revoluţiile, crimele contra umanităţii etc.), fără să ne mai îngrijim ca elevii să vadă şi ansamblul", explică Ioan-Aurel Pop.

Preşedintele Academiei subliniază că numai cunoaşterea istoriei poporului român ajută la înţelegerea istoriei celorlalte neamuri, calificând drept "regretabil" şi "condamnabil" faptul că la nivelul programelor şi manualelor este ocolită istoria naţională. "Ne ferim, la nivelul programelor şi manualelor, de numele de România, blamăm sentimentul naţional şi patriotismul, confundându-le cu naţionalismul excesiv, cu xenofobia, cu şovinismul", adaugă el.

Pornind de la apariţia metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2021-2022, profesorul Pop se declară "nedumerit" de faptul că "istoria minorităţilor naţionale" ar putea fi studiată în defavoarea "istoriei românilor".

"În urma lecturii laboriosului document, rămâi - mai ales dacă eşti om de şcoală - cel puţin cu o mare nedumerire: 'Istoria şi tradiţiile minorităţii maghiare", dar şi 'Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale' se află în centrul atenţiei, pe când 'Istoria românilor', 'Istoria universală', 'Istoria României' nu sunt pomenite deloc, nici măcar în paranteză. Ceea ce intrigă şi mai mult este permisiunea ca orele de istorie şi cele de geografie să se poată preda în cadrul aceleiaşi norme didactice, de către un singur cadru didactic, acesta putând să susţină examenul la prima disciplină dintre cele două, disciplină cu ponderea cea mai mare în cadrul normei, din punct de vedere al orelor", arată Ioan-Aurel Pop.

Academicianul se întreabă, totodată, dacă din formularea 'Disciplinele studii sociale, literatură universală, ştiinţe şi educaţie artistică din învăţământul liceal intră în norma de predare a absolvenţilor...' s-ar putea înţelege că "nenumitele 'istoria' şi 'geografia' ar fi incluse aici".

"Să presupunem că în România - ţară care dincolo de definiţia ei 'perimată' de 'stat naţional' din Constituţie şi de apartenenţa ei la Uniunea Europeană, are cam 90% etnici români şi este parte a vechiului continent - numai minorităţile contează şi că 'istoria' şi 'geografia' (ale românilor/României şi ale lumii/Europei) sunt cantităţi neglijabile? Ne îngrijim atent şi generos de minorităţi - ceea ce este foarte bine şi foarte necesar - dar excludem ori ignorăm, prin compensaţie, majoritatea?", completează preşedintele Academiei.

El spune că se iau măsuri referitoare la şcoala românească bazate nu pe necesităţile reale, verificate de specialişti, de oamenii domeniului, de protagonişti, ci pe opinii exprimate "la o cafea, pe părerile unor decidenţi care n-au mai fost într-o şcoală şi într-o clasă de când erau mici, pe pretenţiile unor părinţi care-şi văd propriii copii geniali sau chiar pe ideile de simplificare a instruirii susţinute de unii elevi".

Ioan-Aurel Pop reaminteşte afirmaţia filosofului Immanuel Kant potrivit căruia "Un popor fără cultură este un popor uşor de manipulat".

"Poate că vom şti să ne spălăm mereu pe mâini, să mâncăm numai produse ecologice, să nu poluăm natura, să deschidem o afacere, să accesăm site-urile cu cele mai spectaculoase jocuri sau filme cu fiinţe fantastice etc., dar vom ajunge categoric infirmi intelectual. Vor gândi alţii pentru noi, iar noi vom executa cuminţi ordinele lor. (...) Cultura generală prezentă numai în memoria calculatorului este utilă doar pe jumătate, fiindcă poate să rămână, pentru cei mai mulţi, literă moartă. Ca să accesăm datele digitale avem nevoie de o pregătire a minţii noastre, de o anumită sensibilitate pentru cunoaştere, de pasiunea cercetării. Acestea toate nu vin printr-un dat imuabil al sorţii, ci prin eforturi grele, prin învăţătură asiduă, prin strădanii ale memoriei, fără de care inteligenţa moare", afirmă Pop. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Claudia Stănescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)