Cine ia drumul Cetăţii Neamţului este întâmpinat invariabil, la poalele acesteia, de zeci de mogâldeţe care se uită hâtru, zâmbesc sau se strâmbă la ei. Iar feţele lor modelate în lut parcă renasc amintiri. Amintiri din copilărie...

Smărăndiţa popii, Pâcală, Tuşa Mărioara, Moş Nichifor Coţcacriul, Dănilă Prepeleac şi câte şi mai câte personaje ale operei marelui povestitor Ion Creangă au prins viaţă din lutul Humeleştiului, frământat cu pasiune de un meşter popular.

Ionela Lungu, absolventă a Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi", dar cu un masterat în Prelucrarea Materialelor, şi-a găsit vocaţia într-o bucată de humă.

Foto: (c) Vlad Dumitrescu/Ionela Lungu/facebook.com

La început s-a jucat cu bucata de humă, dar când a văzut că figurina aproape că îi vorbea din palmă, a hotărât să meargă mai departe. Şi astfel s-a ajuns ca personajele lui Creangă, renăscute din mâinile sale, să ajungă în toate colţurile lumii.

"M-am apropiat către meşteşuguri fără să-mi dau seama, mai întâi dintr-o joacă, apoi m-a captivat şi am început să învăţ puţin câte puţin. Joaca a constat în modelarea unei bucăţi de humă (lut), pe vremea când încă eram studentă, apoi am dus această joacă mai departe, am încercat să integrez modelajul lutului într-o poveste şi ce poveşti ar fi fost mai potrivite, dacă nu cele ale lui Ion Creangă? Nici nu mi-a fost greu, pentru că toată copilăria mea am crescut printre materiale didactice realizate de mama şi sora mea mai mare, educatoare fiind. Pasiunea nu ar fi venit şi fără ajutorul lui Costi, soţul meu, humuleştean, crescut în acest sat cu atâtea tradiţii şi obiceiuri de iarnă, unde unele obiceiuri străvechi încă se mai păstrează", a povestit, pentru AGERPRES, Ionela Lungu.

Următorii paşi ai Ionelei Lungu au fost să participe la târgurile de profil, alături de meşteri consacraţi, pentru a vedea ce impact au personajele sale. Iar succesul nu s-a lăsat aşteptat.

"Încrederea în mine am căpătat-o văzând interesul din partea organizatorilor, a celor care mă invitau, în primul rând. Şi aici nu vorbesc despre invitaţii la târguri organizate de primării de zilele oraşului, pentru că la astfel de manifestări sunt primiţi comercianţi, nu meşteri. E foarte importantă diferenţa. Mergeam la târguri şi expoziţii organizate de Muzee de Etnografie, la Muzeul Ţăranului Român, la Muzeul Satului 'Dimitrie Gusti', la Palatul Culturii din Iaşi, la cele în care exista o selecţie din partea unor etnografi, muzeografi, cunoscători ai artei populare", explică meşterul popular.

Foto: (c) Mărioara Paulescu/AGERPRES FOTO

Ionela Lungu a adăugat că toate figurinele de lut pe care le realizează sunt unice. Nu are un model anume după care se ia, ci pur şi simplu se lasă inspirată de moment şi de povestea din spatele personajului căruia îi dă viaţă.

"De altfel, arta populară de aceea e fascinantă, pentru că e unică. Simbolurile pot fi aceleaşi, dar meşterul vine cu viziunea proprie. Eu, când m-am apucat să modelez, nu mai văzusem la nimeni până atunci figurine din lut. Şi cu copii, când lucrez, îi îndrum la fel, să nu copieze, ci să realizeze în felul lor, în mod creativ. Pe măsură ce modelez personajele, gândul mă poartă tot timpul la povestea din spatele chipului şi încerc să îl realizez mereu altfel. Deşi am atâţia Pâcală modelaţi, nici unul dintre ei nu seamănă la fel, deşi toţi au ceva în comun: faptul că par mucaliţi ca Pâcală descris în poveste. Sau Smărăndiţa popii cea năzdrăvană. Practic, ceea ce modelez, îmi imaginez figura ţăranului generic universală, un pic să stârnească râsul pentru că ne tragem dintr-un popor cu simţul umorului, un pic roşii în obraji şi cu feţe amuzante. În orice caz, mă apropii (cred) mai mult de ceea ce însemna ţăranul odată, nu cel de azi", spune meştera.

Întrebată dacă ar schimba destinul personajelor lui Creangă, dacă ar remodela şi povestea din spatele figurinelor, Ionela Lungu a răspuns, zâmbind: "Destinul din poveştile lui Creangă e imposibil de schimbat. Acolo e perfect. Tocmai că putem trage o grămadă de învăţăminte, ce am mai învăţa noi azi din greşelile personajelor dacă ele nu treceau prin atâtea păţanii? Poate chiar e momentul să învăţăm că nu e bine să dăm boii pe o căruţă, căruţa pe o gâscă, gâsca pe o traistă goală. Altfel, despre Dănilă Prepeleac nu s-ar fi povestit dacă nu ar fi".

Ionela Lungu foloseşte doar materiale naturale pentru figurinele pe care le realizează, iar acest fapt se găseşte tot mai rar în prezentul invadat de plastic.

Sursa foto: Ionela Lungu/facebook.com

"Personajele sunt din lut şi alte materiale doar naturale. Părul din blăniţe sau fuior de in, baticuţ din băsmăluţă, căciuli (cuşme) din pielicele de miel tăbăcite, postament din lemn. Într-o lume de plastic, măcar arta populară să rămână din materiale naturale. Publicul apreciază ceea ce i se dă. Un public educat va aprecia, va aplauda, va spune un cuvânt de încurajare. Celălalt public va continua să considere că piticii din ciment le înfrumuseţează curţile. Haideţi să vă povestesc ceva. Anul trecut, în toamnă, în urma unui proiect pe care l-am derulat prin Consiliul Neamţ şi Asociaţia Meşterilor Populari din Ţinutul Neamţ, lui Costi, preşedintele asociaţiei, i-a venit ideea să nu facem doar un târg de meşteri obişnuit, cu prezentare de produse. Ci, fiecare stand însemna un meşter şi meşteşugul lui, acel meşter realizând efectiv pe parcursul zilei şi toată perioada meşteşugul lui. Astfel: ţesătoarea a venit cu stativele şi ţesea, olarul a venit cu masa olarului şi ridica pe loc oalele, forjorul a venit cu foc, foale, baros şi instrumente specifice şi arăta pe viu cum se bate în forjă, cusătoarea de ii cosea ia şi arăta cum se scoate un model de ie, o meşteriţă arăta cum se confecţionează mărgele, un sculptor arăta cum se sculptează o bucată din lemn. Am avut atelier inclusiv de încondeiat ouă cu chişiţa, apoi un atelier de desenat turtă dulce sau de formare cârnaţi. La aceste standuri s-au perindat sute de elevi însoţiţi de învăţătoarea clasei, profesorul sau dirigintele. De ce vă spun asta? Pentru că e ceea ce ne-am gândit să dăm noi, publicului. Am văzut o femeie care a plâns, spunând că doar la televizor a văzut aşa ceva. Nu credea că vede pe viu cum se realizează obiectele de artă populară. Despre asta e vorba, despre ce-i dai publicului să vadă", povesteşte meştera populară.

Despre viitorul artei populare, Ionela Lungu este optimistă şi crede că atâta vreme cât oamenii vor mai simţi, tradiţiile vor dăinui.

Sursa foto: Ionela Lungu/facebook.com

"Arta populară nu se va pierde. Poate e clişeistic să spun că depinde de noi, de fiecare în parte, dar într-o mică măsură da, depinde de fiecare dintre noi. Eu cred că o bundiţă veche dă emoţie oricui, sau o cergă pe o bancă de pe terasă. Arta populară e emoţie. Şi emoţia nu se demodează niciodată. Observ o căutare din partea românilor plecaţi în străinătate a obiectelor ce ţin de arta populară, de costumul popular ori mici elemente ce le amintesc de România, de unde au plecat. Observ că-şi caută opinci pe care-mi spun că le vor purta cu mândrie de Ziua României sau la întâlnirile cu ceilalţi români pe care le organizează acolo, în străinătate, unde lucrează. Unii dintre ei şi-au făcut terase în stil românesc, cu cerdac, bănci din lemn şi pe care vor să le decoreze cu covoare vechi şi blidare pe care să pună străchini şi ştergare. Vedeţi? Emoţie", a povestit Ionela Lungu.

Dacă vreţi să simţiţi această emoţie, când ajungeţi în Târgu Neamţ şi luaţi calea Cetăţii, opriţi-vă la standul Ionel Lungu. Nu aveţi cum să îl rataţi.

Vă vor întâmpina nemuritoarele personaje ale marelui povestitor Ion Creangă care acum au şi chip: "un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti". AGERPRES / (AS - autor: Gabriel Apetrii, editor: Marius Frăţilă, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto deschidere: Ionela Lungu/facebook.com