Palatul Lloyd din Timişoara, edificiu construit la începutul secolului XX, reprezintă un reper al oraşului de pe Bega, atât prin istoria, cât şi prin arhitectura sa.

Clădirea face parte din patrimoniul imobiliar al Timişoarei, alături de numeroase alte construcţii ridicate mai ales în perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul Primului Război Mondial.

Teren disponibil era foarte mult, în special după defortificarea cetăţii, iar la începutul secolului XX primăria oferea loturile, cu condiţia ca planurile de proiectare să treacă prin analiza şi să aibă avizul arhitectului-şef al oraşului.

"După defortificarea cetăţii, când zidurile cetăţii au dispărut, a rămas foarte mult teren liber, au fost cumpărate parcele de teren de către un întreprinzător, care a primit de la primărie următoarea indicaţie: acesta este terenul, construieşti clădirea pe tot terenul sau pe trei sferturi din suprafaţă, iar restul de teren vine înconjurat cu gard. Faţada clădirii în stilul nou trebuie prezentată arhitectului-şef al oraşului care-i va da sau nu acordul asupra culorii, a formei etc. Arhitectul-şef al oraşului era cel care s-a ocupat de acest aspect, după reguli clare de construcţie. De obicei, construcţiile se terminau într-un an", a declarat pentru AGERPRES istoricul Ioan Haţegan, cercetător în cadrul Filialei Timişoara a Academiei Române.

Acesta susţine că în vechea cetate a Timişoarei se poate cunoaşte perioada în care au fost construite clădirile: "Toate clădirile cu un etaj au fost construite până la 1800, toate cele cu două etaje, până la 1900, iar între 1900 - 1914, s-au ridicat clădirile în stilul secession sau junger stil sau art nouveau care aveau trei sau patru etaje".

Careul Pieţei Operei/Victoriei, ea însăşi declarată în 2004, de Ministerul Culturii, monument istoric, este închis, între Opera Naţională Română şi Catedrala Mitropolitană, de opt palate cu o arhitectură care a atras numele de "Mica Vienă". Dintre acestea, palatul Lloyd este "perla" clădirilor din Timişoara şi poartă o încărcătură istorică aparte.

Edificiul, operă a arhitectului ungar Lipot (Leopold) Baumhorn, a fost construit între 1910-1912.

"Palatele construite în Timişoara în acea perioadă (început de secol XX - n.r.) erau 'palatele de raport', cu apartamente de închiriat. Toate palatele din centrul Timişoarei sunt construite în stil secession/junger stil/art nouveau. Erau construite de oameni cu bani, care le închiriau şi trăiau din chirii. Este şi cazul palatului Lloyd din Piaţa Operei. Un apartament avea trei până la cinci camere extrem de generoase ca spaţiu, cu două băi, bucătărie. A fost construit ca sediu pentru Bursa de mărfuri Lloyd Adriatica; a fost şi sediul Camerei de Comerţ în perioada interbelică, iar în 1948, odată cu naţionalizarea, a fost dată Universităţii Politehnica, unde astăzi funcţionează, la etaj, Senatul acesteia", a detaliat istoricul Ioan Haţegan.

După Marea Unire, palatul Lloyd a găzduit, în mai 1920, prima expoziţie filatelică din România Mare, iar după desfiinţarea societăţii Lloyd, proprietar al palatului a devenit Camera de Comerţ şi Industrie (1945), până la naţionalizarea din 1948.

Istoricul Vasile Dudaş, cercetător ştiinţific la Muzeul de Istorie a Banatului din Timişoara, afirmă că în timpul Primului Război Mondial, la palatul Lloyd s-a aflat cartierul generalului al armatelor germane aflate sub comanda generalului August von Mackensen, iar din 2 decembrie 1918, cel al trupelor franceze conduse de generalul Gambetta.

"În 1915, după ce armata sârbă rezista cu eroism, generalul Mackensen era trimis să vadă care este situaţia pe frontul de sud şi şi-a instalat Statul Major în palatul Lloyd din centrul Timişoarei. Mackensen a stat aici câteva săptămâni. (...). În 1918, tot în palatul Lloyd şi-a instalat centrul de comandă generalul Gambetta, care conducea trupele-tampon franceze, până la retragerea sârbilor şi instalarea administraţie româneşti în Banat, pe 3 august 1919", a declarat Dudaş pentru AGERPRES.

Foto: (c) Otilia Halunga / AGERPRES

La intrarea în Sala Senatului Universităţii Politehnica din Timişoara (UPT) a fost montată în Anul Centenar 2018 o placă ce marchează "dialogul purtat aici, la data de 19 februarie 1919, de Comisia americană desemnată de Consiliul Suprem al Conferinţei de Pace de la Paris cu reprezentanţii tuturor naţionalităţilor bănăţene, care a condus la decizia privind graniţa de vest a Provinciei după Primul Război Mondial".

Momentul este evocat de preşedintele Fundaţiei Politehnica, profesor Ivan Bogdanov.

"În ziua de 19 februarie 1919, o comisie americană a sosit în Timişoara pentru a evalua situaţia după destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Având în vedere situaţia complicată din Banat, unde trăiau numeroase etnii, americanii aveau destule temeri. Ei trimiteau regulat rapoarte guvernelor lor pentru a avea o imagine clară şi imparţială a situaţiei, dar s-au întâlnit în palatul Lloyd cu reprezentanţii tuturor naţionalităţilor bănăţene. (...). Evenimentul care a marcat istoria Timişoarei s-a întâmplat la 19 februarie 1919, când de la Conferinţa de Pace de la Paris a sosit la Timişoara o comisie condusă de generalul american Goodwin, cu scopul de analiza situaţia din oraş, de a discuta cu etniile pentru a vedea ce dorinţe au. (...). Rezultatul a fost că o parte din Banat a ajuns în România, pentru că populaţia română, germană şi evreiască a fost de părere să trecem la România. Sârbii îşi doreau să treacă la Iugoslavia nou formată, ungurii, desigur, au votat cu Ungaria. Cu această concluzie, delegaţia americană a plecat la Paris. A contat, probabil, la hotărârea de la Conferinţa de Pace", spune Ivan Bogdanov.

La parterul clădirii se află un restaurant cu terasă exterioară care a atras dintotdeauna personalităţi ale locului şi nu numai. AGERPRES/(A, AS - autor: Otilia Halunga, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Anda Badea)