Colecţia Muzeului Satului cuprinde 15.000 de ii, multe dintre ele unicat, printre acestea numărându-se şi o cămaşă care i-a aparţinut, "aproape cu certitudine", reginei Maria, a declarat pentru AGERPRES conf.univ.dr. Paula Popoiu, managerul instituţiei muzeale.

"Noi nu avem de fapt o colecţie de ii, ci o colecţie de costume tradiţionale, din care, evident, fac parte şi iile, pentru că trebuie să înţelegem că ia, cămaşa femeiască, face parte din ansamblul costumului tradiţional românesc. Avem 15.000 de piese în colecţia noastră - dintre cele peste 60.000 de obiecte cât au toate colecţiile Muzeului Satului; vorbesc de patrimoniu mobil, evident - 15.000 sunt aceste piese cu totul speciale, dintre care foarte multe sunt unicat, pentru că în momentul de faţă, deşi se mai lucrează ii, nu mai sunt făcute cu acelaşi rafinament, cu acelaşi decor cum erau făcute altădată. (...) Noi, în colecţiile noastre, avem câteva cămăşi de Muscel, care au fost, se pare, colecţionate de regina Maria, care au făcut parte din colecţiile reginei Maria. Una dintre aceste ii i-a aparţinut, aproape cu certitudine, reginei Maria. Evident, este piesa noastră de forţă", a detaliat Paula Popoiu.

Ea a menţionat că, deşi nu există dovezi care să arate cu certitudine că este vorba despre un costum care a aparţinut reginei Maria, informaţiile culese în momentul achiziţionării indică acest lucru.

"Când am venit în '82 tânăr muzeograf, prima piesă care mi s-a prezentat a fost acest costum. Este vorba de o cămaşă de Muscel, de fapt, care face parte dintr-un costum presupus a fi fost al reginei Maria. Sigur, nu avem nişte documente bătute în cuie în care să scrie: 'Acest costum a fost al reginei Maria', este vorba doar de informaţiile culese în momentul în care a fost achiziţionată această piesă, conform cărora a fost un costum care a aparţinut reginei. (...) O ie cu cât e mai bogată, cu atât e clar că deţinătoarea este o femeie cu statut social ridicat în sat. Mă gândesc acum la cămaşa de Banat, care este adesea cusută cu fir de aur. Mă gândesc în integralitate la costumul de Muscel, care înseamnă fir de aur sau de argint, este un costum extrem de fastuos, adoptat de altfel şi de regina Maria, şi de regina Elisabeta. Costumul acesta de Muscel, la un moment dat, pe la începutul secolului XX, a devenit costumul naţional", a mai spus managerul muzeului.

Dintre piesele deosebite din colecţie fac parte şi costumele din zona Pădurenilor, care duc cu gândul la perioada renascentistă.

Foto: (c) Simion MECHNO /  AGERPRES FOTO

"Este o zonă în Munţii Apuseni, destul de izolată, în creierul munţilor, unde s-a păstrat un decor arhaic. Modul în care este compus costumul tradiţional, cu o coafură specială, este evident menţinut tocmai datorită izolării acestei zone. Trebuie să facem legătura şi cu celelalte piese ale costumului. Singurele care puteau să poarte părul în cozi şi capul descoperit erau fetele nemăritate. Femeia avea o anume acoperitoare de cap când ieşea în sat, nu mai avea voie să i se vadă fir de păr. La acest costum de Pădureni totul este foarte special, în sensul în care te poartă cu gândul coafura femeii de Pădureni către Evul Mediu, sau poate spre Renaştere, pentru că este un mod de a-şi acoperi capul mai special. Nu ştim exact care ar putea să fie originea lui, dar în orice caz te duce cu gândul către costumele renascentiste", a adăugat Paula Popoiu.

Alte bluze speciale sunt cele cu mâneca răsucită, din Vrancea. Paula Popoiu apreciază că mai există doar trei astfel de piese, dintre care două aparţin Muzeului Satului, iar una muzeului din Focşani.

"Este o piesă cu o mânecă foarte lungă, făcută ca o spirală. În momentul în care se îmbracă, această mânecă se strânge pe braţ şi devine bufantă şi, din nou, uşor renascentistă. Este evident mai specială această croială. S-a pierdut destul de repede în timp, însă. Nu se mai fac, este un croi mai complicat un pic, pentru că în general croiul iei este un croi simplu", a explicat ea.

Cele mai vechi bluze din colecţie sunt din secolul XIX, majoritatea fiind obţinute din achiziţii, pentru că "femeile nu se despărţeau aşa de uşor de piesele de costum". În ultima vreme se fac şi donaţii, în special din partea tinerilor care găsesc obiecte mai deosebite printre lucrurile care au aparţinut familiei.

În colecţia realizată de-a lungul celor 82 de ani, câţi se împlinesc de la înfiinţare muzeului, alături de ii nu a fost păstrată şi povestea femeilor care le-au purtat. Mai recent, există însă şi această preocupare - de a consemna şi istoria femeii care a avut o anumită piesă vestimentară. De asemenea, de mai bine de zece ani, Muzeul Satului publică, pe hârtie sau digital, cataloage de colecţie, astfel încât informaţii despre costumele mai speciale să ajungă la publicul larg.

Foto: (c) Simion MECHNO /  AGERPRES FOTO

Managerul muzeului spune că în prezent la sate nu se mai cos ii, iar decorul acestor bluze şi-a pierdut semnificaţia.

"Altădată decorul era un limbaj, de fapt. Cel care privea o ie putea să ştie şi cui îi aparţine, în sensul satului din care făcea parte persoana care purta ia; culorile aveau o semnificaţie. Noi, chiar în momentul acesta, facem o expoziţie de ziua iei, în Olanda, care se cheamă 'De la roşu la negru', adică arătăm modul în care după Primul Război Mondial ia şi-a schimbat cromatica în zona Gorjului - de la iile cu cromatică roşu şi motive în culori tari s-a ajuns la ia de doliu, cu culoare neagră", a mai arătat ea.

"Feminitate şi împodobire" este una dintre expoziţiile itinerante ale muzeului, care a avut succes în diferite ţări de-a lungul ultimilor doi ani, fiind întâmpinată de către vizitatori nu doar cu interes, ci şi cu o ţinută mai specială.

"Ne dăm seama că ia devine foarte cunoscută, din ce în ce mai cunoscută. Şi avem surpriza extraordinară să mergem cu expoziţii despre ie sau despre costumul tradiţional în străinătate iar la vernisaj să vină femei din acea ţară, îmbrăcate în ii româneşti. Este o surpriză foarte frumoasă, am avut această surpriză şi în Italia, şi în Franţa de foarte multe ori. Ia a început să devină un obiect de îmbrăcăminte foarte popular", a conchis Paula Popoiu. AGERPRES/(A - autor: Irinela Vişan, editor: Cristina Tatu, editor online: Anda Badea)