Schimbarea la Faţă a Domnului este un îndemn pentru fiecare dintre noi la a ne curăţi viaţa, de a ne schimba felul nostru de a fi şi de a ne comporta cu semenii, a afirmat, marţi, la Catedrala Patriarhală, Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul, la praznicul acestei sărbători.

"Schimbarea la Faţă a Domnului este un îndemn pentru fiecare dintre noi la a ne curăţi viaţa, la a ne schimba viaţa, pentru că El făgăduieşte celor curaţi cu inima că vor vedea pe Dumnezeu. Părinţii şi isihaştii, marii asceţi considerau că scopul vieţii creştine este curăţirea inimii în vederea harului Dumnezeiesc, a Luminii celei nevăzute cu ochii naturali sau cu ochii obişnuiţi. Această schimbare este necesară pentru că Hristos Domnul, prin întruparea Sa, 'le face pe toate noi', cum spune Sfântul Ioan Evanghelistul în Cartea Apocalipsei. El, Hristos, făgăduieşte că la sfârşitul istoriei va zidi pentru cei drepţi cer nou şi un pământ nou. Sfântul Apostol Pavel spune că toţi oamenii, la Înviere, se vor schimba: cei care au murit, dar şi cei care, la Sfârşitul Lumii, vor fi surprinşi în viaţă", a subliniat PS Varlaam, în predica la Sfânta Liturghie oficiată la sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului.

Ierarhul a îndemnat la curăţirea sufletelor şi a inimilor. "Această schimbare ne-o cere Hristos mereu şi Dumnezeu Tatăl, în Evanghelia de astăzi, ne porunceşte să-L ascultăm. Să ascultăm tocmai aceste îndemnuri la schimbarea noastră, la schimbarea gândurilor, la schimbarea vorbelor, la schimbarea felului nostru de a fi, a felului nostru de a ne comporta cu semenii noştri şi aşa mai departe. Sfântul Andrei Greceanu (...) arată că schimbarea apei în vin la Nunta din Cana Galileii ne arată că şi noi trebuie să ne schimbăm viaţa, să curăţim sufletele şi inimile noastre", a adăugat PS Varlaam.

***
Schimbarea la Faţă a Domnului este sărbătorită de Biserică în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, în ziua de 6 august.

Înainte de pătimirile Sale din Ierusalim, Mântuitorul Hristos a făcut cunoscut ucenicilor săi ce urma să se întâmple, iar ucenicii au început a se întrista. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru aceasta, Mântuitorul a vrut să îi întărească, pentru că frica lor era mare. Moartea, sărăcia, dispreţul şi miile de rele sunt lucruri care umplu de groază pe oameni. Apostolii se temeau atunci de toate acestea mai mult decât iudeii de Marea Roşie, explică Sfântul Ioan Gură de Aur.

Erau pe muntele Taborului alături de Hristos, Petru, Iacob şi Ioan. Şi Hristos pe când se ruga S-a schimbat la faţă, strălucind cu slava dumnezeirii Sale: "Şi s-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Matei 17, 2).

"Bine este nouă să fim aici" (Matei 17, 4), a spus atunci Sfântul Apostol Petru, căci aflase că Domnul va merge în Ierusalim şi va pătimi acolo şi se temea şi tremura pentru Dânsul.

În urma cuvântului lui Petru, un nor i-a umbrit şi s-a auzit un glas: "Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi" (Luca 9, 35).

Iar Hristos S-a apropiat de ei şi le-a zis: "Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!" (Matei 17, 7), poruncindu-le să nu spună nimănui despre această întâmplare până la Învierea Sa din morţi.

Tot spre a-i întări, Mântuitorul Hristos a poruncit să se arate atunci pe Muntele Taborului şi cei mai străluciţi bărbaţi ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. AGERPRES/(A, AS - autor: Daniel Popescu, editor: Claudia Stănescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)