Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuţie majoră la formarea şi promovarea culturii neamului românesc, afirmă Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, într-un mesaj transmis cu ocazia sărbătoririi Zilei Culturii Naţionale.

"Odată cu primele încercări de organizare statală, rolul Bisericii în dezvoltarea culturii şi civilizaţiei româneşti a urmat modelul bizantin; o seamă de personalităţi eclesiale: episcopi, preoţi sau călugări, dintre care vom menţiona doar câteva nume, au îndrumat principala activitate culturală din epocă", spune Patriarhul.

PF Daniel aminteşte că Mihai Eminescu, cunoscând rolul Bisericii şi al credinţei creştine în dezvoltarea culturii şi a limbii române ca veşmânt viu al învăţăturilor de credinţă şi al cultului liturgic, a numit Biserica Ortodoxă Română "Maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului".

Potrivit înaltului ierarh, primele tipografii din spaţiul românesc au apărut la mai puţin de o jumătate de veac de la invenţia lui Gutenberg (1455), funcţionând, în incinta unor mănăstiri sau centre episcopale, la Târgovişte, Bucureşti, Iaşi, Buzău, Snagov, Râmnic ori Neamţ, iar primii meşteri tipografi au făcut parte din cler: ieromonahul Macarie, diaconul Coresi, ieromonahul Mitrofan, Sf. Antim Ivireanul, viitorul mitropolit şi alţii.

"Pleiade întregi de episcopi sau mitropoliţi au fost scriitori, poeţi, traducători sau creatori de cultură, artă şi civilizaţie românească", arată Patriarhul, amintind contribuţiile în acest sens ale mitropoliţilor din Ţara Românească: Teofil (1648), Ştefan I (1668) Varlaam (1679) şi Teodosie I (1708), aceştia din urmă fiind sprijinitori al activităţii cultural-artistice sub domnitorii Matei Basarab, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu, una din realizările culturale fiind Biblia de la Bucureşti, din anul 1688.

"În Moldova, au sprijinit cultura poporului român mitropoliţii: Teoctist II (1528), Teofan I (1530) şi Grigorie Roşca (1570), ultimii doi au contribuit la împodobirea Mănăstirii Voroneţ cu celebrele fresce interioare şi exterioare, iar mitropolitul Anastasie Crimca (1629) a fost ultimul mare miniaturist moldovean. Sfântul Mitropolit Varlaam (1657) a tipărit Cartea românească de învăţătură (1643), iar Sfântul Mitropolit Dosoftei (1686) a fost primul mare poet român (Psaltirea în versuri, 1673) şi traducător al Liturghierului (1679) şi Molitfelnicului (1681) în limba română", spune Patriarhul.

În Transilvania, PS Daniel evidenţiază contribuţiile "ierarhului erudit şi patriot statornic" Andrei Şaguna (1873), care "a unit în mod pilduitor mărturisirea credinţei ortodoxe cu dezvoltarea culturală şi socială a românilor".

Între monahii erudiţi, care au contribuit la dezvoltarea culturii naţionale, se află, potrivit Patriarhului BOR, Sf. Cuv. Ioan Casian (sec. 5), considerat unul dintre cei mai de seamă promotori ai monahismului în Occident, scriitor şi traducător din limbile greacă şi latină, Sf. Cuv. Dionisie Exiguul (sec. 4), teolog, astronom, matematician, a iniţiat "cronologia erei creştine", împărţind istoria în două perioade - "înainte de Hristos" şi "după Hristos", Sf. Niceta de Remesiana (414), a compus imnul Te Deum laudamus, iar mai târziu Sf. Cuvios isihast ucrainean Paisie de la Neamţ (1794), a tradus Filocalia în limba slavonă (Dobrotoliubie), fiind ajutat de ucenici români, buni elenişti, ca Sf. Ierarh Grigorie Dascălu (1834).

Patriarhul Daniel aminteşte numeroase mănăstiri "reprezentative pentru cultura şi arta românească" (Voroneţ, Neamţ, Putna, Cozia, Curtea de Argeş, Sfinţii Trei Ierarhi - Iaşi, Hurezi, Secu, Dragomirna, Văratec, Agapia, Lainici, Antim, Stavropoleos), în care s-a desfăşurat o intensă activitate cultural-artistică, au fost scrise primele Letopiseţe şi Cronici ale istoriei românilor.

În toate mănăstirile mari s-au desfăşurat însemnate activităţi artistice.

"Astăzi, majoritatea colecţiilor muzeale din ţară, care expun Artă Veche Românească, sunt constituite în cea mai mare parte din obiecte de cult, provenite de la mănăstirile şi bisericile ortodoxe româneşti. Icoane, fragmente de frescă, broderii, manuscrise, tipărituri, argintărie, sculptură în lemn sau piatră, toate ilustrează modul în care, Biserica, fidelă artei bizantine, dar receptivă la influenţele artei occidentale, ori tradiţionale, a creat o artă proprie, originală. Prin toată această activitate culturală a Bisericii a fost cultivată şi sprijinită însăşi aspiraţia poporului pentru cultura proprie, pentru păstrarea identităţii naţionale şi pentru dobândirea independenţii naţionale", a arătat Patriarhul Daniel.

Patriarhul BOR remarcă şi faptul că primele şcoli primare, cu predare în slavonă sau română, au luat fiinţă în incinta mănăstirilor, apoi a bisericilor de mir, precum: Colţea, Sfântul Gheorghe Vechi, Antim sau biserica Domniţa Bălaşa, în Bucureşti, biserica Barnovschi, Sfânta Vineri şi Sfântul Nicolae, în Iaşi. Primele şcoli medii şi primele şcoli superioare au fost înfiinţate, de asemenea, cu sprijinul Bisericii: Colegiul de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, Academia de la Mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti", subliniază Patriarhul.

Crearea statului român modern a deschis o epocă nouă, iar Biserica Ortodoxă Română a rămas pe mai departe sprijinitoarea fidelă a idealurilor naţionale, contribuind la promovarea învăţământului şi culturii româneşti.

După anul 1944, odată cu instaurarea regimului comunist ateu, Biserica Ortodoxă Română a fost înlăturată treptat din viaţa socială şi culturală, prin eliminarea învăţământului religios din şcoli, interzicerea slujbelor religioase în spitale, azile şi cazărmi, suprimarea publicaţiilor bisericeşti ale eparhiilor, desfiinţarea multor şcoli de teologie şi oprirea catehizării tineretului.

"Peste o mie de preoţi ortodocşi (la care se adaugă şi mulţi romano-catolici, greco-catolici şi protestanţi) au fost arestaţi, aruncaţi în închisori, supuşi la muncă silnică sau deportaţi. Între cei aruncaţi în închisori, se numără şi teologi, oameni de cultură de mare prestigiu, precum: Nichifor Crainic, Ioan Savin, Dumitru Stăniloae, Liviu G. Munteanu, Ilarion Felea, Ion V. Georgescu (deportat în Siberia) şi mulţi alţii. În anii '80, sub dictatura comunistă au fost demolate peste 20 de lăcaşuri de închinare, monumente de arhitectură bisericească din Bucureşti (mănăstirile Cotroceni, Văcăreşti, Pantelimon, bisericile Sfânta Vineri, Sfântul Spiridon - Vechi, Alba-Postăvari, Enei, Spirea Nouă, Izvor, Sfânta Treime - Dudeşti etc.)", aminteşte PF Daniel.

Potrivit Patriarhului, "după căderea comunismului, consecventă tradiţiei multiseculare de a fi 'Maica spirituală a poporului român' - cum o numea Mihai Eminescu, Biserica Ortodoxă Română continuă să fie protectoare şi promotoare a valorilor culturale româneşti", fiind restabilite raporturile fireşti tradiţionale dintre BOR şi mediul cultural şi academic din România.

"Astfel, în anul 1990, Academia Română a reabilitat memoria ierarhilor, preoţilor şi teologilor ortodocşi excluşi din Academie în anul 1948 de către regimul totalitar, iar, în anii care au urmat, noi slujitori ai Bisericii au fost primiţi în cel mai important for al excelenţei ştiinţifice şi culturale româneşti, precum Părintele Dumitru Stăniloae sau Părintele Mircea Păcurariu. De asemenea, Academia Română şi Patriarhia Română au iniţiat mai multe programe comune, dintre care, cel mai important este elaborarea Istoriei monahismului românesc în trei tomuri masive şi valoroase, iar bunele relaţii, cultivate cu respect reciproc de ambele instituţii, ne îndreptăţesc să sperăm la o permanentă cooperare fructuoasă pentru binele poporului român. Felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei care contribuie prin multiplele lor eforturi ca această Zi a Culturii Naţionale să devină o sărbătoare a afirmării tuturor valorilor culturale şi spirituale ale poporului român", se mai arată în mesajul Patriarhului Daniel. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Florin Marin, editor online: Irina Giurgiu)