Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înalt Prea Sfinţitul Pimen, care s-a stins din viaţă, miercuri, la vârsta de 90 de ani, a fost, prin slujirea sa, "una dintre vocile puternice ale Bisericii din ultimele decenii", dar şi "frate mai în vârstă şi un sprijin al ierarhilor din Moldova ultimilor 30 de ani", se arată în mesajul transmis, miercuri, de Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (MMB).

În documentul semnat de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt Prea Sfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, Înalt Părea Sfinţitul Ioachim, Episcopul Huşilor, Prea Sfinţitul Ignatie, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Prea Sfinţitul Calinic Botoşăneanul şi episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Prea Fericitul Damaschin Dorneanul, se mai arată că "ÎPS Pimen va rămâne în memoria contemporanilor şi prin neobosita sa strădanie pentru redobândirea bunurilor bisericeşti confiscate".

"Prin slujirea sa, IPS Pimen a fost una dintre vocile puternice ale Bisericii din ultimele decenii. A fost colaborator apropiat al Patriarhilor Iustin şi Teoctist, dar şi frate mai în vârstă şi un sprijin al ierarhilor din Moldova ultimilor 30 de ani. Era iubit de preoţi, de călugări, de poporul drept credincios. Pe 4 martie 1991, la Suceava, în ziua întronizării sale ca Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen exclama, fericit că a revenit în Bucovina: . Despărţindu-se vremelnic de noi, avem încredinţarea că, înfăţişându-se Dumnezeului Celui în Treime Preaslăvit, va rosti aceleaşi cuvinte, dar cu o desăvârşită bucurie: . ÎPS Pimen va rămâne în memoria contemporanilor şi prin neobosita sa strădanie pentru redobândirea bunurilor bisericeşti confiscate, lucrare ce nu a putut fi împlinită până la capăt, ceea ce a cauzat multă mâhnire venerabilului Arhiepiscop", transmite Sinodul Mitropolitan al MMB.

Oficialii MMB subliniază, totodată, că ÎPS Pimen "era dedicat până la a se neglija pe sine lucrării de sprijinire a celor aflaţi în suferinţă şi, în mod special, a bătrânilor", iar trecerea sa în nefiinţă "lasă un gol imens în sufletele tuturor celor ce i-au cunoscut râvna, credinţa şi dragostea de Biserică şi de Neam".

"De-a lungul anilor, a putut fi văzut lucrând alături de muncitori pe şantier la căminul de bătrâni al Arhiepiscopiei cu aceeaşi firească atitudine pe care o avea apoi slujind, predicând, prezidând şedinţe administrative. Era atitudinea omului convins că orice lucrare din Biserică este importantă şi că lui Hristos Domnul slujim în primul rând în faţa Sfintei Mese, dar şi aplecându-ne asupra picioarelor celor mai năpăstuiţi dintre pământeni", se mai arată în mesajul Sinodului Metropolitan.

Totodată, reprezentanţii MMB îi îndeamnă pe credincioşi să se roage pentru sufletul ÎPS Pimen.

"Îndemnăm, în aceste zile, a înălţa cu toţii rugăciuni pentru ca sufletul IPS Pimen să fie primit în Împărăţia neînserată a lui Dumnezeu. De va fi săvârşit, ca orice om, păcate în această viaţă, avem nădejde că ele au fost şterse prin milostivire dumnezeiască, totodată având încredinţarea că s-a adăugat, în Ceruri, un rugător pentru bunul mers al Bisericii Ortodoxe Române, pentru întărirea în credinţă şi în fapte bune a clerului şi credincioşilor din Moldova", se precizează în mesajul transmis de MMB.

Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut la 25 august 1929, din părinţii Maria şi Mihai Zainea, o familie de oameni credincioşi din localitatea Herăşti, comuna Greabănu (judeţul Buzău), primind la botez numele Vasile. La 22 de ani a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ, primind numele de Pimen. În paralel cu studiile teologice, mânat de dragostea pentru artă sacră, a urmat şi cursurile Institutului de Arte Plastice din Bucureşti. De altfel, întreaga sa viaţă a avut o preocupare constantă pentru restaurarea monumentelor, pentru a se reda demnitatea şi frumuseţea originală a întregului patrimoniu al Moldovei de Sus şi Bucovina.

Potrivit MMB, părintele Arhiepiscop Pimen a fost chip al monahului ascetic şi plin de râvnă misionară. Ca stareţ sau împlinind alte slujiri, şi-a pus amprenta asupra unor aşezăminte monahale precum Mănăstirea Putna, Mănăstirea "Sfântul Ioan cel Nou" de la Suceava, Mănăstirea Văratec, Mănăstirea Bistriţa sau Schitul Durău. În 1978 a fost numit de Patriarhul Iustin Moisescu ca Superior al Aşezământului Românesc de la Ierusalim. În perioada 1980-1982, din încredinţarea Patriarhul Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Arhimandritul Pimen Zainea a împlinit ascultarea de exarh al mănăstirilor, până când a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Din această treaptă a slujirii bisericeşti avea să fie chemat Vlădica Pimen, pe 24 ianuarie 1991, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să fie Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, o eparhie reactivată după căderea comunismului.

"Părintele Arhiepiscop Pimen a fost, aşadar, vreme de aproape trei decenii, Arhipăstor al Bisericii lui Hristos din Bucovina. A slujit cu toată fiinţa sa această binecuvântată Eparhie, valorificând şi întreaga sa experienţă de viaţă începută în perioada interbelică, continuată în timpul războiului şi apoi în timpul regimului comunist. În ultimii 30 de ani a ostenit cu râvnă în slujirea de Arhiepiscop, impunându-se nu atât prin autoritatea funcţiei şi prin mecanisme de ordin instituţional, ci prin trăirea sa duhovnicească, prin felul său direct de a fi şi de a se exprima, prin firescul raportării la Dumnezeu şi la oameni", mai transmite Sinodul Mitropolitan. AGERPRES/ (AS- autor: Cristian Lupaşcu, editor: Karina Olteanu, editor online: Gabriela Badea)