Cei aproape 6.000 de sârbi din Caraş-Severin sărbătoresc în aceste zile Crăciunul, ocazie cu care, în această seară, de Ajun, au dat foc badnjakului.

"Credincioşii s-au adunat la slujba vecerniei, după care au ieşit în curtea bisericii, unde au aprins crengile de stejar, care simbolizează reînnoirea vieţii. S-a dat foc badnjakului, pentru a arde relele din vechiul an şi a face loc noului an să vină cu lucruri bune. Badnjakul, potrivit tradiţiei, înseamnă un nou început, înseamnă sănătate şi prosperitate. (...) Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii. Noi îl prăznuim după calendarul Iulian, alături de Biserici surori, precum cea ortodoxă rusă, ucraineană şi altele. Este o sărbătoare cu predilecţie a bucuriei şi a speranţei. Ne-am pregătit pentru această sărbătoare prin post şi fapte bune, prin ajutorarea semenilor noştri, prin rugăciuni, pentru că acesta este scopul sărbătorii, de a ne reînnoi firea, să izgonim din sufletul nostru pe omul cel vechi, cel împătimit şi să-l primim, asemenea peşterii din Bethleem, pe Mântuitorul Iisus Hristos, căruia să-I fie veşnică slava", a declarat preotul paroh la Biserica Ortodoxă Sârbă din Reşiţa, Vasa Lupulovici.

În acelaşi timp, gospodinele fac colaci, iar în casă se aduce un coş de paie. Copiii aşteaptă sosirea Mântuitorului, întruchipat de capul familiei, care bate la uşă şi spune: "Vine copilul Mântuitorului, micuţul Iisus Hristos. Afară e peste tot senin, deasupra este Tatăl Ceresc, iar în casă sunt belşug, sănătate şi multe bunătăţi". Apoi, în fiecare încăpere a casei se împrăştie paie.

Masa tradiţională se desfăşoară într-un decor care întruchipează locul naşterii Mântuitorului. De asemenea, sârbii împodobesc casa cu crengi de stejar, iar seara fac câte un foc în faţa fiecărei gospodării, pentru a simboliza astfel lumina naşterii Domnului Iisus Hristos.

În fiecare gospodărie se fac bucate alese, dar din niciuna nu lipseşte tradiţionala "cesniţa" - prăjitură din foi de aluat fraged, cu multă nucă şi în care se ascunde o monedă. Cel care va găsi bănuţul se spune că îi va merge bine şi va fi fericit tot anul.

'Eu sunt fericită că în mediul rural se păstrează toate aceste obiceiuri. Totul este simbolic, dar punem acele paie pentru a încălzi locul unde se va naşte pruncul Iisus Hristos. Dimineaţa, femeile se trezesc foarte devreme, se închină şi apoi se trece la frământatul cozonacului specific. În ajun, se mănâncă de post, se face supă de roşii, celebra mâncare de fasole şi renumita plăcintă de dovleac. Iar masa se ia pe jos, pe paie. În plus, gazda casei rămâne trează până se consumă toată lumânarea care a fost pusă să ardă în această seară', a afirmat poeta Liubiţa Raichici, director al Direcţiei pentru Cultură Caraş-Severin.

Fânul rămâne pe jos trei zile, cât ţine Crăciunul. După trei zile, tot acest fân, paiele şi boabele împrăştiate se mătură şi se adună într-o "cotăriţă", adică un coş de nuiele, iar gazda casei îl scoate în faţa casei, la poartă. Preotul împreună cu Junii din sat formează un grup călare şi trec prin tot satul să adune "cotăriţele" cu fân de la toate gospodăriile, pe care îl împrăştie pe ogoare, în grădini, pentru ca tot anul ce vine să fie roditor. Ei sunt răsplătiţi de către săteni cu cârnaţi, ouă, colaci, fasole, nuci, mere sau alte bunătăţi.

În aceste zile, creştinii de rit vechi din Banat se salută cu "Hristos se rodi", iar ceilalţi răspund "Za istina se rodi", în traducere, "Hristos S-a născut" şi, respectiv, "Adevărat că S-a născut". AGERPRES/(AS - autor: Paula Neamţu, editor: Antonia Niţă, editor online: Ady Ivaşcu)