Cardinal Lucian prin harul şi mila Bunului Dumnezeu, Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în deplină comuniune de credinţă cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei

Onoratului cler împreună slujitor, cuvioşilor călugări şi călugăriţe, iubiţilor credincioşi greco-catolici şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

'Un prunc s-a născut nouă, un fiu s-a dat nouă... înger de mare sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, părinte al veacului ce va să fie' (Isaia 9, 5)

Iubiţi credincioşi,
An de an, de Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului, retrăim în credinţă mângâierea unui fapt minunat: Domnul Se face om şi vine la noi ca prunc plăpând, arătându-ne calea pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu. Contemplăm astăzi cel mai mare dar oferit vreodată omenirii, întruparea Fiului. Este împlinirea făgăduinţei din veacuri aşteptată, deoarece prin Naşterea Fiului lui Dumnezeu primim darul iubirii Tatălui, a unui Tată care ne ştie pe nume şi care se îngrijeşte de fiecare dintre noi, şi de asemenea darul Spiritului Sfânt care ne sfinţeşte cu puterea Sa şi ne îmbracă din nou cu haina pierdută a Paradisului.

'Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a coborât din ceruri'. Prin recitarea Simbolului Credinţei, ucenicii lui Isus mărturisesc şi astăzi taina însăşi a creştinismului: Fiul Divin, Logosul lui Dumnezeu 'Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat', S-a întrupat prin lucrarea Spiritului Sfânt în sânul Fecioarei Maria din Nazaret şi S-a făcut om. Astfel chipul Dumnezeului celui nevăzut (Coloseni 1, 15) ni se arată, iar omul este reînnoit. Prin Întruparea Cuvântului, Treimea cea Nedespărţită, împreună lucrătoare, vădeşte fiinţa intimă a Dumnezeirii: iubire şi îndurare infinită. Dumnezeu vine în mijlocul oamenilor, într-un moment precis al istoriei, pentru a ne împărtăşi viaţa Sa: 'întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat' (Evrei 4, 15) şi spre a ne arăta astfel că adevărata noastră chemare şi vocaţie este de a fi parte a familiei lui Dumnezeu.

Fiul Etern, Cel ce se îmbracă în lumină ca într-o haină (Psalmul 103, 2), ia pentru noi umilul trup omenesc din Preasfânta Fecioară, spre a deveni Fiu al Omului, iar noi putem să ne adresăm Părintelui cu cuvintele Lui, cutezând, fără de osândă, a-L numi: 'Tatăl nostru'. Acest Fiu este cu adevărat Mesia, Dumnezeu Mântuitorul, El care de peste 2000 de ani se naşte mereu în cei care au primit 'înfierea', îndumnezeindu-i.

Fiul se întrupează spre a împlini, prin ascultare, planul de mântuire adresat omenirii întregi, trimis fiind în lume 'să se nască şi să crească, să ne mântuiască'. În felul acesta, omul are posibilitatea de a deveni şi el din nou, tot prin ascultare, cetăţean al Raiului: 'Oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă' (Matei 12, 50). Însă în lumea în care trăim astăzi, îmbibată de relativism şi de o libertate greşit înţeleasă, ascultarea ce are ca prototip ascultarea Fiului faţă de Tatăl, apare tot mai greu de urmat. Creşterea violenţelor, neliniştea pentru siguranţa zilei de mâine, panica în faţa necunoscutului, nu deosebeşte mult oamenii extrem de 'conectaţi' ai mileniului al III-lea, de locuitorii Palestinei din timpul lui Isus. Dependent de tehnologie, tot mai incapabil de autentice raporturi umane, omul contemporan îşi caută refugiul în diferite forme de surogat, care însă nu fac altceva decât să îi sporească însingurarea.

Dragi credincioşi,
Constatăm de multe ori că păcatul, îngrijorările, bolile, nesiguranţa, frica ne fură bucuria. În faţa acestora, Naşterea lui Dumnezeu în trup vine să ne înveţe din nou calea fericirii, şi totodată, ne provoacă să ne deschidem mintea şi inima, spre a-L primi pe Pruncul cel Tânăr, singurul care poate da o nouă speranţă existenţei omului pe pământ. Astăzi ne vestesc îngerii, precum odinioară au vestit păstorilor: 'Nu vă temeţi. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Cristos Domnul, în cetatea lui David' (Luca 2, 10-11). Betleemul, cel în care Cerul a coborât pe pământ este astăzi la porţile sufletelor noastre. Fiul lui Dumnezeu, născându-se într-un grajd sărac, a venit să se sălăşluiască la ai săi. Acolo dar şi aici, atunci dar şi acum şi pentru eternitate, Cristos este şi rămâne în mijlocul nostru. Fiindcă astăzi, precum în vechime, precum magilor din Răsărit, ni se arată şi nouă steaua licărind printre grijile vieţii de zi cu zi.

După mai bine de douăzeci de veacuri, în ziua Sfântă de Crăciun glasurile cristaline ale îngerilor ne vestesc Vestea cea mai Bună pe care omenirea a primit-o vreodată: în cetatea lui David s-a născut Mântuitorul, Mesia cel aşteptat, Cristos Domnul, Emanuel (Isaia 7,14). Glasul lor ne cheamă şi pe noi pe toţi, oameni de bună învoire, creştini, români, să îl primim pe Mesia care se naşte sub chipul unui copilaş plăpând, fragil, discret, aproape neobservat de timp şi de istorie. De aceea, sărbătoarea Crăciunului a fost şi este mereu o provocare. O provocare care poate să smintească, fiindcă arată modul în care Dumnezeu rânduieşte lucrurile, atât de diferit de modul în care le vedem noi: El, Stăpânul a toate, se face rob, se lasă atins, se lasă purtat în braţe şi ne cheamă să îl primim în casa noastră şi în viaţa noastră.

Peştera străină, rece, devine Rai, fiindcă acolo Dumnezeu este prezent şi ia asupra Sa trupul omenirii încărcat de păcate, spre a-l vindeca. Acolo Dumnezeu Cel netrupesc se arată în chip trupesc, transformând trupul oamenilor în veşmânt nepieritor şi mântuind astfel omul în întregime. La Betleem - Casa pâinii, Trupul lui Dumnezeu se face pâine, aşa cum ne va spune mai apoi în sinagoga din Capernaum: 'Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu' (Ioan 6, 51).

Această făgăduinţă se va desăvârşi în seara Joii mari, când în timpul Cinei celei de Taină cu apostolii, Mântuitorul 'luând pâinea, mulţumind, a frânt-o şi le-a dat-o lor zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea' (Luca 22, 19).

Papa emerit Benedict al XVI-lea, la celebrarea Sfintei Liturghii cu ocazia începutului pontificatului său spunea: 'Cristos nu ne ia nimic, ci ne dăruieşte totul'. Această libertate o cerem de la Domnul acum de Crăciun, când sufletele noastre se deschid spre speranţa adusă de Pruncul înfăşat în iesle. Să îl lăsăm aşadar pe Pruncul Divin să intre în casele noastre, în oraşele şi familiile noastre, în fiecare colţ al sufletului nostru. Fiindcă ceea ce a început la Betleem trebuie să continue în sufletul fiecăruia dintre noi.

Iubiţi fii sufleteşti,
Împreună cu magii care nu s-au întrebat 'dacă', ci doar 'unde', să intrăm şi noi în staulul din Betleem, spre a-L contempla în această noapte sfântă pe Cuvântul lui Dumnezeu făcut pâine pentru viaţa lumii, şi care ne însoţeşte pe drumurile primejdioase ale istoriei. Însă astăzi nu mai alergăm către ieslea Betleemului din Galileea, aşa cum au făcut păstorii, pentru a vedea 'Pruncul culcat în iesle' (Luca 2, 16), ci îl găsim pe Isus la Sfânta Liturghie, în bisericuţele noastre, sau în capelele improvizate şi în sălile de clasă unde şi astăzi celebrăm Jertfa cea Divină, în dorul de a-L primi în sufletul nostru pe Mesia, Mântuitorul lumii.

Acolo ne aşteaptă Sfântul Iosif şi Maica Preacurată, cea dintâi care a crezut. Lor şi celorlalţi martori sfinţi ai Naşterii lui Mesia de-a lungul celor două milenii, să le cerem darul să îl recunoaştem mereu în Pruncul înfăşat pe Mesia Cel vestit de prooroci spre a aduce tuturor speranţă şi pace. Fie ca Mântuitorul Cristos să transforme sufletele noastre şi Biserica din România în glie roditoare pentru desăvârşirea spirituală a tuturor oamenilor de bunăvoire, în conştiinţa comună de a fi 'familia lui Dumnezeu' chemată să mărturisească dragoste, vindecare şi înnoire poporului nostru de pretutindeni.

Precum afirma Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea pe data de 12 mai 1999 rememorând vizita apostolică din ţara noastră: 'Cinste ţie, Biserică a lui Dumnezeu care eşti în România! Mult ai suferit pentru Adevăr, iar Adevărul te-a făcut liberă!'. Viaţa noastră se îndreaptă spre Crăciunul cel Mare, aşteptând revenirea Domnului: Maranatha!

Sub privirea iubitoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, împreună cu păstorii şi cu magii, îngenunchem şi ne închinăm şi noi cu credinţă mare: avem nevoie de Tine, Isuse Răscumpărătorule! Vino şi rămâi cu noi, Doamne! Vino în lumea de lacrimi plină, cu adevărul Tău, cu iubirea şi cu pacea Ta.

Împreună cu Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Preasfinţia Sa Claudiu, Vă dorim sărbători binecuvântate, cu pace şi bucurii de la Pruncul dumnezeiesc.

Cu binecuvântări arhiereşti,

Cardinal Lucian
Arhiepiscop şi Mitropolit
Arhiepiscop Major

Dată în Blaj, la 25 Decembrie
Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos
Anul Domnului 2017