După naşterea Copilului Isus, toţi cei care au făcut experienţa întâlnirii cu El s-au schimbat în mod profund, apropierea de ieslea de la Betleem aducând înnoire în viaţa fiecăruia dintre noi, afirmă arhiepiscopul mitropolit de Bucureşti, Ioan Robu, în Scrisoarea pastorală la sărbătoarea Naşterii Domnului Isus Cristos.

"După naşterea Copilului, toţi cei care au făcut experienţa întâlnirii cu El s-au schimbat în mod profund. Păstorii veniţi să vadă 'semnul' indicat de înger, pe cel care este Cristos Domnul, au plecat de la El având pe buze lauda şi preamărirea îngerilor veniţi din cer (Lc 2,14.20). Aceeaşi laudă şi preamărire o întâlnim pe buzele bătrânilor Simeon şi Ana care au recunoscut în Copilul din braţele Mariei 'Lumina spre luminarea neamurilor' (Lc 2,32) şi au început să vorbească despre El tuturor celor care, ca şi ei, aşteptau 'consolarea lui Israel' (Lc 2,25). La rândul lor, magii veniţi din Răsărit, ca să i se închine, 'pe alt drum s-au întors în ţara lor' (Mt 2,12). Într-adevăr, după ce l-a întâlnit cineva pe Cristos nu mai poate fi ca mai înainte. Viaţa lui se transformă în cântec de laudă şi de preamărire şi urmează o cu totul altă cale", spune arhiepiscopul.

Potrivit monseniorului Robu, apropiindu-se de ieslea de la Betleem, soţiile şi soţii, mamele şi taţii sunt chemaţi la iubire reciprocă, la depăşirea individualismului comod, fidelitate, respect şi îngrijire.

"Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea comenta astfel acest text: 'Iubirea exclude orice gen de supunere, prin care soţia ar deveni slujitoarea sau sclava soţului (...). Comunitatea sau unitatea pe care ei trebuie s-o construiască datorită căsătoriei se realizează printr-o reciprocă dăruire, care este şi o supunere reciprocă. Pentru aceasta, se spune şi că 'soţii au datoria de a le iubi pe soţiile lor ca pe propriul trup' (Ef 5,28). În realitate, textul biblic invită la depăşirea individualismului comod pentru a trăi îndreptaţi spre ceilalţi: 'Fiţi supuşi unii altora' (Ef 5,21). Între soţi această supunere reciprocă dobândeşte o semnificaţie specială şi se înţelege ca o apartenenţă reciprocă aleasă liber, cu un ansamblu de caracteristici de fidelitate, respect şi îngrijire", explică arhiepiscopul.

În acest cadru, spune monseniorul Robu, "micul nucleu familial n-ar trebui să se izoleze de familia lărgită, unde sunt părinţii, unchii, verişorii şi chiar vecinii".

"În această familie largă pot să fie unii care au nevoie de ajutor sau măcar de companie şi de gesturi de afecţiune, sau pot să existe mari suferinţe care au nevoie de o alinare. Individualismul din aceste timpuri conduce uneori la închiderea în siguranţa unui mic cuib şi la perceperea celorlalţi ca pe un pericol deranjant. Totuşi, această izolare nu oferă mai multă pace şi fericire, ci închide inima familiei şi o privează de orizontul amplu al existenţei", îndeamnă arhiepiscopul mitropolit.

Un loc deosebit ar trebui rezervat bătrânilor.

"Cea mai mare parte dintre familii, spune papa Francisc, respectă bătrânii, îi înconjoară cu afecţiune şi îi consideră o binecuvântare. O apreciere specială se îndreaptă spre asociaţiile şi spre mişcările familiale care lucrează în favoarea bătrânilor, sub aspect spiritual şi social. În societăţile puternic industrializate, în care numărul lor tinde să se mărească în timp ce descreşte natalitatea, ei riscă să fie percepuţi ca o povară. Pe de altă parte, îngrijirile pe care ei le cer îi pun adesea la încercare dură pe cei dragi ai lor. Valorizarea ultimei faze a vieţii este astăzi cu atât mai necesară cu cât se încearcă tot mai mult să se înlăture în orice mod momentul decesului. Fragilitatea şi dependenţa bătrânului sunt uneori exploatate în mod urât pentru un simplu avantaj economic", menţionează înaltul prelat romano-catolic.

Tinerii sunt sfătuiţi să înveţe "să privească realităţile cu un ochi înnoit".

"Ştiţi bine că viitorul vă aparţine şi că, în funcţie de cum vi-l pregătiţi, aşa îl veţi trăi. Dar, pentru ca acest viitor să fie cu adevărat frumos va trebui 'să învăţaţi să priviţi realităţile cu un ochi înnoit'. Să învăţaţi să priviţi în jurul vostru lucrurile ce vă înconjoară, oraşul, viaţa sau propriile voastre familii altfel. Dacă vă veţi înnoi modul de a privi toate acestea în lumina Evangheliei, inima voastră se va schimba, iar strădania voastră va rodi o viaţă cu adevărat împlinită", spune arhiepiscopul Robu.

Totodată, apropierea de ieslea de la Betleem oferă persoanelor consacrate, călugăriţe şi călugări, şansa de "iubi, cu o iubire adevărată şi plină de milostivire, fiecare persoană pe care o vor întâlniţi în cale", iar preoţilor să aibă "o relaţie vitală, existenţială" cu Isus, "izvorul vieţii veşnice". Potrivit arhiepiscopului Ioan Robu, această relaţie ar trebui să se realizeze prin încercarea de a simţi "dimensiunea umană a lui Cristos", "care contemplă realitatea nu ca un judecător, ci ca un bun samaritean", prin rămânerea "în contemplaţia dumnezeirii lui Cristos spre care să-i conducă "studiul continuu, mai ales cel al Sfintelor Scripturi", ca şi prin împărţirea harului lui Dumnezeu reflectând "bucuria întâlnirii cu El".

În finalul Scrisorii, arhiepiscopul mitropolit de Bucureşti urează 'Sărbători Fericite'!' şi "Mulţi Ani!". AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Mihai Simionescu, editor online Ada Vîlceanu)