Mai este nevoie de doar o Hotărâre de Guvern prin care Complexul Cetate de pe Dealul Straja sau Cetăţuia, cum este cunoscută braşovenilor, să reintre, după mai bine de opt decenii, în patrimoniul municipiului Braşov, după ce, marţi, printr-o decizie definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, imobilul a fost retransferat Statului Român din proprietatea unei societăţi comerciale, unde s-a aflat în anii post-Revoluţie.

"Decizia de ieri ne permite astăzi să continuăm demersurile începute în urmă cu mai mulţi ani de a solicita Guvernului transferul acestui imobil, astfel încât Cetăţuia să revină în patrimoniul municipiului, acolo unde îi este locul. (...) Implicaţiile acestei decizii nu se opresc, însă, doar la Cetăţuie, ci se vor răsfrânge şi asupra unei alte speţe similare, care are ca obiect Casa Negustorilor, construită de Apollonia Hirscher, cunoscută publicului sub numele de Cerbul Carpatin (un cunoscut restaurant, care aparţine aceleiaşi societăţi comerciale, Aro Palace -n.r.) şi care ar trebui să urmeze acelaşi curs, procesul fiind deocamdată suspendat în aşteptarea deciziei de ieri (a ÎCCJ)", a afirmat miercuri, într-o conferinţă de presă, primarul Braşovului, Allen Coliban.

În ce priveşte planurile de viitor, edilul nu a putut deocamdată face o estimare în privinţa investiţiei pentru reabilitarea şi refuncţionalizarea Cetăţuii.

"În primul rând trebuie să ne asigurăm că, din punct de vedere structural şi al siguranţei, rezolvăm toate problemele. Apoi există intenţia de a porni un demers de concurs de idei, pornind şi de la memoria pe care toţi braşovenii cred că o avem în privinţa folosinţei Cetăţuii. Exista acel salon de evenimente cu armuri şi cu vestigii medievale, există fântâna, cofetăria de la intrare. Toate aceste spaţii trebuie să redevină funcţionale şi cred că principala utilizare pe care o putem da unui astfel de imobil este una publică", a precizat Coliban, menţionând că a luat deja legătura cu Ordinul Arhitecţilor pentru a găsi cei mai buni specialişti în restaurare.

Avocatul Adrian Rusu, care a reprezentat municipiul Braşov în acest proces, a explicat de ce acesta a durat şapte ani, subliniind că, ultimii cinci ani, speţa a fost pe rolul ÎCCJ.

"Am intrat în recurs la ICCJ în noiembrie 2017. O foarte lungă perioadă de timp au fost probleme de competenţă - care parte a instanţei te judecă. Secţia civilă are două tipologii - una de proprietate pură şi alta care se ocupă de comercianţi. Una spunea că, atâta vreme cât aveţi o parte comerciant, trebuie să mergeţi la cealaltă secţie, iar cealaltă spunea, nu, în această speţă se discută proprietate pură. (...) şi a trebuit să intervină un complet de cinci, care rar se constituie în procesele civile - ca să tranşeze situaţia şi atunci s-a rezolvat acest nod gordian şi s-a stabilit că aici se discută despre o proprietate pură (...) Apoi au intervenit cei doi acţionari, care, prin diverse acţiuni - la fiecare termen au depus ceva, au mai cerut ceva - şi care, astfel, au dilatat termenul. Apoi să nu uităm că a fost şi perioada decretelor din perioada pandemică şi a stării de alertă, când au existat anumite termene de suspendări (ale proceselor -n.r.)", a precizat avocatul Rusu.

Totodată, el a explicat de ce nu s-a putut solicita în instanţă direct înscrierea imobilului în proprietatea municipiului Braşov, precizând că "regimul de carte funciară dicta în acest fel" şi strategia folosită.

"Plecarea bunului de la municipiul Braşov a fost foarte sinuoasă (...) Imobilul vine din zona dualismului austro-ungar, aterizează în România unită în 1923 şi apoi ia calea comunismului. A fost proprietatea municipiului până în anii 40, când a fost expropriat şi a devenit garnizoană, apoi închisoare politică. (...)Am mizat pe subiectivismul "e cetatea Braşovului, nu a statului" şi pe faptul că în Hotărârea 972/2002 care atestă domeniul public al municipiului este menţionată. Am spus nu contează în patrimoniul cui, doar să revină în patrimoniul public, pentru că, apoi, cele două entităţi vor reglementa situaţia pe cale administrativă", a punctat Rusu.

Întrebat dacă nu există riscul ca Statul Român să nu renunţe la imobil, avocatul a replicat: "Este imposibil".

"Legea 213/1998 a proprietăţii publice şi private statuează modul în care sunt administrate bunurile publice şi tipologia aceasta de bunuri este dată unităţii teritorial administrative în proprietate. (...) Chiar am vorbit cu un consilier de la Ministerul Finanţelor care mi-a spus că, la nivelul Ministerului, nu există departamente care să administreze asemenea bunuri şi nici bugete pentru aceasta", a explicat Adrian Rusu. AGERPRES/(A-autor: Diana Dumitru, editor: Karina Olteanu, editor online: Ada Vîlceanu)