Războiul de la granița României a schimbat tonul discursului politic, a forțat repoziționări și a scos la suprafață vulnerabilități vechi și lipsa unei strategii coerente pentru 'ziua de după război', consideră Dorin Dobrincu, cercetător la Institutul de Istorie 'A.D.Xenopol' din cadrul Academiei Române - filiala Iași.

Dorin Dobrincu a declarat, pentru AGERPRES, că războiul din Ucraina a influențat în mod semnificativ discursul politic din România.

'Statul român și partidele pro-europene au condamnat agresiunea rusă și au declarat că susțin independența și integritatea Ucrainei. Uneori declarațiile oficiale nu au avut fermitatea necesară, alteori au existat comentarii discutabile ale unor decidenți. A fost reluată retorica privind rolul României ca stat de frontieră al NATO și al Uniunii Europene, mesajele critice la adresa acțiunilor Kremlinului în regiune devenind mai explicite față de perioada anterioară. În schimb, anumite formațiuni politice eurosceptice și extremiste au relativizat gravitatea conflictului și au adoptat poziții apropiate de cele ale Moscovei, lansând narațiuni false legate de ajutorul acordat Kievului, situația minorității românești sau amplificând teme ale propagandei rusești', a declarat cercetătorul.

Totodată, susține el, impactul războiului s-a resimțit și în plan militar.

'Armata a beneficiat de mai multă atenție, bugetul acesteia a fost mărit, achizițiile de armament și tehnică de luptă au crescut. Au fost luate, însă într-un ritm lent, și alte măsuri privind apărarea. S-a pus accent pe nevoia de pregătire pentru o eventuală criză. Cu unele excepții, se observă totuși lipsa de pregătire a politicienilor și militarilor în transmiterea unui mesaj clar, credibil și eficient privind siguranța națională, ceea ce reflectă situația reală, îngrijorătoare, din teren', subliniază Dorin Dobrincu.

În opinia sa, 'perioada pandemiei de COVID-19 și cea a războiului din Ucraina, marcate de campanii extinse de dezinformare și de incapacitatea autorităților de a informa corect sau de a sancționa încălcările legii, au avut drept rezultat o creștere a conspiraționismului și populismului'.

'Au fost exploatate temerile legate de boală, război, inflație și creșterea costului vieții. Totodată, au fost scoase de la naftalină vechi frici, precum teama față de străini și de cei percepuți ca diferiți. Pe acestea s-au bazat grupurile extremiste - unele transformate în partide și intrate în Parlament - și liderii cu mesaj mesianic. Euroscepticismul a crescut, atingând niveluri greu de imaginat în urmă cu câțiva ani. Totuși, România are încă o majoritate a populației - cel puțin cea care s-a exprimat prin vot - care consideră că țării îi este mai bine în Uniunea Europeană decât în afara ei și susține moderația politică, respingând în mod explicit extremismul', explică istoricul.

Conform acestuia, există un consens politic privind politica externă și de securitate doar în coaliția de guvernare.

'Stâlpii politicii externe și ai securității României sunt apartenența noastră la Uniunea Europeană și la NATO, precum și parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii. Politicienii români au susținut creșterea bugetului apărării, în contextul discuțiilor din interiorul NATO, și au insistat pe creșterea prezenței forțelor aliate pe flancul estic, în mod special în România. Tot pe linia apartenenței noastre la NATO și UE se înscrie și ajutorul acordat Ucrainei, militar sau civil. Este util de precizat că România a acordat ajutor țării vecine cu mare reținere, mai mult de ochii lumii occidentale, forțată de apartenența UE și NATO. Nici societatea românească nu este foarte generoasă, din motive profunde, culturale', spune Dobrincu.

El atrage atenția că percepția asupra leadershipului politic este critică.

'Observatorii atenți semnalează lipsa de coerență și profesionalism în deciziile de politică externă și de securitate. Cu prea puține excepții, politicienii acționează oportunist și improvizează în fața crizelor politice, ceea ce nu poate ascunde nici inadecvarea, nici lipsa lor de calificare. Adesea se văd și atitudini contradictorii la oficialii români în chestiunea războiului din Ucraina, ceea ce arată că nu toți înțeleg sau nu toți aderă la aceste linii de acțiune. România a urmat în linii mari politica externă a UE și cea de securitate a NATO, deși unele declarații sau documente de politică publică mi s-au părut nefericite. Este cazul 'independenței solidare', noțiunea introdusă în Strategia Națională de Apărare de administrația Nicușor Dan în urmă cu câteva luni. Astfel de formulări arată și confuzia conceptuală și afișarea unor convingeri solide de către cei care au responsabilitatea guvernării', afirmă Dorin Dobrincu.

El a ținut să menționeze că 'o slăbiciune majoră a politicii noastre externe o reprezintă incompetența multor politicieni care se pronunță asupra acestui subiect, amestecul prea mare al serviciilor secrete și politica proastă de personal'.

'Toate acestea sunt cunoscute și în afara României, atât de către aliați, care au o încredere mai degrabă limitată în noi, cât și de către adversari, care ne tot testează, uneori în moduri care ne-au destabilizat. Opoziția extremistă are o retorică constant ostilă la adresa UE, schimbătoare la adresa SUA, în funcție de cine deținea puterea la Washington. Unele formațiuni politice exprimă simpatii față de Rusia, din motive legate de valorile lor politice, din resentiment față de UE și valorile promovate de aceasta, dar și din oportunism, din dorința de a ocupa un spațiu politic aproape gol până de curând', a mai declarat Dorin Dobrincu.

Conform acestuia, de-a lungul celor patru ani de război total desfășurat la granița de est, analizând faptele și declarațiile oficialilor, România a gestionat această criză majoră mai mult la nivel de reacție imediată.

'Statul român a adoptat poziția NATO și UE, s-a aliniat politicii acestora de susținere a Ucrainei și de condamnare a agresiunii Rusiei, precum și de aplicare a sancțiunilor împotriva acesteia. De asemenea, cheltuielile de apărare au fost crescute. Însă România a evitat să iasă în evidență, nu a avut inițiative proprii la nivel regional, a reacționat cu timiditate chiar când dronele rusești i-au încălcat spațiul aerian. Impresia generală este că jucăm într-o apă mult mai mică decât ne-ar permite-o statura noastră. Aceasta arată lipsă de încredere, de direcție, de viziune a decidenților români. Este esențial ca România să-și definească clar direcțiile și să acționeze cu curaj, pentru a nu rămâne spectator în fața provocărilor regionale, care o privesc direct', a mai spus Dorin Dobrincu.

În opinia sa, cea mai mare problemă rămâne ce se va întâmpla după război.

'Lumea de după război va fi una cu mari probleme politice, sociale și economice. Afectați vor fi în primul rând cei direct implicați, dar și cei de lângă, inclusiv noi, care am avut șansa de a nu fi supuși invaziei. Nimic nu ne-a pregătit pentru ce va urma după', consideră cercetătorul.

El a menționat că România nu pare să aibă 'o strategie clară referitoare la situația de după războiul din Ucraina, indiferent care va fi aceea, fie că vom avea un conflict înghețat, fie o victorie a Rusiei'.

'Se clamează apartenența noastră la UE și la NATO, consolidarea apărării și a rezistenței la amenințările externe. Dacă în privința armatei s-au luat unele măsuri clare, mai ales legate de înzestrare, în alte privințe - spre exemplu modul de funcționare a sistemelor de justiție și de forță, plus coeziunea socială - mă tem că nu stăm prea bine, ba chiar vulnerabilitatea noastră s-a accentuat. Capacitatea de a planifica în mod real - nu de a face scheme pe hârtie, frumos colorate - este redusă, la fel și punerea în aplicare a planurilor. Lipsa de seriozitate socială, de pregătire se vede în diverse instituții, inclusiv la vârf', a atras atenția Dorin Dobrincu. AGERPRES/(AS - redactor: Daniela Malache, editor: George Onea, editor online: Ady Ivaşcu)