Sarcofagul în care își doarme somnul de veci Mircea cel Bătrân la Mânăstirea Cozia este cel original, susțin arheologii vâlceni, care au redeschis de curând mormântul domnitorului la aproape un veac de când a fost cercetat pentru prima dată.

Specialiști de la Muzeul Județean ''Aurelian Sacerdoțeanu'' Vâlcea, dar și de la Institutul de Arheologie ''Vasile Pârvan'' și de la Centrul de Cercetări Antropologice și Biomedicale ''Olga Necrasov'' din cadrul Filialei Iași a Academiei Române participă la acest proiect de cercetare, care urmărește pe de-o parte descărcarea de sarcină arheologică a monumentelor care compun ansamblu monahal din stațiunea Călimănești în vederea reastaurării lor, iar pe de altă parte să verifice sarcofagul, unic între mormintele boierești și domnești din țară datorită formei lui, în condițiile în care există supoziții că acesta ar fi fost mutat la începutul secolului trecut.

''Există în arhiva Institutului Național al Patrimoniului câteva cereri de prin 1930 de mutare a sarcofagului de la Mânăstirea Cozia la Muzeul Național de Istorie și atunci am urmărit ca prin această cercetare să verificăm dacă a fost mutat. Dar nu, nu a fost mutat. Este cel original și se află într-o stare bună de conservare. Este un sarcofag din piatră, unic în România, fiind prevăzut cu o nișă cefalică, specifică mormintelor din zona Europei Apusene din perioada secolelor V-XV. d. Chr. Mormântul a fost cercetat pentru prima oară în perioada interbelică, în cadrul unui proiect de restaurare inițiat începând cu anul 1927. Alături de sarcofagul voievodului se află și mormântul mamei domnitorului Mihai Viteazul, călugărița Teofana. În anul 1938, osemintele domnitorului și ale Teofanei au fost depuse în cutii de marmură de Rusciuk și așezate în acest sarcofag, care tot în acea perioadă a fost ridicat și amplasat pe un strat de umplutură și i s-au adăugat o placă betonată și o piatră de mormânt frumos sculptată'', a precizat, pentru AGERPRES, arheologul Ion Tuțulescu.

Domnitorul Mircea cel Bătrân a murit la 31 ianuarie 1418 și a fost înmormântat în ziua de 4 februarie a aceluiași an la ctitoria lui de la Călimănești, așa cum și-a dorit. În decursul anilor, mormântul lui a fost însă profanat de mai multe ori, la fel ca și biserica în care se află acesta.

''Primele informații veridice legate de profanarea mormântului sunt din anul 1821, când trupele eteriste, care se retrăgeau către Transilvania după înfrângerea de la Drăgășani, jefuiesc mănăstirea și implicit locul de veci al domnitorului. O altă profanare este menționată în perioada ocupației germane în perioada anilor 1916-1918. Într-un document din martie 1919, superiorul mânăstirii, Protosinghel Anastasie Popescu, scria Ministerului Culturii că 'Monumentul Cozia se află într-o stare jalnică, de plâns, din cauza armatelor inamice care în invazie pe marginea Oltului au prădat și au profanat acest sfânt lăcaș, biserica și paraclisul transformându-le în grajd de cai, iar casele devastându-le și lăsându-le într-o completă ruină'. Trupele care au ocupat Cozia au spart piatra comemorativă de pe mormântul lui Mircea cel Bătrân, aceasta fiind refăcută în 1936, cu o pisanie alcătuită de Nicolae Iorga. În 1938, piatra a fost schimbată, în locul ei așezându-se pe mormântul voievodului actuala piatră funerară, care a fost adusă din Bulgaria'', a mai spus arheologul vâlcean, care este convins că aceste cercetări arheologice vor aduce noi informații legate de întregul ansamblu monahal.

***

Situată pe Valea Oltului, Mânăstirea Cozia este considerată cea mai importantă ctitorie a lui Mircea cel Bătrân (1355-1418), deși sunt și surse care îl indică pe tatăl său, Radu I (1330-1383), drept ctitor al mânăstirii (cunoscută pe vremea sa sub numele de Nucet). Slujba de sfințire a lăcașului a avut loc la 18 mai 1388, fiind oficiată de Sfântul Nicodim de la Tismana, cel care a reorganizat călugării din Oltenia și a întemeiat mănăstirile de la Vodița și Tismana, iar primul egumen însărcinat să conducă obștea monahală a Coziei a fost Ieromonahul Chir Gavriil, ucenicul său.

Ansamblul Mănăstirii Cozia, monument istoric de importanță națională, este compus din biserica cu hramul ''Sfânta Treime'', datată la 1388 și cu intervenții de adăugare a pridvorului pe latura de vest între 1705-1707, paraclisul cu hramul ''Adormirea Maicii Domnului'', amplasat în colțul de sud-est al incintei mănăstirești și datat la 1583; paraclisul cu hramul ''Duminica Tuturor Sfinților'', amplasat în colțul de nord-est al incintei mănăstirești și datat la 1710, cu intervenții de reconstrucție parțială între 1958-1959; trapeza de la 1853 și corpurile de clădire care compun incinta, respectiv laturile de nord, sud și est, cu datare în secolele al XIV-lea, al XVI-lea și al XVIII-lea.

Așezământul monahal a obținut de curând o finanțare nerambursabilă prin Programul Regional Sud-Vest Oltenia 2021-2027, pentru consolidarea, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor care o compun, scopul investiției fiind acela de a crește numărul vizitatorilor cu cel puțin 10%. AGERPRES / (AS - redactor: Ramona Dincă, editor: Marius Frățilă, editor online: Gabriela Badea) 

* Sursa fotografiilor: arheolog Ion Tuțulescu