În satul Mărăști din județul Vrancea, acolo unde în vara anului 1917 s-a purtat una dintre cele mai importante bătălii ale Primului Război Mondial, se înalță solemn Mausoleul Eroilor, un monument care adăpostește osemintele a peste 5.000 de soldați, români, germani și ruși, odinioară adversari, astăzi frați întru eternitate.

Construit în perioada interbelică, între 1928 și 1938, pe locul unde a fost câmpul de luptă, mausoleul este astăzi atât un simbol al jertfei, cât și unul al reconcilierii. Sub cupola sa de piatră, în cele 12 firide funerare, se află rămășițele soldaților căzuți în luptele de la Mărăști, în multe cazuri înhumați împreună, fără a se mai face distincție între taberele beligerante.

'Aici nu mai există adversari - aici sunt frați', spune cu emoție Ionuț Iliescu, muzeograf la Muzeul Vrancei, care consideră că acest loc oferă o lecție vie despre umanitate în mijlocul unei tragedii colective.

'E un spațiu unde moartea a șters granițele. Nu mai contează uniforma, nici limba. Toți au luptat, toți au suferit și toți odihnesc laolaltă. E un mesaj tăcut, dar extrem de puternic', adaugă el.

Ridicarea mausoleului a fost posibilă datorită inițiativei Societății 'Mărăști', condusă de generalii Averescu și Mărgineanu, și a sprijinului direct al Armatei Române. Fiecare militar, de la simplul soldat la general, a contribuit cu o soldă lunară pentru construcția edificiului, în semn de respect față de camarazii căzuți. Într-o perioadă în care țara abia își revenea din suferințele războiului, acest gest colectiv de solidaritate a arătat că memoria celor pierduți rămâne prioritară.

'Nu a fost doar o contribuție financiară. A fost un angajament moral. Armata și-a cinstit memoria prin propriile eforturi. Este rar să vezi un asemenea gest colectiv de solidaritate', explică muzeograful.

O figură emblematică legată de acest loc este Regina Maria, care nu doar că a susținut moral armata, dar a și influențat, prin schițele sale, elemente decorative ale monumentului.

'Regina Maria mergea în spitale de campanie, în sate distruse, era mereu aproape de cei răniți. Nu era un gest de imagine. Le oferea o vorbă bună, o strângere de mână. Pentru soldați, era un sprijin real, un simbol al curajului într-o țară sfâșiată de război', spune Ionuț Iliescu.

Patru dintre comandanții de oști care au participat la luptele din 1917 din Primul Război Mondial, Alexandru Averescu, Artur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu, au ales, în mod simbolic, să-și doarmă somnul de veci alături de soldații lor.

'Au vrut să rămână aproape de cei alături de care au luptat. Este o alegere simbolică, o dovadă de modestie și legătură profundă între conducători și trupele lor', arată muzeograful.

Victoria de la Mărăști, obținută sub comanda generalului Averescu, a fost prima ofensivă reușită a armatei române după un an dificil. În doar câteva zile, trupele române au eliberat o zonă întinsă, peste 500 de kilometri pătrați, forțând retragerea trupelor germane.

'Toți credeau că germanii nu pot fi învinși: bine hrăniți, disciplinați, cu o tehnologie superioară. Și, totuși, am reușit. A fost prima victorie deplină a Armatei Române, după cum spunea Nicolae Iorga. Românii au eliberat 30 de kilometri în adâncime și 20 de kilometri în lărgime, aproape întreaga țară a Vrancei. Germanii au fugit, abandonând inclusiv cafeaua încă fierbinte și hărțile de luptă pe mesele de comandament. A fost un șoc moral și pentru ei, și pentru întreaga Europă. A ridicat moralul întregii armate și a transmis Europei că România încă luptă', spune muzeograful.

Această bătălie nu a fost doar o reușită strategică, ci și un act de renaștere națională. La momentul acela, România era ocupată în proporție de două treimi, iar trupele erau epuizate de retrageri și lipsuri. În acest context, ofensiva de la Mărăști a avut un impact psihologic uriaș, devenind simbolul voinței de a rezista.

Generalul Averescu, considerat arhitectul acestei ofensive, a fost descris ca un strateg riguros, dar apropiat de soldați. Mulți dintre cei care au luptat sub comanda sa și-au exprimat dorința de a-l urma chiar și după moarte. Averescu nu a fost doar comandant, ci și un simbol de speranță și încredere pentru ostașii români.

De altfel, istoria consemnează și o rivalitate simbolică între Averescu și generalul german Mackensen. Se spune că cei doi s-au cunoscut în tinerețe, în cadrul unei academii militare, unde au avut o dispută teoretică privind strategiile de cucerire. Legenda spune că Mackensen, iritat de opiniile lui Averescu, i-ar fi aplicat acestuia o palmă în fața colegilor. Averescu nu a răspuns cu același gest, dar ar fi spus: 'Ne vom revedea pe câmpul de luptă'. Mărăști a fost, poate, momentul acelui răspuns tăcut, dar definitiv, spune Iliescu.

Reconstrucția satului Mărăști după bătălie a fost la fel de simbolică precum victoria în sine. Complet distrus în urma confruntărilor, satul a fost refăcut cu sprijinul Societății 'Mărăști' și al Casei Regale. A fost unul dintre primele sate din România interbelică dotate cu canalizare, electricitate și rețea de apă curentă.

'S-a dorit nu doar să se reconstruiască satul, ci să fie un model de dezvoltare. Un simbol că viața merge mai departe, că jertfa nu a fost zadarnică', precizează Ionuț Iliescu.

De-a lungul timpului, Mausoleul de la Mărăști a devenit nu doar loc de pelerinaj, ci și un reper pentru istoricii militari și pentru generațiile care vor să înțeleagă mai bine dimensiunea umană a războiului. Vizitatorii pot vedea acolo nu doar plăci comemorative, ci și simboluri ale unei epoci în care onoarea, jertfa și solidaritatea contau mai mult decât victoria în sine.

Cu toate că ultima renovare majoră a avut loc în 2017, mausoleul Mărăști se confruntă în continuare cu probleme în ceea ce privește infiltrarea apei, mai ales în timpul ploilor torențiale.

În viitorul apropiat, expoziția permanentă de la primul nivel subteran al mausoleului va fi reorganizată.

'Tinerii trebuie să afle ce s-a întâmplat aici. Nu doar din manuale, ci prin contact direct cu locul. Să vadă, să simtă. E o lecție despre patriotism, dar și despre cât de fragilă e pacea', conchide Iliescu.

Cu fiecare an, Mausoleul de la Mărăști devine tot mai mult un loc al memoriei colective. Un loc în care trecutul, cu tragediile și speranțele lui, devine prezent pentru cei care aleg să-l viziteze. AGERPRES/(A - redactor: Dana Lepădatu, editor: Irina Poenaru, editor online: Irina Giurgiu)