În Munții Maramureșului, războiul de peste Tisa își aruncă umbra hidoasă tot la câteva zile. Nu sunt drone care cad necontrolat, nici explozii sau rachete, dar moartea îi pândește la fiecare pas pe ucrainenii care trec granița prin munți, fugind de un război despre care spun că nu e al lor.

Zeci dintre ei au murit. Peste 260 au scăpat cu viață, în urma unor acțiuni derulate la limită și în condiții extreme de către salvatorii români. Cine sunt acești salvatori? O mână de oameni, bugetari, care știu când pleacă la serviciu, nu și când se întorc. Și pentru care ziua de sfârșește cu conștiința faptului că au mai salvat o lume.

Trei ani de război în Ucraina. Milioane de ucraineni au trecut granița în România. Sute de mii au rămas aici. Zeci de mii încearcă încă să-și facă un rost. Mii dintre ei depind de noi și primesc ajutor, sub o formă sau alta, de la statul român, de la ONG-uri. Dincolo de cifre, sunt oameni, iar în cazul celor care au fugit din calea războiului poveștile sunt, de cele mai multe ori, drame.

FOTO: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FOTO

Poate cele mai mari drame sunt cele care se petrec în munți, unde mii de tineri ucraineni fug de moarte, riscându-și viața. Sunt oameni tineri care fug de un război care nu este al lor, care fug din țara lor, prin munți, către România, știind că pe front se duc la moarte sigură.

Șeful Salvamont Maramureș, Dan Benga, își amintește primul apel. Era în aprilie 2022. Salvatorii maramureșeni erau anunțați că trebuie să intervină pentru salvarea unui grup de ucraineni.

'Diferit nu e felul în care am acționat, pentru că noi abordăm misiunile exact la fel fie că e vorba de intervenții Munții Maramureșului pentru ucraineni, fie că e vorba de intervenții Munții Rodnei pentru turiști care au probleme medicale sau rătăciți. Problema cea mare a fost modul în care am abordat, din punct de vedere psihologic, acțiunea, pentru că oamenii erau speriați, fugeau de un război care, din spusele lor, și aici vorbesc de o mare majoritate, peste 95% din cei care au trecut ne-au spus că nu e războiul lor, nu vor să facă parte din el și pleacă de acasă, majoritatea fiind tineri, cu vârste numai bune pentru a fi încorporați. Au spus că nu e vorba de a-și apăra țara sau nu, e vorba de a fi trimiși la război când nu au deprinderi, nu au competențe să lupte și atunci au simțit că sunt trimiși la o moarte sigură și au vrut să scape din infernul acela. Vă dați seama că abordarea a fost făcută altfel un pic, am lucrat un pic și la partea emoțională a intervențiilor cu ei. La început erau speriați, nu știau ce se întâmplă cu ei, ne rugau să nu-i dăm înapoi, ne rugau să nu anunțăm autoritățile ucrainene', a povestit, pentru AGERPRES, Dan Benga.

Mulți dintre cei care trec granița în România prin munți nu sunt echipați corespunzător. Nu pentru că nu știu ce-i așteaptă, ci pentru că, spun ei, dacă în Ucraina sunt prinși la mai puțin de cinci kilometri de frontieră și există suspiciunea că vor să dezerteze, sunt trimiși la închisoare sau direct pe front.

Sursa foto: Facebook.com

După primul apel au urmat alte zeci. Cel mai recent bilanț arată că autoritățile din România - Salvamont, Poliția de Frontieră, STS, care ajută la localizare, echipaje medicale de la diverse structuri, echipaje aeriene - au salvat, în cei peste trei ani de când a început războiul, mai mult de 260 de bărbați ucraineni care au fugit de moartea sigură, căutând o viață într-un loc unde e pace.

Dintre misiuni sunt unele care rămân în sufletele salvatorilor. Dan Benga își amintește de cea din preajma Crăciunului din 2022. Când toată lumea desfăcea cadouri sau se bucura de liniște în familie, 11 ucraineni cereau ajutor de la români.

'Am primit un apel de urgență că sunt 11 ucraineni care se află în zona frontierei, încearcă să scape și au intrat în niște zone extrem de dificile, cu ravene de 400-500 de metri, niște prăpăstii unde și vara, când e frumos afară și este cer senin, te cam gândești două ori dacă să calci doi-trei metri înainte. Atunci am realizat că va fi ceva inedit și a fost inedit. Au fost 133 de ore în care am tras, la temperaturi de minus 23, minus 24 de grade. Știam că unul dintre ei căzuse și a fost văzut de ceilalți și ne-am propus în momentul ăla să facem tot ce se poate, la temperatura aceea, ca să-i scoatem vii pe cât mai mulți de acolo. Și am reușit să-i salvăm pe cinci dintre ei, doi din păcate erau decedați, n-am mai avut ce să facem. S-au aventurat în niște ravene, au căzut de la înălțime de 300-400 de metri, s-au făcut praf până jos. Tot noi a trebuit să-i recuperăm și aici au intrat absolut toate agențiile în misiune. Am avut avion Frontex, am avut elicopter Frontex, toate instituțiile au colaborat', își amintește Dan Benga.

Cei salvați au fost găsiți în stare gravă, cu degerături. Unul dintre ei a suferit chiar amputarea labelor picioarelor. Altul a pierdut mai multe degete de la mâini din cauza degerăturilor severe.

'Pe unul dintre ei l-am predat la ambulanță după ce l-am căutat trei zile. Omul chiar nu mai voia să fie găsit, spunea că vrea să moară. L-am găsit într-o hipotermie severă, corpul lui avea undeva la 30-35 grade. Omul acela trăiești astăzi', spune Dan Benga.

Despre ceilalți patru nu se știe nimic. E posibil să se fi întors, speriați de obstacolele întâlnite în munți.

Intervenția care a rămas la sufletul salvamontiștilor a fost cea în care au salvat un tânăr jurnalist de 29 de ani, care a fost găsit aproape mort, într-o prăpastie, cu o pisică la piept.

FOTO: (c) PAUL BUCIUTA/AGERPRES FOTO

Mihai Cantea, salvator în cadrul Formației Vișeu din cadrul Salvamont Maramureș, își amintește că a fost o intervenție de 23 de ore și că nici cei mai optimiști nu credeau că îl mai găsesc în viață pe tânărul ucrainean.

'Era de 11 zile pe jos. Am coborât 400 de metri după el, într-o râpă cu pereți abrupți. Erau minus 10, minus 11 grade, era ceață și viscol, elicopterul nu putea ajunge la noi. El era ud leoarcă, deshidratat, în stare de hipotermie. L-am extras de acolo, l-am dus într-o zonă mai sigură. I-am dat ciorapi și când l-am desfăcut la geacă, acolo avea o pisică, ne-a spus că era primită de la prietena lui', a povestit Mihai Cantea.

Povestea tânărului ucrainean, aflat acum în Austria din datele pe care le au salvatorii, a făcut înconjurul lumii.

'Pisica aia i-a salvat viața. Pentru că a fost motivația lui de a trăi. În momentul în care zaci într-o râpă și nu mai ai nici o șansă să ieși de acolo, erau pereți de 50-55 grade, în momentul în care vezi că nu mai ai nici o șansă să faci nici măcar doi metri pentru că aluneci înapoi, atunci te resemnezi și te gândești că acolo e sfârșitul. Astea sunt lucrurile emoționante', spune și șeful Salvamont Maramureș.

Din fondurile lor proprii, că nu se pune problema de protocol sau de altceva, salvamontiștii pleacă la drum către ucraineni cu ceai, mâncare, batoane proteice. Pentru că știu ce vor găsi: oameni epuizați, deshidratați, aflați la limita puterilor.

Modul în care decurg intervențiile este urmărit, de dincolo de Tisa, cu sufletul la gură. Sunt aparținători, sau oameni care pur și simplu nu îi cunosc pe cei salvați, care le scriu și le mulțumesc salvatorilor români. Unul dintre mesajele primite pe rețelele de socializare le transmitea salvatorilor că fac pentru ucraineni mai mult decât fac autoritățile de acolo.

'Ei sunt într-o zonă emoțională și fizică extrem de delicată. Noi nu putem să înțelegem și nici n-aș vrea să înțelegem vreodată. Să nu fim în locul lor. (...) Pentru noi, mulțumirea mare e că ei trăiesc și că pot să-și vadă de viață mai departe. Nu așteptăm nimic din partea nimănui, în sensul că încercăm să fim cât mai profesioniști cu putință, dar pe de altă parte vă dați seama că ne afectează și pe noi emoțional toată nebunia asta', spune șeful Salvamont Maramureș.

Salvamontiștii din Maramureș pot povesti mult și multe despre ucrainenii pe care i-au salvat. Sunt 260 de lumi salvate, 260 de vieți care au primit o nouă șansă. Cu modestie, șeful Salvamont Maramureș spune că nu e vorba despre un om, ci despre o echipă care contribuie la succesul operațiunilor. Iar echipa sa face parte dintr-un sistem pentru care șeful Salvamont Maramureș este recunoscător: polițiști de frontieră, medici, piloți de elicoptere, tot sistemul de urgență care a făcut posibilă salvarea atâtor sute de oameni

Recent, la Genova, în Italia, salvatorii români au fost prezenți la cel mai mare Congres în care s-a discutat despre acțiuni de salvare în mediul ostil și extrem. Salvamont Maramureș este un exemplu în acest sens.

Sursa foto: Facebook.com

Sunt 18 oameni la Salvamont Maramureș, mult mai puțini decât ar fi nevoie. Dan Benga estimează că instituia funcționează cu doar 30% din necesar. Salvatorii nu fac politică, dar nu pot să nu constate niște realități dureroase.

'Mă doare când văd foarte mulți care zic de bugetarii ăia care stau și i-aș invita cu noi în teren ca să vadă ce înseamnă să fii un bugetar, hai să zicem, de lux. (...) Și bine ar fi să audă cei care ar trebui să audă, pentru că dintr-un fotoliu e foarte ușor să judeci sau să iei niște decizii fără să ții cont de realitatea din teren. Tare bine ar fi ca, în sfârșit, oamenii care fac legile în țara asta și oamenii care se gândesc la ceea ce înseamnă un anumit parcurs, să țină cont și de noi. Suntem foarte puțini, gândiți-vă că noi în România suntem 320 de salvatori montani angajați. În Salvamont Maramureș avem 18 salvatori montani angajați. 18, nu 180, nu 1.880. Având o vizită a celor din Tirol, Tirol este o zonă un pic mai mică decât jumătate din județul Maramureș, au fost întrebați de un oficial: voi cât salvatori montani aveți în Tirol? Și în momentul în care a primit răspunsul că sunt peste 1.100 a rămas cu gura căscată și a zis: mai bine nu întrebam. Despre asta e vorba. Și totuși suntem apreciați la nivel mondial pentru munca pe care o facem', afirmă Dan Benga. AGERPRES/(AS - redactor: Daciana Ilie, editor: George Onea, editor online: Anda Badea)