Pădurile bătrâne, printre trunchiuri căzute și arborii scorburoși, ascund mici eroi necunoscuți: insectele saproxilice.

Deși privite adesea cu indiferență sau chiar respingere, Croitorul alpin, Gândacul pustnic, Rădașca, Croitorul cenușiu sau Croitorul mare al stejarului, micile viețuitoare dependente de arborii morți sau în descompunere, sunt piese de bază în lanțul trofic și în procesul de regenerare a pădurilor.

Mult timp, silvicultorii au considerat arborii putreziți ca fiind dăunători pădurii și i-au îndepărtat sistematic. Această practică a dus la reducerea drastică a habitatului insectelor saproxilice, ceea ce a determinat un declin accentuat al unor specii emblematice, precum Rădașca sau Croitorul stejarului.

Specialiștii atrag atenția că lanțul trofic este într-un echilibru foarte fragil, iar impactul dispariției acestor insecte asupra ecosistemelor este profund - de la polenizare până la hrănirea unor specii de păsări și mamifere mici. În același timp, eliminarea unor insecte considerate dăunătoare prin tratamente chimice afectează și alte specii, precum păsările insectivore sau mamiferele mici care se hrănesc cu acestea.

'Aceste insecte sunt esențiale în procesul de descompunere a lemnului și contribuie la menținerea echilibrului în păduri. Chiar și specii care ne supără, precum țânțarii, de exemplu, sunt importante, pentru că, dacă ar dispărea țânțarii, ar dispărea și libelulele, care au ca unică sursă de hrană țânțarii. Și dacă dispar țânțarii, dispar și libelulele, și cine știe în capătul celălalt al lanțului trofic ce se mai poate întâmpla astfel încât să punem în pericol sustenabilitatea sau sănătatea ecosistemelor naturale. În Crângul Petrești s-au aplicat tratamente împotriva țânțarilor, însă aceste substanțe au afectat și specii protejate, precum croitorul mare al stejarului. Insectele moarte sunt apoi consumate de păsări, arici și alte animale, ceea ce poate declanșa un lanț de efecte negative asupra întregului ecosistem. De aceea este important să protejăm aceste insecte. În lipsa lor, se produc dezechilibre care afectează nu doar ecosistemele forestiere, ci și lanțul trofic în ansamblu', a explicat, pentru AGERPRES, Silviu Chiriac de la Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Vrancea.

Tocmai pentru a proteja aceste insecte, specialiștii APM Vrancea, în parteneriat cu Universitatea din București, Administrația Parcul Natural Putna Vrancea și Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice (ACDB) au pus bazele unui proiect de conservare a insectelor saproxilice din Carpați, LIFE Rosalia, finanțat de Comisia Europeană și Ministerul Mediului - România. Rezultatul a fost un proiect unic in Europa.

'Proiectul LIFE Rosalia a fost implementat în Parcul Natural Putna, mai exact în 22 de zone de intervenție din tot parcul, care are circa 38.000 de hectare. 99% din ceea ce s-a întâmplat în proiectul acesta este unicat și pentru România, dar și pentru Europa. O parte dintre activități au mai fost făcute la nivel european, dar cel puțin radiotelemetria nu a mai fost făcută în Europa până acum, și nici veteranizarea', spune Silviu Chiriac.

Astfel, Parcul Natural Putna a devenit un adevărat laborator de cercetare pentru protecția acestor specii. În primă fază, s-au făcut activități de identificare a habitatelor prin capturare, marcare, recapturare. Practic, specialiștii au instalat capcane cu ajutorul cărora au fost capturate insectele, care au fost marcate cu diferite tipuri de vopsea la fiecare punct de captare. Ulterior, s-a utilizat radiotelemetria pentru a monitoriza deplasarea gândacilor saproxilici, o metodă inovativă, importată din Statele Unice, care presupune montarea unor emițătoare de numai 0,15 grame pe gândaci.

Iar rezultatele au fost surprinzătoare. Contrar așteptărilor, s-a descoperit că acești gândaci pot călători distanțe mai mari decât se credea anterior, extinzând aria de deplasare de la 250 de metri până la 500-600 de metri, ceea ce oferă indicii valoroase pentru strategia de conservare.

Noua descoperire a permis identificarea și maparea zonelor în care pot fi amplasate microhabitate artificiale, menite să suplinească lipsa arborilor putrezi. S-au instalat 170 de cutii-scorbură, structuri care imită habitatul natural al insectelor saproxilice, fiind umplute cu un compost vegetal special, menit să recreeze mediul din trunchiurile bătrâne. Aceste structuri vor fi folosite de insecte, păsări și alte vietăți mici, contribuind astfel la refacerea echilibrului natural.

'Pentru fiecare tip de insectă a făcut câte ceva. De exemplu, cutiile cu rumeguș sunt pentru Osmoderma eremita, Gândacul sihastru căruia i-am pus emițător. Pentru Morimus funereus, Croitorul cenușiu, a trebuit să facem niște grămezi de lemn. Am adunat lemnul care deja exista dispersat prin pădure sub forma unei grămezi, stive de lemn, pe care le-am marcat, le monitorizăm, le punem și atractanți și, pe termen lung, acestea vor constitui un habitat foarte, foarte bun pentru pentru Croitorul cenușiu', este de părere specialistul.

De asemenea, echipa a recurs la o tehnică numită 'veteranizare', prin care arborii sunt modificați artificial pentru a accelera procesul natural de degradare, creând condiții adecvate pentru speciile saproxilice.

'Gândacilor le sunt necesari tot felul de arbori care au cuiburi, scorburi, care sunt trăsniți, au despicături ale scoarței. Dar noi nu puteam aștepta să vină fulgerul, și atunci am zis să folosim unelte în loc de timp. Am închiriat de la proprietari aproape o mie de copaci, din care 625 arbori vii și 303 arbori morți, care au fost veteranizați. Practic, în o parte dintre copaci, echipa noastră a decupat o felie din copac, s-au făcut două compartimente pentru a găzdui lilieci sau alte specii, după care s-a pus capacul la loc. De exemplu, într-un cuib pentru ciocănitoare a venit și pițigoiul, a făcut puișori, paiele astea și toate celelalte elemente care au fost aduse de pasăre vor putrezi, lemnul, pentru că va fi afectat la un moment dat de precipitații, de apă care se infiltrează, va începe să putrezească și cu timpul, în zeci de ani, poate va deveni un habitat favorabil și pentru insectele noastre', spune Silviu Chiriac.

Pe lângă măsurile de conservare, un aspect esențial este educarea populației pentru a putea conserva pe termen lung habitatul insectelor saproxilice, iar cei mai receptivi sunt copiii.

'Oamenii tind să elimine orice insectă pe care o consideră periculoasă sau inutilă, fără să cunoască rolul său în natură. Avem nevoie de o schimbare de mentalitate și de o mai mare implicare în protejarea biodiversității. Cred că schimbarea poate începe cu generația tânără. Am lucrat foarte bine cu elevii din satele din jurul Parcului Natural Putna - Vrancea, am organizat excursii, lecții cu ei, concursuri de desen cu premii. Ei sunt foarte încântați și deschiși spre conservare. Silvicultorii sunt în general destul de reticenți, pentru că ei se gândesc că aceste insecte ar putea degrada și copacul bun. Iar omul de rând se uită la aceste insecte cu neîncredere, chiar cu adversitate. Dar noi suntem conștienți că ele sunt foarte importante pentru a avea ecosisteme sănătoase. Nu avem insecte, nu avem păsări și mamifere și alte organisme insectivore, neavând aceste specii insectivore, vom avea mult mai multe specii pe care noi nu le dorim în preajma noastră. Noi nu ne permitem să pierdem biodiversitatea', a concluzionat Sorin Chiriac.

Pentru a ajunge și mai aproape de comunitate, dar și pentru a se folosi mai ales de curiozitatea tinerilor, APM Vrancea a creat o aplicație, Life Rosalia, disponibilă pe mobil, care îi poate ajuta pe cei care ajung în pădure și găsesc o insectă, în primul rând să o recunoască cu ajutorul aplicației, să găsească informații despre fiecare insectă, dar și să o fotografieze și să încarce locația în aplicație. Aplicația înregistrează automat locația și se creează astfel o mare bază de date, care îi va ajuta pe specialiști să înțeleagă mai bine cât de mare este arealul folosit de aceste insecte.

Proiectul LIFE Rosalia, în valoare de aproape trei milioane de lei, a fost prelungit până în 2026, iar specialiștii spun că rezultatele se văd deja.

'Proiectul LIFE Rosalia, inițial prevăzut să se încheie în martie 2025, a fost prelungit cu un an. Majoritatea activităților au fost realizate, iar cel mai important obiectiv - crearea arborilor veterani - a fost atins. Monitorizările din acest an au confirmat efectele pozitive ale proiectului: în unele zone, insectele saproxilice deja depun ouă pe acești arbori, iar în cutiile amplasate s-au găsit larve ale acestor specii. Pe lângă insectele vizate, proiectul a avut rezultate și în rândul mamiferelor mici, precum liliecii și diferite specii de șoareci, dar și al păsărilor care și-au făcut cuiburi și au scos pui. Aceste specii fac parte dintr-un ecosistem complex, în care insectele saproxilice au un rol esențial în descompunerea lemnului. Fără ele, acest proces ar fi mult mai lent, afectând echilibrul natural', a declarat Ion Militaru, directorul Parcului Natural Putna.

Modelul de succes al proiectului din Vrancea, recunoscut la nivel european și național, ar putea fi implementat la scară națională, cu sprijinul Ministerului Mediului, pentru a proteja insectele saproxilice și a reface echilibrul natural al pădurilor.

Deși la prima vedere un arbore scorburos sau un gândac pe trunchiul unui copac pot părea neînsemnate, în realitate, ele sunt piese esențiale într-un mecanism complex. Protejarea insectelor saproxilice nu înseamnă doar salvarea unor specii, ci asigurarea sănătății pădurilor și a biodiversității pe termen lung, iar în fața schimbărilor climatice și a degradării mediului, fiecare gest contează. Proiecte precum cel din Putna Vrancea demonstrează că natura poate fi salvată prin cunoaștere, inovație și acțiune responsabilă. AGERPRES/(A - redactor: Dana Lepădatu, editor: George Onea, editor online: Irina Giurgiu)