Pe 4 martie 1977, România a fost lovită de cel mai puternic cutremur din secolul XX, cu epicentrul în zona Vrancea, unde însă numărul victimelor a fost surprinzător de mic, doar două persoane fiind declarate decedate, însă nu din cauza prăbușirii clădirilor, ci din efectele indirecte ale cutremurului.

Astfel, una dintre victime ar fi suferit un atac de cord provocat de spaimă, în timp ce cealaltă persoană a fost lovită fatal de o cărămidă desprinsă dintr-un horn exterior. În schimb, pagubele materiale au fost considerabile: 59 de clădiri s-au prăbușit parțial sau total, peste 5.000 de locuințe au fost grav avariate, iar 613 familii au rămas fără adăpost.

'La momentul respectiv (1977 - n.r.), orașul Focșani avea aproape întreg teritoriul acoperit în special cu case de locuit, teoretic mai puțin expuse prăbușirii. Iar blocuri existau preponderent doar în două mari cartiere, Gară și Sud, dar și aici era vorba doar de blocuri cu până la patru etaje și poate din acest motiv, dar și din cauză că respectivele construcții erau edificate recent, aceste locuințe colective nu au suferit cine știe ce stricăciuni. Doar în zona centrală erau dispuse și blocuri mai înalte, cu opt și zece etaje. Cifrele comunicate de forurile de partid și de stat au fost, dacă nu liniștitoare, cel puțin rezonabile, având în vedere imensele distrugeri înregistrate în alte colțuri ale țării. În Vrancea au fost anunțate două victime omenești și vreo 30 de răniți. Cei doi morți nu au fost însă striviți de dărâmături. Locuiau la casă și au decedat din cauze indirecte produse de cutremur, o persoană a murit din motive cardiace, provocate de spaima rezultată din acest eveniment, iar o altă persoană a decedat de la o cărămidă desprinsă din hornul exterior al sobei. Însă distrugeri materiale în județul nostru s-au produs destule, chiar dacă nu la fel de mari ca la nivelul Capitalei. Sute de case au fost serios avariate, cele mai multe devenind de nelocuit. Potrivit situațiilor oficialităților, s-au înregistrat 59 de locuințe prăbușite total sau parțial printre care Cofetăria Macul Roșu, Centrul de Librării, Cooperativa Prestarea, Magazinul Dunărea, Hotelul Vrâncioaia, Unitatea CEC din strada Republicii etc. În timpul seismului, 613 familii au rămas fără adăpost, pagubele constatate s-au ridicat la 13.000.000 lei și peste 5.000 de locuințe particulare în întreg județul au fost avariate', a declarat, pentru AGERPRES, Florin Dîrdală, cercetător la Arhivele Naționale Vrancea.

În urma dezastrului, regimul comunist a impus măsuri de urgență prin decret prezidențial, mobilizând armata, gărzile patriotice și populația activă pentru a ajuta la refacerea zonelor afectate și, deși oficialitățile au încercat să transmită un mesaj de revenire rapidă la normalitate, realitatea era însă diferită: mii de oameni rămăseseră fără locuințe, iar procesul de reconstrucție a fost dificil și inegal.

'Regimul comunist a avut pregătite sau a pregătit instant mai multe legi care au vizat situația în țară după cumplitul seism. A doua zi, pe 5 martie, s-a emis Decretul nr. 58, prin care se instituia starea de necesitate pe teritoriul Republicii Socialiste România, conform căreia toate unitățile forțelor armate, unitățile Ministerului de Interne, gărzile patriotice, sunt puse în stare de alarmă pentru a acorda ajutorul necesar populației și unităților economice din zonele afectate de cutremur. Erau solicitate și Ministerul Energiei Electrice, Ministerul Sănătății, Ministerul Transporturilor, toate Consiliile populare (primăriile), toate unitățile socialiste și întreaga populație aptă de muncă, cu toții trebuiau să participe la înlăturarea consecințelor cutremurului. S-a făcut apel la întreaga populație să acționeze cu calm și în deplină ordine, să sprijine cu toate forțele echipele de intervenție care acționează pentru înlăturarea efectelor cutremurului. Prin Decretul nr. 59 emis pe 9 martie, deci patru zile mai târziu, s-a dispus încetarea stării de necesitate pe teritoriul țării, cu excepția municipiului București, semn că regimul a considerat că întreaga țară, fără București, a intrat în normalitate, deși nu era chiar așa. Dar regimul comunist funcționa pe repede înainte, lăsând uneori destule probleme nerezolvate, pentru a da bine în ochii liderilor de la București', este de părere Florin Dîrdală.

Cutremurul din 1977 a fost un moment de cotitură în politica de urbanizare a regimului comunist. Ulterior, s-a impus o sistematizare agresivă a orașelor, ceea ce a dus la demolarea multor case și construirea unor blocuri menite să reziste unor viitoare seisme.

'La sfârșitul lui martie, Nicolae Ceaușescu a emis un alt decret, prin care a stabilit zonificarea seismică a României, partea noastră geografică primind un nefericit prim loc, cu clasificarea de 9,5 pe scara Richter. Adică clădirile care se vor edifica în perioada următoare aici, în acest perimetru sensibil, vor trebui să aibă în vedere o structură de rezistență care să facă față la un eventual cutremur de o astfel de magnitudine. Pentru București s-a stabilit un posibil grad seismic mai redus, ceea ce pare bizar, având în vedere că în capitală s-a înregistrat în 1977 cea mai mare catastrofă umanitară și materială. Și mai interesant e că aproape peste un deceniu s-a întâmplat un alt seism puternic, 1986, care a îngrozit populația ce nu uitase ororile cutremurului din 1977. Dar cele două cutremure au dat un avânt formidabil ideilor fără precedent de sistematizare a localităților din România, în special în orașe, dar fiind vizate și zonele rurale. Numeroase case care au prezentat fisuri și crăpături produse de aceste cutremure au intrat aproape imediat în prevederile decretelor de expropriere și demolare fără ca populația îngrozită și deposedată de aceste bunuri să mai opună cine știe ce rezistență. Așa că, putem concluziona că întreaga Românie, cea umplută cu blocuri pe vremea Epocii de Aur, a avut ca principal impuls arhitectonic tocmai aceste mișcări tectonice teribile de pe vremea regimului comunist', susține Dîrdală.

Potrivit reprezentanților municipiului Focșani, orașul este sigur în cazul producerii unui cutremur de intensitate mare, similar celui din 1977, fiind respectate normele în vigoare stabilite pentru edificarea noilor construcțiilor.

'Municipiul Focșani este considerat un oraș sigur în cazul producerii unui seism similar celui din 1977 datorită atenției acordate respectării normelor de proiectare a construcțiilor. Norme tehnice care au fost modificate după cele două cutremure care au distrus sute de locuințe din Municipiul Focșani, în noiembrie 1940 și martie 1977. În municipiul Focșani, clădirile au fost proiectate conform Codului de proiectare seismică pentru a rezista la cutremure cu magnitudinea de 9 grade. Aceste norme au fost stabilite deoarece municipiul Focșani este situat în zona cu accelerație seismică orizontală a terenului a(g) de 0,40 g, potrivit hărții de zonare a teritoriului României din Codul de proiectare seismică', se arată într-un răspuns trimis AGERPRES de către Primăria Focșani.

Vrancea, recunoscută ca epicentrul celor mai puternice mișcări tectonice din România și una dintre cele mai active zone seismice din Europa, se află sub reglementări stricte, care, spun specialiștii, sunt respectate cu maximă rigurozitate.

'Orice construcție, fie că este privată sau publică, trebuie să respecte legislația în vigoare, care impune prezența unui diriginte de șantier și a unui inginer de specialitate. Acesta verifică toate detaliile tehnice, iar instituțiile abilitate pot efectua inspecții pentru a se asigura că lucrările sunt realizate conform proiectelor aprobate', afirmă Irina Alexandru, director general al unei firme de proiectare din Vrancea.

La nivel național sunt în desfășurare programe de verificare a clădirilor din punct de vedere seismic și, în funcție de rezultate, autoritățile decid dacă este necesară o intervenție suplimentară pentru consolidare. Însă aceste intervenții necesită timp.

'Realizarea unui proiect de consolidare este un proces complex, care necesită timp și atenție la detalii. Ulterior, urmează etapele legislative de avizare și autorizare, urmate de licitații pentru execuție și abia apoi execuția propriu-zisă, partea vizibilă a unor astfel de proiecte', explică Irina Alexandru.

În secolul XX, în România s-au înregistrat cel puțin șapte cutremure de intensitate mare, primele la începutul secolului, în 1901 și 1908, în noiembrie 1940 și în martie 1977, altul în 1986, iar ultimele două imediat după Revoluție, în mai 1990.

Zona seismică Vrancea rămâne în continuare activă, generând zilnic zeci de cutremure de intensitate mică. Specialiștii avertizează că riscul unui nou cutremur major există, iar măsurile de prevenție și consolidare sunt esențiale pentru siguranța populației. AGERPRES/(A - redactor: Dana Lepădatu, editor: Irina Poenaru, editor online: Ady Ivaşcu)