Iașiul este unul din orașele din estul României care și-au asumat să ajute refugiații din Ucraina chiar din primele zile după ce țara lor a fost invadată de armatele rusești. Numai că acel conflict armat despre care majoritatea dintre noi credeam că se va sfârși în câteva săptămâni sau luni, continuă și după trei ani.

Din martie 2022 și până acum, aproape 20.000 de refugiați ucraineni au trecut pragul Centrului de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați 'Nicolina'. Unii dintre ei au decis să rămână în Iași pentru că e mai aproape de țara lor, de casele pe care au fost nevoiți să le abandoneze din cauza războiului. Acum ei încearcă să își vindece rănile sufletelor și să își clădească o nouă viață.

Cele mai multe persoane care au trecut în ultimii trei ani prin Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați 'Nicolina' din Iași sunt din regiunile Cernăuți și Odessa, dar sunt și refugiați din Kiev, Herson, Mariupol și Donețk.

Printre ei se află și Galina, de fapt Halyna Vlasenko, o fostă profesoară de limbi străine din Kiev. Fostă profesoară, pentru că din dimineața zilei de 24 februarie 2022 viața Galinei și a familiei ei a fost schimbată radical. Ea se află în România din luna martie 2022, la puțin timp după ce pe strada pe care locuia a început să se vadă semnele invaziei armatelor rusești.

'Am petrecut prime șase zile de la invazie în adăposturile subterane. Însă unul dintre copii s-a îmbolnăvit, a dezvoltat o alergie, și am decis cu soțul meu că mai bine pentru noi este să plecăm din țară. Am plecat cu două valize. Am fugit cu ce am apucat să luăm. Știam că nu venim în vacanță, dar nici nu am venit cu gândul că vom locui în România pentru tot restul vieții. Am crezut că în câteva luni se va termina războiul ... Prima dată am fugit cu fii mei la părinți, iar soțul meu, care e medic, a rămas acasă, în Kiev. La părinți nu am reușit să stăm prea mult, pentru că ne-a ajuns războiul din urmă. Așa că am decis să plecăm în altă regiune, la sora mea. Însă apartamentul în care locuia era prea mic pentru trei familii. Am decis să mergem mai departe. Și așa am ajuns la Iași', ne-a povestit Galina.

Când a ajuns în Iași, ea a trebuit să ducă alte 'războaie'. Tatăl s-a îmbolnăvit de Parkinson, iar fiul cel mare, aflat la vârsta adolescenței, nu a înțeles de ce trebuie să înceapă o viață nouă într-un alt oraș, într-o altă țară a cărei limbă nici măcar nu o cunosc, în timp ce tatăl a rămas în Ucraina. Dincolo cu problemele acestea, Galina s-a confruntat și cu bariera culturală. A ajutat-o mult faptul că la facultate studiase ucraineana, engleza și franceza. Ajunsă la Iași a mers iar la cursuri, de data aceasta ca să învețe și româna, pentru a-i învăța la rândul său atât pe copii, cât și pe părinți și alți conaționali.

'Pe moment copiii au înțeles că trebuie să ne părăsim țara. Dar după primul an mi-a fost foarte greu să îi explic fiului cel mare de ce nu ne întoarcem acasă, de ce stăm în România și nu în Ucraina unde și-a lăsat prietenii, colegii, tatăl și ceilalți bunici. Nu a fost și nu e ușor pentru niciunul din noi', povestește Galina.

Ea are norocul că mereu îi este alături mama, o femeie trecută de 70 de ani, care în ciuda vârstei și problemelor de sănătate, o susține și o încurajează. O încurajează și acum să își transforme pasiunea pentru gătit într-o ocupație, pentru a deveni antreprenor în Iași.

'Am observat că voi românii aveți mâncăruri asemănătoare cu ale noastre. Vouă vă plac atât prăjiturile dulci, cât și cele sărate, iar nouă ne place să gătim tradițional, să facem colțunași și alte dulciuri, dar să facem și câte un prânz cald sau un festin pentru suflet', a povestit Svetlana, mama Galei.
 

Tot în Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați 'Nicolina' din Iași am întâlnit-o și pe Floricica Slavnic. De opt luni femeia a plecat dintr-o localitate de lângă Cernăuți și locuiește în acest centru alături de alți 29 de refugiați ucraineni. Ea a decis să își părăsească satul și țara după ce fiul mai mare i-a murit în brațe, grav rănit pe front.

'Am intrat în România acum opt luni. Prima dată am fost la Rădăuți, iar de acolo m-au trimis aici la Iași, la Centrul 'Nicolina' unde am fost primită tare bine. Au făcut ce au putut să uit durerea. Am doi băieți. Unul, cel mare, a murit, la 44 de ani. Locuia în Italia, dar după invazie a decis să se întoarcă în țară și să se ducă pe front. Tancul în care se afla a luat foc. A luat foc și el. I-au ars până și coastele. A murit în brațele mele. Celălalt are 38 de ani. Luptă pentru eliberarea Ucrainei. Mi-a fost atât de greu să știu că am pierdut un fiu încât o perioadă am depins de medicamente. Mi-am creat o dependență chiar. Rudele și chiar băiatul care este acum pe front mi-au spus că nu e bine. Și am înlocuit o dependență cu alta. Am început să beau rachiu. Numai mamă să nu fii și să-ți moară fiul pe jumătate ars în brațe. Nu doresc nimănui să treacă prin asta. De asta am plecat. Nu mai puteam să văd casa, satul de unde suntem, țara de unde sunt. Nimic', povestește Floricica.

Acum încearcă să renunțe la dependențe și speră ca războiul din Ucraina să se termine cât mai repede, iar fiul cel mic să se întoarcă cu bine de pe linia frontului.

'Doar dacă se termină războiul mă duc acasă. Și dacă vine băiatul, mă duc acasă. Dacă nu, n-am la ce să mă întorc, la cine să mă întorc. Stau aici, cunosc și limba, nu prea bine, dar o știu. Acolo nu mă pot întoarce', spune Floricica Slavnic.

Cele trei femei sunt doar o mică parte din comunitatea de ucraineni care s-au stabilit în Iași în ultimii trei ani. Conform statisticilor, de la declanșarea războiului din Ucraina, Centrul de de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați 'Nicolina' din Iași a fost tranzitat de aproape 20.000 de ucraineni, însă o parte au decis să își caute un loc de muncă sau chiar să își deschidă propria lor afacere.

Astfel, în ultimii trei ani în Iași au fost înregistrate 47 de firme care au acționariat ucrainean.

'Îi apreciem că au avut curajul de a-și deschide o activitate de antreprenoriat în România. Marea majoritate a celor 47 de firme sunt profilate pe comerț, câteva sunt pe transport și curierat, vreo patru-cinci sunt pe partea de soft și IT. E o gamă diversă, preponderent axată pe servicii și comerț. E clar că aici pot găsi o nișă care să le permită desfășurarea activităților fără prea multe formalități, fără prea multe autorizații. Sperăm că vor supraviețui în economia noastră', a declarat președintele Camerei de Comerț Iași, Paul Butnariu.

De asemenea, 739 de persoane din Ucraina, aflate în căutarea unui loc de muncă, au fost înregistrate la AJOFM Iași. Dintre acestea, 106 au fost angajate prin intermediul AJOFM, iar restul cu sprijinul ONG-urilor sau al diverșilor binevoitori.

'Când au ajuns la Iași mulți nici nu știau limba română, nici grafia latină, dar trebuiau să comunice cumva. Așa că a trebuit să învețe româna. A fost minunat că au fost moldoveni care ne-au ajutat. Pentru ei a fost foarte greu de când au intrat la noi în țară, pentru că acolo, la vamă, i-au așteptat foarte multă lume care încerca să îi ajute cumva. O parte dintre refugiați au fost primiți în casele românilor, ceea ce pentru ei a fost o uimire. Întrebau 'de ce ne ajutați?'. În timp au învățat lucrul acesta, au învățat cum sunt românii. Acum credem că au reușit să prindă niște rădăcini, e adevărat firave, dar sunt rădăcini', a declarat coordonatoarea Centrului de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați 'Nicolina', Mihaela Munteanu.

La Iași sunt și 134 copii ucraineni care frecventează cursurile învățământului preuniversitar ieșean, 69 având deja statut de elev pentru că au cunoștințele necesare de limba română care le permit să învețe alături de elevii ieșeni. AGERPRES / (A - redactor: Daniela Malache, editor: Marius Frățilă, editor online: Ady Ivaşcu)

Citeşte şi:

Războiul din Ucraina: Sinteza evenimentelor