Centrul educațional multicultural pentru refugiații din Ucraina, înființat de filiala tulceană a Crucii Roșii Române (CCR), adună zilnic câteva zeci de persoane, în vârstă în special, care au plecat din țara atacată de Rusia, centrul transformându-se astfel în al doilea cămin pentru cei care încearcă să se adapteze unei situații geopolitice instabile, un loc unde persoanele obligate să lase în urmă tot ce au construit o viață au început un nou proces, de reintegrare în comunitate.

Centrul CCR acoperă golul lăsat de autoritățile române după ce anul trecut, pe fondul restricțiilor bugetare, acestea au decis încetarea asistenței financiare directe pentru refugiații ucraineni care au beneficiat anterior de sprijin, în condițiile în care persoanele afectate de războiul declanșat de Rusia trebuie să obțină o dată la cel mult 90 de zile, respectiv 180 de zile, statutul de protecție temporară sau un permis de ședere, iar România este una dintre țările europene în care cetățenilor ucraineni le este relativ ușor să-și legalizeze reședința și să-și găsească un loc de muncă.

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA / AGERPRES FOTO

''De la deschiderea centrului și până acum, circa 200 de persoane au participat la cursurile de limba română. Oferim sprijin educațional pentru copii, pentru angajarea și integrarea profesională a adulților, dar și o masă caldă. Am distribuit circa 600 de porții de masă caldă, dar și tichete sociale, în funcție de participarea la activități și de starea materială a beneficiarilor. Din analiza noastră reiese necesitatea redeschiderii unui magazin social care să ofere alimente de bază, produse de igienă personală, produse în gospodărie, pe care beneficiarii să le poată accesa gratuit'', a declarat pentru AGERPRES directoarea filialei teritoriale a CCR, Simona Covaliov.

Funcționarea centrului este asigurată în mod colaborativ de Confederația Elvețiană, prin Secretariatul de Stat pentru Migrație al Elveției, de Crucea Roșie Daneză și de Comitetul Britanic pentru Situații de Urgență în Dezastre, prin Crucea Roșie Britanică și Federația Internațională a Crucii Roșii, iar eforturile dau roade, însă integrarea persoanelor afectate de război este un proces de durată.

''Deschiderea Centrului educațional multicultural a fost un sprijin real pentru cetățenii ucraineni numai dacă ne raportăm la cei 70% din ucrainenii care au urmat cursurile de limba română și care au reușit să ajungă la un nivel funcțional al limbii. Existența acestui centru la Tulcea confirmă misiunea noastră umanitară, în condițiile în care, de multe ori, Crucea Roșie este confundată cu serviciile medicale. Or noi asigurăm asistență în situații de urgență, de dezastre. (...) Dacă ar fi să mă detașez de poziția pe care o am, aș spune că această comunitate pare că s-a integrat, dar dacă ar fi să mă uit peste analiza de nevoi, observăm că o bună parte din ei nu se simt 100% integrați, că fac eforturi să se integreze, că au nevoie în continuare de sprijin și în ceea ce privește învățarea limbii române, și în ceea ce privește acceptarea de comunitatea gazdă'', a mai spus directoarea Covaliov.

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA / AGERPRES FOTO

În Centrul educațional, femei, persoane în vârstă și copii învață limba română, primesc mâncare caldă, copiii își fac temele pentru școală, iar adulții vorbesc despre problemele pe care le au, majoritatea legate de lipsa resurselor financiare pentru a trăi în România, dar și de copiii lor care se află fie în Ucraina, pe câmpul de luptă, fie în țara noastră.

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA / AGERPRES FOTO

Olga N. are 70 de ani, s-a născut în Krivoi Rog și a plecat din Ucraina la câteva luni după intensificarea atacurilor Rusiei asupra Ucrainei, în anul 2022. Este una dintre persoanele despre care în vara aceluiași an, în orașul Tulcea, se vorbea că la o farmacie, necunoscând limba română, nu a știut cum să ceară medicamente pentru tensiune. A învățat limba română apoi, cu ajutorul unei tinere voluntare a organizației Celisea, iar acum vine periodic la centrul CCR. Olga își amintește cum a ajuns în Tulcea.

''Trei luni am stat numai cu rachete și bombe, iar inima mea nu rezista. Am trecut prin multe. Mi-au spus (copiii - n.r.) te-am salvat de la moarte, iar acum mori de nervi, de emoție. La vamă, m-a luat un bărbat din Bacău și m-a dus până în orașul lui. Mi-a spus că pot să stau la el fără să plătesc ceva, dar când am auzit așa, m-am gândit că cine știe ce vrea de la mine. Cât timp vorbeam cu el, a trecut o fată cu care m-am înțeles, m-a luat și am venit la Tulcea și de doi ani și șapte luni sunt aici. Totul este bine, țara e primitoare, lumea e plăcută, dar acum, sincer, începe să se schimbe situația. Nu știu de ce. Au început românii puțin rău cu noi, că stăm aici, că cheltuim banii lor, de la buget. Dar eu am spus la vecinele mele că nu primim nimic aici, niciun ajutor. Anul 2022, am primit ajutor, după aceea absolut niciunul. De la Crucea Roșie primim 100 de lei pe lună. Fetele cu copii primeau de la Salvați Copiii. Acum, nu mai e Salvați Copiii'', a povestit Olga N.

Copiii ei nu pot pleca din Ucraina. Are o pensie în Ucraina de circa 100 de dolari. Pentru chirie în apartamentul din județul Tulcea spune că plătește lunar 800 de lei, iar prețul utilităților ajunge în timpul iernii la 400 de lei.

''Mă ajută copiii din Ucraina, trimit bani prin bancă și plătesc în lei chiria. Stăm cu economie. În fiecare zi de marți, mergem la Adrian Popa (fundația Mâini întinse - n.r.) și mâncăm o pizza și bem o cafea caldă. Apoi, la un magazin, primim la noi legume care sunt stricate și noi mulțumim și de astea. Curățăm morcovi, curățăm cartofi și mulțumim că putem pregăti'', a adăugat Olga N., acoperindu-și fața cu mâinile, ca să-și ascundă lacrimile.

Ultima oară a fost acasă în luna decembrie a anului trecut.

''Acolo, numai rachete. Trei zile am stat. Pe 30 noiembrie am plecat și pe 3 decembrie am fost aici. (...) Pentru tineri e mai ușor. Ei sunt ca un copac și acum se pune la rădăcină. Omul așa bătrân are frică să mor aici, că după aceea copiii mei au probleme până să ajung acasă. Știți, ca o frunză toamna, care se învârte, și nu poți să cazi, zburăm, zburăm. Nimeni nu are nevoie de tine. Doamne, ce să fac eu aici? Suntem copii orfani. Știți, sunt șapte minuni în lume, iar aici (la centrul CCR - n.r.) e a opta. Sunt parcă născuți pentru treaba asta'', a afirmat pensionara din Ucraina.

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA / AGERPRES FOTO

O femeie din Odesa, Olga S., în vârstă de 39 de ani, stă într-o bancă lângă băiatul ei de șase ani și spune că nu a mers acasă de când a început războiul. Ea mărturisește că nu-și poate construi un viitor în România, deși soțul ei lucrează legal în județul Tulcea.

''Am venit aici din prima marți de când a început războiul și nu am fost niciodată acasă. Plătim 300 de euro pe lună pentru apartament. Soțul meu lucrează, iar toți banii merg la chirie și mâncare. Copilul merge la grădiniță în România. Este în grupă ucraineană. Nu iese la joacă, pentru că nu înțelege limba română. Germania, Spania le propun oamenilor care au trăit mai mult de trei ani cetățenie, dar România nu are variante. Suntem toți îngrijorați că permisul nostru de ședere expiră în luna martie și nu știm care vor fi noile condiții. Nu putem să ne construim un viitor. La grădiniță sunt niște cheltuieli. Plata la gunoi se poate face o dată pe an, dar noi nu știm ce să facem. Toată lumea ne întreabă de ce mai stăm aici. Săptămâna trecută, școala mea a fost bombardată'', a afirmat Olga Simacina, din Odesa.

Unele femei din Ucraina și-au găsit locuri de muncă, iar principala lor problemă acum este situația copiilor. Nina O. are 41 de ani, este din localitatea Kilia și a venit în Tulcea în urmă cu trei ani, gândindu-se că dacă se întâmplă ceva acasă, unde i-au rămas părinții, se poate întoarce acolo într-o jumătate de zi. Dar acasă nu a mai ajuns de aproape un an. În Ucraina era contabilă, iar acum muncește ca ospătăriță și are grijă de cei doi băieți, unul în vârstă de 18 ani, iar celălalt în vârstă de 15 ani.

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA / AGERPRES FOTO

''Când am venit cu băiatul mic, mi-au spus să-l aduc la școală și să-l integrăm, dar directoarea mi-a zis că nu are cum să-l ajute, că nu are pe nimeni care să știe limba ucraineană. Când am văzut cum merge neînțelegerea, a terminat școala on-line (în sistemul ucrainean - n.r.), iar acum nu știm ce să facem. Anul ăsta, termină în Ucraina clasa a IX-a. Româna o învățat-o puțin. Au fost multe cursuri de limba română, dar era puțin pentru ei. Cursurile au fost pentru vârste diferite, unul prinde mai repede, altul mai rău. Cel mare putea să muncească acum în Ucraina, că are diplomă și avea viitor, dar acum, cu diploma pe care o are nu poate să facă nimic'', a afirmat Nina O.

La fel ca celelalte persoane care au ajuns în Centrul educațional multicultural al CRR, ea și sora ei, Ludmila, primesc câte o porție de cartofi la cuptor cu șnițel. O întreb pe Nina ce a mâncat dimineața.

''Pâine cu unt și cafea. Mâncăm mai puțin, ca să plătim chiria. Mama și frații mei sunt în Ucraina. Nu pot să-i ajut cu bani, dar uneori mă ajută ei pe mine'', a mai spus femeia.

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA / AGERPRES FOTO

Ecaterina S. este din Ismail și are 74 de ani. A lucrat în spitalul din orașul ucrainean și își amintește ororile războiului declanșat de Rusia.

''Orașul nostru a fost de multe ori bombardat. Am lucrat în spital. Policlinica de alături a avut ușile și ferestrele date jos. Ultima oară și podeaua a căzut. Au ars tare multe uși, cu oameni, cu toți. Pentru noi, bătrânii, e tare greu. Eu sunt invalidă, a treia grupă. Nu puteam să iau doctor de familie. O femeie tânără m-a înscris la doctorul de peste drum, dar altfel mergeam după leacuri în Ucraina. Am o pensie de 83 de dolari. Mă ajută un om de aici. El e bolnav de inimă, are diabet și eu îl ajut și nu plătesc chiria. E un om tare bun și-i mulțumesc. Așteptăm, s-o mântui războiul și să mergem acasă. E bine și aici, dar vrem acasă'', spune bătrâna din Ucraina.

Alături de alte femei în vârstă din Ucraina, ea vrea ca Primăria municipiului Tulcea să le acorde gratuitate pentru transportul în comun, iar în oraș să se deschidă un magazin social, după modelul altor localități din țară.

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA / AGERPRES FOTO

La rândul său, primarul municipiului Tulcea, Ștefan Ilie, a declarat că există legislația necesară acordării facilităților pentru transportul în comun pentru copiii și persoanele în vârstă din Ucraina, dar până acum nu a primit nicio cerere oficială din partea acestora. El a amintit că 40 de copii ucraineni învață în școlile din oraș și primesc o alocație lunară de circa 290 de lei, iar autoritatea locală, împreună cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, organizează periodic cursuri de reconversie profesională pentru persoanele care au fugit din calea războiului.

''Statul român trebuie să continue sprijinul pe care-l dăm. Avem aici cetățeni ucraineni care nu ne-au produs niciun disconfort. Sunt oameni care vor să muncească, care nu au posibilități materiale. Nu sunt dezertori, ci femei, persoane în vârstă, excluși de la serviciul militar obligatoriu și au dreptul să vină aici. Empatia pe care o aveam atunci când am construit la vama Isaccea o zonă de campare pentru ei, buticuri în care ofeream mâncare, haine pentru ucraineni, nu trebuie să dispară. Noi, românii, suntem niște oameni buni. Trebuie să ajutăm pentru a nu fi și noi sortiți unui eveniment de acest fel'', a menționat primarul Ștefan Ilie.

El a felicitat toate minoritățile etnice din județ care au sprijinit și sprijină în continuare persoanele refugiate din Ucraina și a amintit că în cadrul Comitetului European al Regiunilor a solicitat, în calitate de reprezentant al Asociației Municipiilor din România, ajutor pentru județele aflate la granița cu Ucraina, Tulcea și Suceava, în vederea consolidării unei infrastructuri europene care să permită valorile ridicate de tranzit, în condițiile în care, de la declanșarea războiului din Ucraina, numai în județul Tulcea volumul traficului a crescut de aproape trei ori.

''Statul român facilitează activitatea de tranzit. E drept că mijloacele de transport produc un disconfort, dar acolo unde crește traficul de autovehicule, traficul aerian sau naval, apare și dezvoltarea. (...) La nivel european, se pregătește un pachet pentru drumuri de acces și șosele de centură și alte tipuri de infrastructură care să fie dezvoltate în aceste zone'', a precizat primarul Ștefan Ilie.

Potrivit Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Delta, suma solicitată anul trecut de statul român pentru persoanele provenite din Ucraina care au ajuns pe teritoriul județului Tulcea a fost de 1.954.600 de lei.

''Imediat ce sumele solicitate vor fi alocate Inspectoratului, acestea vor fi repartizate către autoritățile administrației publice locale, în vederea acordării ajutorului către persoanele vizate. Procedura pentru acordarea ajutorului financiar este stabilită prin cele două hotărâri, respectiv HG 336/2022 și Hotărârea 1178/2024, autoritățile publice locale fiind responsabile de primirea solicitărilor din partea beneficiarilor, centralizarea acestora și transmiterea către inspectoratele pentru situații de urgență județene, care la rândul lor raportează către structura ierarhic superioară (IGSU). Motivele întârzierii alocării sumelor solicitate nu sunt imputabile ISU Delta'', se menționează într-o adresă semnată de inspectorul șef al ISU Delta, colonel Daniel Petrov.

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA / AGERPRES FOTO

Activitățile din Centrul educațional multicultural al CRR sunt coordonate de Liliana Ivanova și Georgeta Bielaly, cele două surori din Ucraina care s-au implicat în activitățile umanitare încă de la începutul războiului, prin hub-ul umanitar din Isaccea care și-a încetat activitatea anul trecut. Sunt mereu puse la punct cu situația din țara atacată de Rusia, în condițiile în care sistemul de alertare a populației din Ucraina anunță oamenii când, unde și dacă dronele își schimbă direcția în timpul zborului. Cele două femei au familia împărțită în România și Ucraina, iar printre problemele lor personale reușesc să-i ajute și pe cei care caută un adăpost temporar.

''Groaza asta de război e puternică și frica asta trăiește în fiecare dintre noi. Frica asta duce uneori la o așa depresie, că îți pierzi curajul și speranța. Soțul meu? În Ucraina, timp de trei ani s-a schimbat masiv. A îmbătrânit puternic. Și e în așa stare... Iar un bărbat va înțelege, pentru că el este cel care duce familia în perspectivă. Nu sunt oameni care să muncească, e o problemă mare. Războiul nu e o glumă'', a spus Georgeta.

''Avem oameni care au murit de stres, de durere. Orice cunoscut pe care-l suni trebuie să te gândești cum vorbești cu el. Am o colegă de clasă care și-a pierdut ambii copii în război, de 20 și 24 de ani. Și-a ieșit din minți. Psihic, nici nu pot să o susțin. Ca o legumă trăiește în casă. Iar ăsta e doar un caz, dar sunt foarte multe'', a completat-o Liliana.

Ele își doresc pacea, oricât de rea ar fi.

''Războiul e un lucru foarte incredibil. La nimeni nu dorim așa ceva. Orice rea pace, dar pace să fie. E foarte important. Sperăm ca între oameni, în familie, să găsim soluții să fim mai buni. Viața e foarte scurtă ca să o pierdem să căutăm o dreptate, să ne gândim cine e mai deștept. E foarte important să fim împreună, să ne susținem unul pe altul. Pacea în Ucraina ne va da alte posibilități și eu sper că prieteniile pe care le-am făcut anii ăștia în România să vină și la mine acasă, să fiu și eu primitoare cu cei care au fost alături de noi în această perioadă'', a afirmat Liliana Ivanova.

Cele două surori din Ucraina sunt angajate acum la Centrul educațional multicultural al Crucii Roșii Române care are circa 40 de beneficiari.

''Au fost mai multe proiecte. Crucea Roșie a fost și este o organizație pentru o perioadă durabilă pentru ucrainenii refugiați. Fiecare dintre ei asta a observat. Durabilitatea dă posibilitatea omului să se integreze, să rezolve probleme, nu temporar. Atunci simți o altă atitudine față de societatea în care te afli'', a afirmat Liliana Ivanova.

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA / AGERPRES FOTO

În paralel cu activitatea din centrul CRR, ele încearcă să acceseze proiecte pentru refugiații ucraineni și să creeze locuri de muncă pentru conaționalii lor, însă doar unul din cele 15 pe care le-au făcut până acum a fost acceptat pentru finanțare. AGERPRES/(A, AS - redactor: Luisiana Bîgea, editor: George Onea, editor online: Gabriela Badea)

Citeşte şi:

* Războiul din Ucraina: Sinteza evenimentelor