La 2 decembrie 1804, în catedrala Notre Dame din Paris, Napoleon Bonaparte a fost încoronat, într-o ceremonie maiestuoasă, ca Napoleon I, primul francez care a primit titlul de împărat în decurs de o mie de ani. Papa Pius al VII-lea a pus coroana liderului de 35 de ani care se impusese în Europa, conform https://www.history.com.

Născut în Ajaccio, în insula Corsica, în 15 august 1769, Napoleon a fost unul dintre strategii militari fabuloşi ai istoriei care a parcurs rapid etapele în armata revoluţionară franceză în anii 1790, potrivit www.worldhistory.org şi www.history.com.

În jurul anului 1799, Franţa se afla în poziţii de război cu multe din statele Europei. Napoleon revenind din campania din Egipt a început demersurile să preia frâiele puterii în Franţa şi să salveze naţiunea franceză de la colaps.

A fost implicat în lovitura politică care a dus la îndepărtarea Directoratului Francez, în noiembrie 1799, formulă de conducere a Franţei care a fost înlocuită cu un Consulat format din trei consuli, iar Napoleon devenea figura politică centrală a statului francez.

Sursa foto: napoleon.org   

În februarie 1800, din poziţia de prim-consul, a reorganizat armatele şi a învins la 14 iunie 1800 forţele austriece în bătălia de la Marengo, conform https://www.worldhistory.org. Această victorie i-a consolidat şi mai mult puterea pe plan politic intern. În 1802, a instituit codul napoleonian, nu nou sistem juridic francez care avea să reprezinte fundaţia codului civil francez de astăzi. În 1804, a centralizat cu adevărat puterea în Franţa prin instituirea formei de guvernământ a imperiului. A instituit reforme ample în sistemul bancar şi în cel educaţional. A sprijinit ştiinţa şi artele. A consolidat relaţiile regimului său cu papalitatea. În 1807, imperiul napoleonian se întindea de la Elba în nord până în Italia, în sud, iar din Pirinei până la coasta dalmată.

Sursa foto: blogs.loc.gov 

În perioada 1803-1815, statul francez a fost implicat într-o serie de conflicte, cunoscute drept războaiele napoleoniene. În timpul conflictului (1805-1807) împotriva Primului Imperiu Francez al lui Napoleon, amiralul britanic Nelson a reuşit o blocadă eficientă asupra portului Toulon (1803), iar prin bătălia de la Trafalgar, 21 octombrie 1805, ultima mare bătălie a navelor cu vele, a reuşit să obţină o victorie strălucită în faţa împăratului francez. Bătălia a anunţat începutul sfârşitului pentru Napoleon Bonaparte (1804 - 1814/1815), conform https://www.bbc.co.uk/ şi www.history.com.

Sursa foto: napoleon.org  

În 1812, Napoleon a înregistrat o înfrângere majoră, în timpul campaniei dezastruoase din Rusia, apoi a pierdut Spania în confruntarea cu ducele de Wellington, pentru ca în 1814 să înregistreze o înfrângere decisivă în faţa unei forţe aliate. A fost exilat în insula Elba, de unde a evadat în 1815, a strâns o armată impresionantă care a cunoscut un succes temporar înaintea înfrângerii de la Waterloo, din 18 iunie 1815, conform www.history.com.

Sursa foto: blog.napoleon-cologne.fr 

A fost exilat în Insula Elena de pe coasta Africii, unde a trăit sub arest. A murit în mai 1821, la 51 de ani. În 1840, corpul său a fost adus la Paris, unde a avut loc o ceremonie religioasă impresionantă.

Sursa foto: : napoleon.org

Trupul neînsufleţit al lui Napoleon a fost trecut pe sub Arcul de Triumf şi depus la Domul Invalizilor. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: chateauversailles.fr