Ortodoxe
Sf. Preot Mucenic Alexandru din Basarabia; Sf. Ier. Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului, și Miron, episcopul Cretei

Greco-catolice
Sf. ep. m. Emilian; Sf. Dominic

Romano-catolice
Sf. Dominic, pr.


Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia a fost canonizat în anul 2024 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar proclamarea canonizării a avut loc în data de 4 februarie 2025, la Catedrala Patriarhală din București, cu ocazia aniversării Centenarului Patriarhiei Române.

Sfântul Mucenic Alexandru din Basarabia s-a născut în 14 aprilie 1861 într-o familie de preot și a devenit el însuși preot la Biserica 'Aleksandr Nevski' din Călărași-sat, în Republica Moldova de azi. A crescut doi copii adoptivi, pe Vsevolod și pe Margareta.

Între 1903 și 1925 a fost președintele Congresului Eparhial, iar în 1917 a devenit singurul reprezentant al Bisericii în Sfatul Țării. În această calitate, în 27 martie 1918, a votat pentru unirea provinciei cu țara-mamă, România. Ulterior, a fost desemnat membru al Comitetului de unificare a bisericilor din România Mare.

După anexarea Basarabiei de Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, a rămas alături de enoriași, chiar dacă restul familiei s-a refugiat peste Prut.

A fost arestat și condamnat pentru activitate contrarevoluționară și dușmănoasă față de Uniunea Sovietică. A recunoscut în fața anchetatorilor că nu agrea revoluția bolșevică și nici faptul că, înainte de Unire, românii nu-și puteau folosi limba maternă în cult.

A fost deportat la Kazan, Tatarstanul de azi, unde a decedat curând, în ziua de 7 august 1941.


* Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 8 august.

Sfântul Emilian, episcop al Cizicului, a trăit în timpul împăratului iconoclast (luptător împotriva sfintelor icoane) Leon Armeanul (813-820). De multe ori a fost silit pentru a renunța la cinstirea icoanelor, dar nu s-a supus, urmând calea Sfinților Părinți.

'Pentru aceea, a suferit foarte multe chinuri și supărări de la eretici și pe toate le răbda cu bucurie. El avea nădejdea că pentru necazurile cele vremelnice va dobândi bunătățile cele veșnice; și astfel, prin grele pătimiri și prin rele chinuri fiind strâmtorat, în surghiun a adormit întru Domnul și s-a încununat cu cununa mărturisirii'. (sursă: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; https://basilica.ro; https://doxologia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)