Dunărea, fluviul care trece prin zece ţări şi uneşte patru capitale, a adus în Banat, în secolul al XVIII-lea, pe ambarcaţiuni din lemn, cei dintâi colonişti din Imperiul Habsburgic, pe şvabii dunăreni şi odată cu ei, limba, cultura şi tradiţiile lor, o pată de culoare la răscrucea marilor imperii.

După ce a fost eliberată de sub ocupaţia turcească (1716), Timişoara avea să beneficieze, sub guvernarea contelui francez de Mercy, de construirea Canalului Bega, care, prin râul Tisa, a fost conectată, prin Dunăre, cu Marea Nordului, aducându-i multe beneficii economice.

Pentru timişeni, Dunărea este puternic legată de şvabii dunăreni, iar pentru oraşul Jimbolia au o reverberaţie deosebită.

"Şvabii dunăreni se numesc aşa pentru că primii colonişti au venit cu ambarcaţiuni făcute de ei din lemn, din ulm, pe Dunăre, în primăvara anului 1766. De la Budapesta până la Pancevo au prins o vreme incredibil de rea, cu foarte multă ploaie. Când au ajuns în zona Banatului, nu au văzut decât cerul şi apa, atât de mult se revărsare Dunărea. Primul val de colonişti a ajuns în Jimbolia pe 11 iunie 1766", a declarat, pentru AGERPRES, Sergiu Dema, director al Casei de Cultură din Jimbolia.

El a relatat că Jimbolia era părăsită încă de pe vremea turcilor şi, la plecarea din locurile occidentale de baştină, coloniştilor li s-a promis că vin într-un ţinut cu pământuri bogate, cu case ridicate de statul austriac.

"Dar în 1766, când coloniştii au ajuns aici, au dat peste un câmp gol, fără nimic. Bântuia malaria. Statul austriac s-a angajat că le va construi coloniştilor case, dar au găsit doar câteva case ridicate până la nivelul fundaţiei şi un cimitir cu vreo 80 de morminte aproape de suprafaţă, pentru că din cauza pânzei freatice ridicate nu puteau fi înhumaţi mai adânc. Aceşti 80 de decedaţi erau muncitori care ar fi trebuit să lucreze la casele noilor veniţi. Neavând ce face, coloniştii s-au apucat să îşi construiască locuinţele", a povestit Sergiu Dema.

Istoricul Victor Neumann, profesor al Universităţii de Vest şi profesor invitat al Universităţii de Arte Bucureşti, a subliniat, pentru AGERPRES, că în secolul al XVIII-lea, în această regiune, alături de români, sârbi şi maghiari, şvabii au jucat un rol foarte important. Ei au fost colonizaţi la fel ca alte populaţii, comunităţi mai mici de italieni, francezi, catalani.

"Această colonizare a însemnat şi reorganizarea multor spaţii rurale, sate, construcţii de biserici, un habitat care era asemănător celor din spaţiile săteşti central şi vest-europene. La fel s-a întâmplat şi în oraşe cum ar fi Timişoara, Lugoj, Arad care s-au transformat începând cu secolul XVIII şi care au primit un aer central - european din punct de vedere arhitectural, administrativ, legislativ şi al coabitării mai multor culturi, al mai multor populaţii de diverse limbi. Şvabii au dat o culoare întregii regiuni prin faptul că erau vorbitori de limbă germană. În anii Imperiului Austro-Ungar (1867-1918) au învăţat, şi-au însuşit limba maghiară, iar după 1918 au devenit o minoritate în cadrul statului român şi au devenit vorbitori şi de limbă română", a arătat prof. Neumann.

Referindu-se la Dunăre ca punte de legătură, acesta a explicat că fluviul a însemnat nu doar posibilitatea circulaţiei dintr-o parte în alta a Europei, ci şi un transfer al culturii de limbă germană sau altele, spre Europa de Est.

"Se spune că şvabii au învăţat de la români cum să pregătească răchia iar românii de la şvabi, cum să facă vinul", a mai spus Victor Neumann.

Şvabii au ajuns în Banat, prin Dunăre, apoi prin canalul Bega, primul canal navigabil de pe actualul teritoriu al României, construit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea.

Potrivit lui Alexandru Bărboi, căpitan de port, fost şef al Oficiului de Căpitănie Timişoara, pe acest canal, construit între anii 1728-1760, circula primul vapor până la Pancevo în 1732.

"Canalul Bega este cale navigabilă eficientă şi ieftină până la Dunăre şi Rin, având o legătură directă pentru transportul mărfurilor şi al pasagerilor până la Rotterdam. (...). Prin realizarea conexiunii cu Dunărea, este posibil accesul direct al Canalului Bega la coridorul de transport VII - Dunăre-Mein-Rin care traversează Europa Centrală şi de Vest şi asigură legătura dintre Marea Neagră şi Marea Nordului. Între 1888-1950, o mare parte a transporturilor de la şi spre Timişoara se desfăşura prin portul dunărean Baziaş, cu care era legată Timişoara prin calea feroviară Timişoara-Vîrşeţ-Iasnovo-Baziaş", a arătat Bărboi.

Dunărea este astăzi un coridor european care îi apropie oameni şi culturi iar bazinul dunărean, din Germania până în Dobrogea românească de astăzi, a fost un exportator de cultură, susţin specialiştii.

În fiecare an, pe 29 iunie, sub auspiciile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea, ţările dunărene serbează Ziua Internaţională a Dunării. AGERPRES/(A, AS - autor: Otilia Halunga, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Adrian Dădârlat)