Asociaţia Prin Banat vernisează, joi, la Galeria 5 din Timişoara, expoziţia "Patrimoniu. Fragil", care atrage atenţia asupra degradării monumentelor seculare din zonă, care odată distruse duc cu ele şi istoriile locului.

Din cele aproape 30.000 de monumente multiseculare răspândite în zona Banatului, doar o foarte mică parte au rezistat în lupta cu timpul, iar din cetăţi şi conace ori impunătoare monumente funerare au devenit adevărate dantele fragile care ascund poveşti fermecătoare.

Artefacte recuperate, unele din gunoi, aruncate în urma procesului de restaurare, altele căzute la baza edificiului, s-au constituit în piese prezentate în expoziţia "Patrimoniu. Fragil".

Legendele ţesute în jurul fiecărei astfel de relicve atrag aproape inexplicabil turişti din întreaga Europă, din îndepărtatul Orient sau de pe continentul american, pasionaţi de istorii care nu mai există.

Mihai Moldovan, curator al mai multor proiecte derulate de Asociaţia Prin Banat (APB), a declarat, joi, pentru AGERPRES, că multe din acele monumente istorice "mai tinere", de secol XVII - XX, clădiri, case simple, palate, conace, biserici din arealul de interes din Banatul românesc au primit o destinaţie nouă, în ultimii ani, devenind sedii ale unor instituţii, pierzându-şi funcţia iniţială.

"Vorbim, în primul rând, de monumente mai noi, de la secolul XVII spre prezent. Monumentele mai vechi, precum cele medievale sau chiar antice, rămân în situri, în forma lor iniţială. În ultima perioadă, sunt foarte multe iniţiative şi revalorificări ale fondului construit. Alte foste monumente istorice care şi-au pierdut funcţiunea iniţială, se transformă şi primesc o nouă viaţă. În total, în zona Banatului avem în jur de 30.000 de monumente. Mare parte dintre ele nu fac parte dintr-un circuit istoric, rămânând puncte izolate în teritoriu şi atunci, doar dintr-o dorinţă expresă de a le vizita, acestea pot fi văzute. Multe au fost acaparate de construcţii vecine, aflându-se astăzi într-o zonă nevizitabilă publicului larg. Altele sunt amplasate în afara localităţilor, în câmp. În ultimii ani s-au lucrat la mai multe strategii de valorificare a lor, pentru a genera trasee tematice şi rute, tocmai în ideea de a le lega într-o poveste unitară, iar un posibil vizitator să aibă şansa de a le vedea într-o succesiune logică", detaliază Mihai Moldovan.

El spune că fiecare dintre monumente are o poveste excepţională care poate deveni o ancoră turistică. Sunt poveştile vechilor familii aristocratice care le deţineau, familii care s-au confruntat cu destine tragice. În decursul secolului trecut, vorbim inclusiv de emigrări, deportări în Bărăgan, diverse presiuni politice care au dus la secţionarea patrimoniului într-o mulţime de bucăţi de patrimoniu care s-au desprins din povestea generală.

O frumoasă poveste este legată de Mausoleul din Bobda, o biserică capodoperă care atrage şi acum o mare parte din vizitatori, inclusiv din străinătate, şi care de mai bine de 50 de ani a rămas în paragină.

"În secolul XIX, baronul Gyula Csavossy deţinea întinse moşii aici. În 1897 construieşte un maiestuos castel cu 42 de camere, împrejmuit cu grădini exotice şi herghelii. în 1860, vizavi de reşedinţă a ridicat un mausoleum, copie a bazilicii din oraşul ungar Esztergom, finalizat în 1889. Se spune că a fost o familie urmărită de blesteme. Mausoleumul a fost folosit iniţial ca biserică romano - catolică (biserica baronului). Rând pe rând, membrii familiei au murit. Cele două castele construite de această familie au fost distruse, singurele urme lăsate fiind biserica romano - catolică şi o poartă de acces, o pivniţă şi o criptă din fostul domeniu din Grăniceri. Conacul din Grăniceri a fost demolat în perioada comunistă într-o încercare de a şterge memoria familiei, domeniul devenind avanpost de grăniceri. Biserica este un edificiu unic din teritoriul Banatului, care de-a lungul timpului a ajuns într-un stadiu extrem de degradare, criptele sale fiind profanate, iar biserica, abandonată.

În anii 1950, primarul a profanat cripta familiei baronului, crezând că va da peste comori. Rămăşiţele au fost adunate într-o urnă şi înhumate creştineşte în cimitirul din sat.

Mausoleumul este şi azi vânat de cei care sunt pasionaţi de patrimoniu în ruină. În timp ce eram pe un şantier cu Ambulanţa pentru Monumente, a venit un grup de turişti străini, care ne-au spus că au găsit acest obiectiv pe o hartă turistică. După ce au văzut acest mausoleu, au rămas impresionaţi, este melancolia ruinei", relatează Mihai Moldovan.

Conacele au avut întotdeauna un farmec aparte, fie că vorbim despre perioadele lor de glorie, când caleşti cu nobili feudali, boieri şi lume bună onorau invitaţiile gazdelor pentru aniversări ori serate fastuoase, fie că au fost părăsite, au devenit ruine şi s-au retras în amintirea istoriei.

Judeţul Timiş a avut zeci de astfel de conace, dar mai puţin de zece dintre ele pot fi astăzi vizitate.

Istoricul Ovidiu Forai spunea, pentru AGERPRES, că unele dintre conace pot fi vizitate uşor pentru că sunt părăsite şi nu e nimeni care să le îngrijească ori să le păzească, dar altele sunt îngrădite şi părăsite.

"Unul dintre obiectele de activitate ale Asociaţiei Ariergarda este organizarea de astfel de excursii în cadrul turismul cultural, pe traseul conacelor. Toate conacele sunt frumoase, dar cel mai mult mi-a plăcut unul care acum se află într-o stare deplorabilă, conacul de la Herendeşti, cu o arhitectură deosebită şi îţi poţi închipui cum arăta în perioada lui de glorie, când aici veneau tot felul de caleşti cu grofi şi soţii de grofi. Din păcate, uneori sorţii îi place ironia, iar azi, deşi este degradat, îşi păstrează urmele farmecului de altădată, pentru că în el se află unul dintre cele mai simple şi urâte supermarketuri", spune Ovidiu Forai.

Conacul de la Carani, "castelul Mercy", este locul care aminteşte cel mai bine de povestea "Frumoasa din Pădurea Adormită", pentru că, aşa cum spune Ovidiu Forai, "vara este inundat de o vegetaţie cvasiamazoniană, metri de vegetaţie extrem de deasă, urzici şi lăstărişuri care îl îmbracă. Ai nevoie de o masetă ca să-ţi croieşti drum. Ca să parcurgem zece metri ne-au trebuit zeci de minute. Păstrează scările de marmură, farmecul de odinioară şi îţi poţi imagina recepţiile de altădată, dar o faci pe propria răspundere". AGERPRES/(A, AS - autor: Otilia Halunga, editor: Karina Olteanu, editor online: Ady Ivaşcu)