Peste 40 de persoane au vizitat, vineri, Penitenciarul Miercurea-Ciuc, în cadrul Zilei Porţilor Deschise şi au putut vedea spaţiile folosite de persoanele private de libertate, dar au aflat şi cum decurge o zi din viaţa acestora şi care sunt drepturile şi obligaţiile lor.

Participanţii au trebuit să se înscrie din timp la această activitate, să respecte regulile privind accesul în unitate, inclusiv un control mai amănunţit şi renunţarea la telefoane, pe perioada vizitei, după care au fost întâmpinaţi de comisarul de poliţie penitenciară, Marius Bodor, director adjunct reintegrare socială.

Printre cei prezenţi s-au numărat atât copii, unii însoţiţi de părinţi, cât şi persoane adulte, toţi mânaţi de curiozitatea de a descoperi dacă ceea ce văd în filme este adevărat.

Vizita a început la un stand amenajat în curtea penitenciarului, cu armamentul din dotare şi mijloacele de imobilizare, după care s-a mers în sectorul de acordare a vizitelor, acolo unde deţinuţii se întâlnesc cu membrii familiei.

Participanţii la tur au putut afla că deţinuţii care sunt în regim închis sau de maximă siguranţă şi cei arestaţi preventiv pot comunica cu aparţinătorii doar prin telefon, dar au văzut şi sala unde deţinuţii încadraţi în regim deschis sau semideschis pot să se întâlnească, faţă în faţă, cu cei dragi, fără să mai fie despărţiţi de un geam.

Emoţie a stârnit o cameră unde, de pe rafturi, priveau nişte jucării de pluş, acela fiind locul unde copiii deţinuţilor vin să îşi vadă taţii.

Comisarul Marius Bodor a vorbit despre un program derulat de penitenciar, intitulat "De vorbă cu tata", unde copiii aflaţi în plasament la asistenţi maternali vin în vizită la părinţii lor, iar jocurile, fişele de desen şi ursuleţii de pluş au rolul de a-i face să nu simtă că se află în închisoare.

Vizita a continuat cu accesul în zona de detenţie, moment în care părinţilor cu copii minori li s-a spus că unii deţinuţi pot avea un comportament necorespunzător, care ar putea să îi afecteze pe cei mici şi de aceea trebuie să decidă dacă vor merge mai departe.

Nimeni însă nu a renunţat, curiozitatea fiind prea mare.

În sectorul de deţinere, comisarul Bodor a vorbit despre blocul alimentar, despre punctul comercial, de unde persoanele private de libertate pot face anumite cumpărături, dar şi despre curţile de plimbare, în fapt zone îngrădite, unde deţinuţii pot ieşi la aer, pot juca tenis sau pot vorbi cu familia la telefoane amplasate în interior.

"Nu puteţi să vedeţi puşcăria, dacă nu intraţi şi în curtea de plimbare", spune ghidul nostru.

Senzaţia nu este una plăcută, unii preferă să rămână afară, iar unii copii încep să se destindă şi să pună întrebări despre "pedepsele pe care le primesc hoţii".

După acest moment, sunt vizitate clasele unde se derulează programele de şcolarizare, în colaborare cu şcolile gimnaziale "Liviu Rebreanu" şi "Petofi Sandor", Penitenciarul Miercurea-Ciuc fiind singurul din ţară care desfăşoară activităţi de şcolarizare şi în limba maghiară. De asemenea, în aceste săli sunt ţinute şi cursuri de formare profesională, care le sunt de folos deţinuţilor atât în penitenciar, cum ar fi cel de ajutor de bucătar, cât şi atunci când părăsesc unitatea, pentru reintegrarea lor în societate.

Vizita a continuat la sala de sport, unde deţinuţii care doresc şi care primesc aviz de la medic pot să meargă de două ori pe săptămână, la capela unităţii, unde se ţin slujbe atât ortodoxe, cât şi catolice sau reformate, sau la biblioteca unităţii, unde există aproximativ 3.500 de volume, în limbile română şi maghiară.

Pe pereţi se aflau afişe pe care se puteau citi mesaje pozitive, cum ar fi: "Fii bun de câte ori se poate! Şi întotdeauna se poate", "Optimiştii se vindecă întotdeauna" sau "Când nu-ţi place situaţia în care te afli, fă o schimbare".

Un alt moment cu încărcătură emoţională a fost vizitarea unei camere în care stau persoanele private de libertate, atât una goală, renovată recent, cât şi una "locuită", dar în care nu se afla nimeni, întrucât deţinuţii erau la lucru. La un moment dat, uşa camerei renovate, care mirosea a nou şi a curat, s-a închis cu zgomot, iar unii dintre cei prezenţi au tresărit sau au zâmbit forţat.

"Aţi simţit senzaţia când s-a închis uşa? A fost o senzaţie bună? Asta simte fiecare deţinut de câte ori se închide uşa după ei. Eu nu recomand nimănui să vină în puşcărie, nici pentru 24 de ore. Şi eu lucrez aici. Deci, nici celui mai mare duşman nu-i recomand", a spus ghidul nostru.

După acest moment, se merge la izolator, o cameră mică, în care se află un singur pat şi o baie ascunsă după un zid, iar unii dintre cei prezenţi preferă să rămână afară, în vreme ce unii dintre cei care intră simt că se sufocă şi ar vrea să iasă. Este locul unde deţinuţii care comit abateri disciplinare grave pot sta izolaţi, maximum zece zile.

Vizita se încheie în clubul unităţii, acolo unde sunt expuse tablouri realizate de deţinuţii talentaţi. Comisarul de poliţie penitenciară Marius Bodor îi îndeamnă pe cei prezenţi să fie foarte atenţi, să facă diferenţa între bine şi rău.

"Concluzia este că oricine poate să ajungă la puşcărie. Pentru orice fel de încălcare a legii. (...) Este o limită foarte subţire. Faci o prostie şi există riscul să ajungi la puşcărie. (...) Şi eu pot ajunge, dacă merg cu maşina şi îmi sare unul în faţă, dacă am băut şi am condus maşina, hainele astea le schimb cu hainele alea. De aceea, trebuie să ştiţi să decideţi, să faceţi diferenţa între bine şi rău, să ştiţi să spuneţi NU atunci când trebuie să spuneţi NU", a fost mesajul comisarului Marius Bodor.

Experienţa vizitei în penitenciar li s-a părut celor prezenţi ca fiind foarte interesantă, unii mărturisind că se aşteptau să vadă lucruri mult mai rele şi mai urâte.

Ştefania are 15 ani şi consideră că lecţia pe care trebuie să o înveţe adolescenţii care vizitează un penitenciar este că trebuie să aibă grijă pentru a nu ajunge într-o astfel de situaţie.

Printre vizitatori s-a numărat şi Dan Gabriel Morar, care lucrează de 23 de ani la Penitenciarul Miercurea-Ciuc, iar vineri şi-a adus, în premieră, copiii să vadă acest loc. Atât fiul său, în vârstă de 9 ani, cât şi fiica, de 14 ani, spun că experienţa a fost interesantă şi că nu exclud ca, atunci când vor fi mari, să lucreze în sistem. Tatăl lor are şi un mesaj pentru cei care vin în vizită la penitenciar - acela de a nu ajunge niciodată acolo, pentru că libertatea este extrem de importantă.

"Să nu facă rele, ci cât mai multe lucruri bune, să nu ajungă aici, pentru că nu este o experienţă pozitivă, nu este o experienţă plăcută. Libertatea este foarte importantă. În momentul în care închide uşa după tine şi trec secundele, minutele, orele - tu vezi că nu mai poţi să ieşi sau ieşi condiţionat, ieşi numai unde ţi se spune, faci ce ţi se spune, ce trebuie să faci... Când erai în libertate erai învăţat cu un anumit mod de viaţă, aici toate sunt cu restricţii, nu poţi să faci chiar tot ce vrei. (...) Altă greutate are uşa în momentul în care se închide după tine. Acum eram într-un grup şi ştiam sigur că urmează să ieşim. Dar nu aţi încercat senzaţia cu cătuşele, tot asta e senzaţia'', a afirmat Dan Gabriel Morar.

Un alt vizitator, Florin Baltă, este fost militar şi mărturiseşte că a venit de curiozitate, mai ales că ştie cum arăta penitenciarul şi înainte de 1989.

"Ce m-a impresionat? Peste tot modernism, camere, (...) dar uşile au rămas aceleaşi. Probabil şi pentru efectul psihologic pe care domnul ni l-a arătat, trântind uşa. Şi m-a impresionat libertatea lor, relaxarea, deci cred că în pauză copiii la şcoală sunt mai agitaţi decât ei", este de părere Florin Baltă.

În cadrul acestui proiect, primim aprobarea să vorbim şi cu un deţinut, care ne aşteaptă răbdător în clubul unităţii.

Gheorghe Barbu este din Humuleştiul lui Ion Creangă, are 48 de ani, ispăşeşte patru ani de închisoare pentru evaziune fiscală şi abia aşteaptă să ajungă acasă, la familie.

"Peste un an, un an şi jumătate sper să mă liberez, să ajung la familie, acasă. Regret, dar faptul e consumat şi pe viitor nu o să se mai întâmple. (...) Nu îmi mai trebuie nimic. Vreau să ajung la familia mea, care chiar mă aşteaptă şi vreau, cum ar veni, să îmi spăl greşeala că nu sunt alături de ei. Fiul meu a avut un accident anul trecut şi când a fost cea mai mare nevoie nu am putut să fiu alături de el", a mărturisit Gheorghe Barbu.

Spune că a făcut închisoare şi în Taiwan, pentru nişte facturi "care nu erau chiar în regulă" şi unde nu a fost tratat omeneşte, dar recunoaşte că tot la o mică afacere se gândeşte, poate la construcţia unei pensiuni turistice, care să aibă legătură cu Ion Creangă. Crede că cei 24 de ani petrecuţi în străinătate îl vor ajuta să îşi împlinească visul, dacă nu pentru el, pentru fiul său.

Celor de afară le transmite să fie atenţi, să nu greşească, în vreme ce deţinuţilor le spune că atunci când se liberează este necesar să facă ceva productiv.

"Niciodată nu mă mai întorc. Şi chiar o să îndrum şi persoanele din jurul meu, care vor să înţeleagă, că fără muncă în viaţă, banii făcuţi uşor vin repede şi pleacă repede, dar problemele rămân în final şi când trebuie să le plăteşti este scump, nota de plată este foarte scumpă", conchide el.

La vizită a participant şi psihologul Dosa Zoltan Botond, care colaborează cu Penitenciarul Miercurea-Ciuc şi care le transmite celor care vin în vizită să nu judece persoanele private de libertate, să se gândească la ele ca la oameni care au făcut o greşeală şi acum îşi ispăşesc pedeapsa.

"Din punctul meu de vedere, cel puţin ca psiholog, este ca persoanele care intră aici să nu judece. Deţinuţii sunt aici pentru a-şi ispăşi pedeapsa, trebuie să pornim de la premisa că şi ei sunt oameni, îşi ispăşesc pedeapsa, dar nu avem dreptul să-i judecăm", consideră Dosa Zoltan Botond.

Purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Miercurea-Ciuc, Teofana Baltă, a precizat că proiectul "Ziua Porţilor Deschise" face parte dintr-o serie de activităţi care au rolul de a marca ''reînfiinţarea'' penitenciarului, care a avut loc în 1983.

Proiectul a stârnit un mare interes, în câteva zile fiind ocupate locurile pentru cele două tururi ghidate.

''Proiectul e privit cu entuziasm, nu se ştie decât din cărţi, documentare şi din ce se vede în multe filme ce înseamnă executarea unei pedepse privative de libertate. Pe lângă proiectul 'Ziua Porţilor Deschise', noi mai avem încă un proiect de prevenire a delicvenţei juvenile, care e realizat în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita şi cu Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Avem foarte multe solicitări din partea şcolilor pentru participare la genul acesta de proiecte. Partea de noutate la proiectul de prevenire a delicvenţei juvenile, faţă de ce s-a văzut acum, este discuţia pe care o realizează efectiv copiii cu deţinuţii, pe care îi selectăm pentru a transmite un mesaj pozitiv de responsabilizare civică faţă de copii: oricine poate să ajungă aici, nu numai un fost deţinut sau un un om de rând, oricine poate ajunge. Iar deţinuţii care sunt închişi în penitenciarele din România, nu numai din Miercurea-Ciuc, provin din toate clasele sociale, asta voiam să punctez, de la persoane care au stat pe stradă şi nu au avut un model pozitiv de educaţie în viaţa de familie, până la persoane cu studii superioare, până şi politicieni'', a arătat Teofana Baltă.

Potrivit purtătorului de cuvânt al unităţii de detenţie, Penitenciarul Miercurea-Ciuc are o capacitate de custodiere de aproximativ 250 - 300 de deţinuţi şi marea problemă cu care se confruntă este supraaglomerarea, dar şi lipsa resursei umane. Deţinuţii încarceraţi aici sunt în regim semideschis, majoritatea având pedepse cuprinse între un an şi trei ani pentru infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice, abandon de familie, tâlhărie, tâlhărie calificată sau furt calificat. AGERPRES/(A, AS - autor: Gina Ştefan, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) Gina ŞTEFAN / AGERPRES