Tradiţia încondeierii ouălor de Paşti este păstrată cu sfinţenie în satele de pe Valea Ghimeşului, acolo unde în aproape fiecare familie este cineva care ştie să "scrie ouă", cum se spune în zonă.

În Săptămâna Mare, fiecare casă devine un adevărat atelier, alături de mame şi bunici aflându-se fiicele şi nepoatele, care sunt încurajate să ducă mai departe tradiţia.

Pentru a oferi recunoaştere muncii femeilor care încondeiază ouă, dar şi pentru a încuraja ca acest meşteşug să nu se piardă, un întreprinzător local din satul Ghimeş-Făget (judeţul Bacău), ajutat de fiul şi de fiica sa, organizează, de câţiva ani, un concurs de încondeiat ouă de Paşti, precum şi ateliere în care mamele şi bunicile din zonă îi învaţă secretele scrierii ouălor pe toţi cei care doresc.

După doi ani de pauză, din cauza pandemiei, întrecerea a fost reluată, iar la ea s-au înscris 41 de concurenţi, cu câte un set de cinci ouă încondeiate. Pe lângă modelele tradiţionale specifice, juriul a impus şi o tematică, şi anume motivul mâinii şi motivul drumului pierdut, care trebuiau să se regăsească pe ouă.

În Duminica Floriilor catolice, Casa de Cultură din Ghimeş-Făget s-a transformat într-un adevărat spaţiu expoziţional, cele peste 200 de ouă încondeiate fiind prezentate pe o masă şi putând fi votate de oricine venea să le admire.

Pe scenă au fost organizate ateliere de încondeiat ouă, "vedetele" fiind femeile din zonă, care i-au învăţat pe toţi cei care au dorit tainele acestui meşteşug.

Unele dintre ele au venit îmbrăcate în port popular, pentru a arăta că nu doar tradiţia încondeierii ouălor trebuie dusă mai departe, ci şi costumele tradiţionale trebuie puse în valoare.

Antal Eva este din comuna Lunca de Jos, judeţul Harghita, şi spune că a învăţat să încondeieze ouă când era fetiţă, de la mama sa, iar acum, în Săptămâna Mare, scrie ouă şi pentru vecini sau pentru cei care îi dau comandă. A învăţat-o meşteşugul şi pe fiica sa şi este convinsă că tradiţia va merge mai departe.

La aceeaşi masă cu ea se află şi un bărbat, singurul care participă la ateliere şi îi învaţă şi pe alţii această artă. Are pe braţe un ziar şi stă aplecat deasupra unui ou, pe care îl încondeiază cu o viteză uimitoare.

Tanko Peter are 65 de ani şi dezvăluie că a prins drag de acest meşteşug "de mititel", atunci când bunica, mama sau mătuşa sa îl puneau să şteargă ceara de pe ouăle vopsite.

S-a uitat cu atenţie la liniile trasate, la puncte, la modelele folosite, a încercat să facă şi el şi apoi meşteşugul i-a intrat în sânge. Acum, el este cel care încondeiază ouă acasă, "pentru că soţia nu e prea pricepută", dar are şi comenzi pe care le onorează în Săptămâna Mare.

Şi pentru a demonstra că nu e doar un meşteşug pentru femei, la atelierul la care participă Tanko Peter vine să descopere taina acestei arte un băieţel din Dărmăneşti, judeţul Bacău.

Vlăduţ are aproape 9 ani şi în câteva ore a reuşit să încondeieze mai multe ouă, îndrumat de cei mai experimentaţi, dar uitându-se cu atenţie şi într-o carte în care sunt redate modelele zonei. Îmi arată cu mândrie creaţiile sale şi spune că nu este tocmai greu şi că i-ar plăcea să încondeieze ouă şi acasă.

La o altă masă, se află Antal Anna, din Ghimeş, în vârstă de 65 de ani, care a venit să încondeieze ouă împreună cu nepoata sa, Ildiko, de 15 ani. Femeia mărturiseşte că practică acest meşteşug de peste 50 de ani, iar modelele le-a învăţat de la bunica sa. Povesteşte că tradiţia zonei este să încondeiezi ouăle în Vinerea Mare, dar atunci când are comenzi, face acest lucru în toată Săptămâna Mare.

"În Vinerea Mare nici pasărea nu face cuib şi asta este moştenirea şi tradiţia noastră că în Vinerea Mare te ocupi numai cu încondeiatul ouălor", afirmă Antal Anna.

Spune că meşteşugul nu e greu, trebuie doar să îl înveţi şi explică pentru cei neiniţiaţi: "ouăle se spală, se fierb, se răcesc şi apoi se întinde ceară de albină fierbinte, cu un instrument care se numeşte chişiţă şi se scriu modelele dorite. Apoi îl pui în vopsea, cinci minute maxim, şi după ce l-ai scos, îl usuci şi începi să îl ştergi".

Nepoata sa, Ildiko, este cea care o ajută mult în perioada de dinaintea sărbătorilor pascale, pentru că sunt ani când trebuie să încondeieze şi 300 de ouă, la Paştele catolic şi la cel ortodox. "Eu de mică fac, am învăţat de la bunica, acum am 15 ani, îmi place foarte mult să scriu ouăle şi duc mai departe această tradiţie", recunoaşte Ildiko.

Alături de ele se află Maria Gârbea. Are 69 de ani, încondeiază ouă de când era foarte mică şi admite că această activitate îi aduce linişte şi bucurie.

"Eram mititică atunci când am început, e un obicei care se transmite din generaţie în generaţie. Mama scria şi eu am învăţat lângă ea să scriu şi îmi place tare, mă delectează, nici foame nu am când lucrez cu ouăle. Am un fiu pe care le-am învăţat toate modelele mele şi care încondeiază şi el", ne dezvăluie Maria Gârbea.

Ascultându-le pe femeile din Valea Ghimeşului, meşteşugul pare simplu, dar, dacă încerci, constaţi că liniile nu ies drepte dacă chişiţa sau oul nu sunt ţinute într-un anume fel, că ceara curge şi îţi strică modelul, dacă nu scuturi surplusul, şi că poţi rămâne fără imaginaţie după primele linii trasate.

La atelierul femeilor din Ghimeş l-am întâlnit pe Gheorghe Mihu, din Comăneşti. A auzit de acest eveniment şi a venit special să vadă despre ce e vorba, ba chiar a încondeiat şi el ouă, împreună cu soţia.

"Suntem de la Comăneşti, am auzit de acest eveniment de încondeiat ouă. Am participat la ateliere, nu am făcut niciodată, acum am încondeiat pentru prima dată. Este destul de greu, e migălos, cred că e foarte greu pentru cele care încondeiază. Pe moment ţi se pare că e uşor, dar când începi a face e greu, tremură mâna, trebuie să ştii cum să întorci ouăle. E foarte frumos, ar trebui tradiţia să se ducă mai departe. La noi, la ortodocşi, nu prea mai e această tradiţie, numai în anumite zone", spune Gheorghe Mihu.

Organizatorii au pus la dispoziţie kituri complete de încondeiere pentru toţi cei care au participat la ateliere, iar creaţiile au putut să le ia acasă, pentru a împodobi masa de Paşti.

În plus, ouăle încondeiate de femeile din zonă, în cadrul atelierelor, au putut fi cumpărate de vizitatori.

În Sala Mare a Casei de Cultură din Ghimeş-Făget e o atmosferă minunată, miroase a ceară fierbinte, ba chiar şi a un pic de fum, se lucrează cu zâmbetul pe buze, iar la un moment dat pe scenă este prezentat un moment de chitară clasică. O fetiţă cântă melodii tradiţionale din Duminica Floriilor catolice şi Săptămâna Patimilor.

În tot acest timp, ouăle expuse şi aflate în concurs sunt analizate atât de un juriu specializat, cât şi de toţi cei care vizitează expoziţia.

Paraschiva Salamon, învăţătoare din Ghimeş, face parte din juriu şi spune că în zonă încondeiatul ouălor este o tradiţie vie.

"În Valea Ghimeşului sunt foarte multe persoane care încondeiază ouă în mod tradiţional şi aceasta este o tradiţie vie. Adică, nu e aşa, că am învăţat, iarăşi, de undeva, din cărţi, pentru că eu, cum îmi amintesc din copilărie, întotdeauna am scris ouă. În fiecare an, de când predau, de 25 de ani, facem o zi de încondeiere a ouălor. Şi sunt mai multe foste eleve care încondeiază acum ouă foarte frumos şi îmi place şi e bine că tradiţia trăieşte mai departe. Acum, putem să zicem că în Ghimeş încă tradiţiile sunt vii, adică dansul, muzica, încondeiatul ouălor, portul popular", mărturiseşte Paraschiva Salamon.

Din juriu face parte şi Claudia Antal, de profesie arhitect, originară din Ghimeş, care arată că toate ouăle din concurs îi sunt foarte dragi, pentru că o duc cu gândul la bunica sa, cea în jurul căreia se adună toate femeile din familie, în Săptămâna Mare, pentru a încondeia ouă.

"Mi se par foarte frumoase ouăle din concurs. Noi, de obicei, mergeam la bunica şi vopseam ouăle şi revăd aceste linii şi aceste lucruri pe care le făcea ea şi îmi sunt foarte apropiate, foarte dragi, fiecare dintre ele, inclusiv cele care sunt un pic stricate, nu sunt perfecte, inclusiv acelea mi se par foarte frumoase. (...) Noi suntem o familie foarte mare şi, de obicei, ne strângeam fetele la bunica şi ea ne-a învăţat cum să facem, cum să ţinem ouăle. Bunica, Slavă Domnului, încă mai trăieşte şi în fiecare an mergem la ea, ne ţinem de acest obicei", aminteşte Claudia Antal.

Ea subliniază importanţa păstrării tradiţiilor şi susţine că în zonă există acest interes al transmiterii obiceiurilor către generaţia tânără.

"Este foarte important să se păstreze tradiţiile şi sunt foarte mulţi oameni în zonă care ţin cu unghiile şi cu dinţii ca tinerii să înveţe acest obicei, pentru că încă mai au de la cine. Deci, este un proces foarte lung şi anevoios, dar care a pornit pe un drum bine bătătorit şi cred că rezultatul începe să se vadă, acela de păstrare a tradiţiilor, inclusiv ouă încondeiate, dansuri populare sau port popular care a reînceput să fie readus la viaţă", mai spune Claudia Antal.

Unul dintre cei care fac tot ce le stă în putinţă pentru ca tradiţiile să nu se piardă este Petru Pal, întreprinzător local, iniţiator şi susţinător al concursului.

El spune că, prin acest eveniment, a dorit să fie recunoscută munca femeilor de la ţară, "truda lor", orele furate din odihnă pentru a păstra şi transmite obiceiul, dar cinsteşte şi zestrea lăsată de strămoşi şi doreşte să ajute şi la transmiterea meşteşugului către generaţia viitoare.

"Am dorit, în primul rând, să facem cunoscută munca femeilor, să le apreciem, pentru că e multă trudă, e multă muncă şi căutam tot felul de idei prin care le putem recunoaşte munca, într-o oarecare formă. Şi, prin recunoaştere, vine şi recompensa. Totodată, am dorit să recunoaştem munca bunicilor şi străbunicilor, zestrea pe care ne-au lăsat-o şi, ca să nu se rupă lanţul, este obligatoriu ca şi noi să facem ceva. Şi, atunci, am gândit că trebuie să îi adunăm pe cei mai buni dintre cei buni, acesta a fost scopul concursului şi să-i aşezăm la o masă, ca să formeze viitoarea generaţie, prin atelierele de încondeiere", explică Petru Pal.

Privind la cele peste 200 de ouă încondeiate, pare că o întreagă lume este aşternută pe ele, lucru confirmat de Peter Pal, cel care mărturiseşte că în arta încondeierii se regăseşte viaţa de la ţară, natura, omul, creaţia.

"Există pe aceste ouă tot, vezi modele din natură, vezi modele de suflet, modele religioase, modele care simbolizează uneltele, vezi poveşti. Deci, pe ouă au aşternut oamenii tot ce aveau în suflet şi au reuşit să ne arate ceea ce simţeau ei, pentru că unele modele sunt vechi, de 200 - 300 de ani. (...) Acum, noi avem obligaţia morală ca să punem în valoare şi să ducem, cumva, mai departe. Şi cred că, prin aceste acţiuni se mai uită cineva la rădăcinile fiinţei noastre, la rădăcinile omului de la ţară, ale ţăranului, la ce face femeia de la ţară nu în timpul liber, ci în orele furate din odihnă", afirmă Petru Pal.

Fiul său, Damian Pal, iniţiatorul conceptului "Oamenii inspiră", spune că evenimentul, care se află la a cincea ediţie, a fost organizat atât din dorinţa de a păstra tradiţia şi a o transmite mai departe, cât şi pentru a implica cât mai mulţi oameni din comunitate în aceste activităţi.

"Păstrarea tradiţiilor consider că e foarte importantă şi nu doar păstrarea tradiţiilor noastre, ci încercăm să învăţăm şi din cultura altora, să împărtăşim, dar şi alţii să ne împărtăşească nouă. Dar e foarte important să ne păstrăm tradiţiile pentru că aşa ne păstrăm, oarecum, şi identitatea şi putem să fim o comunitate şi mai unită şi mai legată de rădăcini", este de părere Damian.

El subliniază că aproape în fiecare familie din Valea Ghimeşului se păstrează tradiţia încondeierii ouălor, iar cei care nu fac acest lucru primesc în dar de la cei din comunitate.

"Se păstrează tradiţia, în fiecare familie, aproape, putem întâlni ouă încondeiate, chiar dacă mulţi nu vin să participe la un concurs, dar tradiţia în sine este vie şi oamenii folosesc ouăle încondeiate ca un simbol foarte important de Paşti. De fapt, simbolistica oului este una foarte importantă şi ca renaştere şi ca motiv al vieţii, de fapt, de regenerare. (...) La noi acasă nu se încondeiază ouă, dar primim în dar de la cei din comunitate. Noi ne oferim cadouri de sărbătorile religioase şi ăsta cred că e un lucru foarte frumos, ca oamenii să trăiască într-o comuniune şi să-şi ofere daruri cu ocazia sărbătorilor. După cum spunea Mircea Eliade, este foarte important ca oamenii să-şi ancoreze, cumva, viaţa, raportat la sărbătorile religioase, pentru că spiritualitatea există în fiecare dintre noi, numai că trebuie să o descoperim", a conchis Damian Pal.

La finalul concursului, au fost oferite trei premii de autenticitate, pe baza deliberărilor făcute de juriul de specialitate, şi trei premii de popularitate, decise în urma voturilor acordate de vizitatori, valoarea totală a premiilor oferite fiind de 3.100 lei.

Apoi, toţi participanţii au plecat acasă să se pregătească de cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, cu sufletul încărcat de bucuria unei întâlniri valoroase, din care au învăţat, maghiari şi români, catolici şi ortodocşi, despre autenticitate şi adevăratele valori, despre importanţa păstrării şi promovării tradiţiilor. AGERPRES/ (A, AS - autor: Gina Ştefan, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) GINA ŞTEFAN / AGERPRES