În judeţul Tulcea funcţionează două centre umanitare, de unde, în ultimul an, peste 10.000 de tone de produse - alimente, medicamente, produse de strictă necesitate - au ajuns în Ucraina.

Huburile din Tulcea şi Isaccea sunt susţinute financiar de organizaţii internaţionale şi au printre angajaţi şi ucraineni din regiunea Odesa.

Şi cele câteva sute de familii ucrainene care au rămas în judeţul Tulcea primesc sprijin din partea acestor centre.

Igor Babaian este unul din tinerii din Izmail, Ucraina, care prin natura activităţii profesionale (reprezentant al unei asociaţii de dezvoltare) a venit în ultimii ani foarte des în Tulcea pentru a se întâlni cu partenerii români din proiecte europene derulate în cadrul Euroregiunii Dunărea de Jos, structură transfrontalieră înfiinţată în anul 1998, de fapt un parteneriat între România, prin judeţele Tulcea, Brăila şi Galaţi, Republica Moldova, prin raioanele Cahul şi Cantemir, şi Ucraina prin Consiliul regional Odesa.

Anul trecut, cu o zi înainte de declanşarea războiului, Igor Babaian a ajuns pe malul românesc al Dunării pentru o întâlnire cu autorităţile tulcene. A doua zi, atunci când în Ucraina au fost primele atacuri, a trăit printre cele mai dificile momente.

"Cel mai greu moment în tot acest an a fost în dimineaţa zilei de 24 februarie. Eu eram prins aici, iar familia era dincolo. A fost o dimineaţă teribilă, o dimineaţă care ne-a zguduit pe toţi, iar pentru mine personal a fost cel mai greu. După aceea, pas cu pas, le-am luat pe toate, pe rând", şi-a amintit Igor Babaian.

Alături de autorităţile tulcene, Consiliul Judeţean şi filiala teritorială a Asociaţiei Comunelor din România, organizaţii neguvernamentale din ţară şi străinătate, dar şi de alţi ucraineni din Izmail ajunşi la Tulcea a pus umărul la înfiinţarea centrului umanitar de la marginea oraşului Tulcea.

"În ziua de 27 februarie 2022, deja eram în hub, în dimineaţa următoare am plecat cu cinci şalupe rapide la Izmail cu medicamente. Apoi, am început să trimitem ajutoare cu barje şi tiruri. (...) Statistic, în acest an, cred că au fost vreo 10.000 de tone de ajutoare trimise, adică peste 600 de tiruri încărcate şi descărcate. Ajutoarele au venit nu doar din România, ci din întreaga lume, cu avioane pe aeroporturile din Bucureşti şi Constanţa şi le-am trimis apoi în Ucraina", a afirmat Igor Babaian.

Tot din primele zile ale războiului, în vama din oraşul Isaccea au fost prezenţi voluntarii Agenţiei Adventiste pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor (ADRA), organizaţie internaţională specializată în răspuns la situaţii de urgenţă, care a contribuit atât cu specialişti detaşaţi în România, cât şi cu ajutoare. Cortul inscripţionat ADRA pe care l-au avut până la mijlocul anului trecut pe malul românesc al Dunării este acum pe celălalt mal al Dunării, la Orlivka, în Ucraina.

Managerul de proiect din cadrul ADRA Valentina Sturzu a declarat, pentru AGERPRES, că voluntarii asociaţiei au fost prezenţi în cele nouă puncte de frontieră şi în Gara de Nord din Bucureşti, iar în acelaşi timp s-a lucrat pentru a strânge fondurile necesare proiectelor destinate refugiaţilor ucraineni.

"Răspunsul de urgenţă de la frontieră a constat în acordarea de mâncare caldă, alimente, lapte praf, ceai, scutece, produse de igienă, cartele telefonice, lanterne, baterii reîncărcabile şi uneori jucării, atunci când bagajele făceau posibil acest lucru, transport până la cel mai apropiat aeroport sau cea mai apropiată gară, cazare sau consiliere privind facilităţile pe care le oferea statul refugiaţilor. (...) Dacă ar fi să tragem linie, din statisticile noastre reiese faptul că minim 421.544 de persoane au primit asistenţă, din care 404.590 în vămi, 3.861 - transport şi 13.103 persoane au fost găzduite prin intermediul voluntarilor sau al organizaţiilor afiliate ADRA", a precizat Valentina Sturzu.

Mai mult, în ultimul an, organizaţia a realizat 12 proiecte axate pe asistenţă financiară, distribuirea de produse de igienă sau de carduri pentru achiziţionarea de haine de iarnă pentru copiii aflaţi în creştere, alimente, activităţi de protecţia copiilor şi a persoanelor vulnerabile, pe acordarea de servicii psiho-sociale, asistenţă juridică, servicii de sănătate mentală, activităţi recreative cu copiii ucraineni, consiliere privind eliminarea violenţei bazate pe gen şi cursuri de limba română, numărul beneficiarilor fiind de 456.833 de persoane.

"Dificultăţile au constat în numărul mare de refugiaţi care soseau necontenit, atât în timpul zilei cât şi în timpul nopţii, coroborat cu condiţiile meteo nefavorabile, temperaturi scăzute, ploaie, lapoviţă, vânt puternic. Voluntarii noştri au lucrat în trei schimburi de câte opt ore, practic non-stop. Oboseala şi epuizarea echipelor a fost dificil de depăşit", a povestit reprezentanta ADRA.

Acum, organizaţia se concentrează pe cei aproximativ 85.000 de refugiaţi din România.

Tranzitul de la vama româno-ucraineană a scăzut, iar activitatea pe malul românesc al Dunării este suspendată, însă ADRA, în baza unui parteneriat cu o organizaţie ucraineană, oferă asistenţă pe celălalt mal al fluviului, în Orlivka.

"Este în continuare nevoie de ajutor. Nu mai traversează graniţa mii şi zeci de mii, dar totuşi zilnic 400, 800, 1.000 de persoane intră la noi în ţară prin punctul Isaccea. Prin donaţiile unor companii locale din judeţul Tulcea, punctul ADRA din Orlivka este aprovizionat cu toate cele necesare chiar şi acum, la un an de la începutul acestui război. (...) În acest moment, înţelegem ajutorul ca fiind încărcarea bateriilor şi pregătirea pentru ceea ce încă poate să urmeze. Ajutorul poate consta în disponibilitatea de a sprijini în caz de nevoie ca voluntar, de a dona produse sau, dacă acestea nu sunt disponibile, de a direcţiona o sumă de bani către o organizaţie care face asta. Cred de asemenea că e importantă păstrarea ideii în minte că nimic nu s-a schimbat de la prima zi de război, chiar dacă noi ne obişnuim cu ideea şi ne adaptăm la context, vecinii noştri suferă la fel şi trec zi de zi prin aceleaşi tragedii", a subliniat managerul de proiect din cadrul ADRA Valentina Sturzu.

De la declanşarea războiului din Ucraina, alături de alţi voluntari, directori de firme din ţară şi străinătate, prin intermediul grupului de iniţiativă civică Linia portocalie din Tulcea, doctorul Valerii Alexeev a participat la mai multe misiuni umanitare în ţara vecină. Anterior, a fost în două conflicte armate, în timpul unuia dintre ele, cel din Transnistria, fiind coordonator al unei tabere medicale zonale, iar legătura lui cu Ucraina de-a lungul timpului a fost una foarte strânsă, cu atât mai mult cu cât şi soţia sa, Ala, iubeşte ţara vecină.

"După ce ne-am căsătorit, am făcut toate concediile în Crimeea. E un loc extraordinar de frumos. Cred că am mers pe tot litoralul Mării Negre, de la Odesa la Izmail pe jos. Cunosc foarte bine şi Carpaţii din Ucraina. Am colindat-o în lung şi în lat, dar războiul a întors multe", spune doctorul Valerii Alexeev, stabilit în satul tulcean Sarichioi de aproape 20 de ani.

Sprijinul acordat în ultimul an a constat inclusiv în materiale sanitare, garourile fiind produsele cele mai aşteptate de militarii ucraineni şi acum.

"Cel mai mult m-a marcat Herson. Am fost acolo înainte de Crăciun, la câteva săptămâni după ce au plecat ruşii de acolo. Am auzit exploziile unor obuze la periferia oraşului, unde începe delta Volgăi, şi acolo bătea artileria rusă. Se auzeau din orice punct al localităţii. Am rămas şocat. Multe am văzut în viaţă, dar aşa ceva... Transportul urban circula, magazinele lucrau, întreprinderile lucrau, oamenii mergeau la serviciu, restaurantele lucrau, nu îmi venea să cred, nu înţelegeam. Concluzia mea a fost că omul se adaptează la orice, se deprinde chiar şi cu moartea. Şi m-au marcat enorm localităţile din jurul Hersonului. Sate bogate, cu mulţi oameni, 5.000, 7.000 de oameni, cu nişte gospodării foarte frumoase, fără vreun obiectiv militar, infrastructură majoră de interes, dar fără nicio casă întreagă. E ceva ieşit din comun. Nu cred că în istoria omenirii a existat aşa ceva, să distrugi în totalitate o localitate fără niciun motiv", a declarat Valerii Alexeev.

Medicul tulcean spune că reacţiile militarilor ucraineni care primesc ajutoare din partea României sunt copleşitoare.

"Într-un fel, ei rămân şocaţi că România ajută atât de mult. În Herson, m-am văzut cu un băiat, combatant de acolo, fiind rus de naţionalitate de altfel, familia lui a fost omorâtă în Harkov la bombardamente şi de aceea acum e în armata ucraineană şi n-a ieşit din tranşee din prima zi de război. M-a întrebat de unde sunt şi a rămas uimit: "Cum, şi România ne ajută?". I-am spus râzând că merg acolo din prima zi, nu de-acum. S-a dus după colţul vagonaşului unde erau ei cazaţi, a tras un bocet, a venit, m-a cuprins, mi-a dat o mână bărbătească, am făcut o poză cu el şi mi-a spus: "Mulţumim". Atât", a povestit doctorul Alexeev.

Din bugetul familiei a cheltuit mii de euro pentru a-i sprijini pe ucraineni, dar a primit în propria casă şi persoane care au căutat un adăpost.

"Ucrainenii sunt foarte uimiţi când îi ajutăm. Ei chiar mi-au spus în faţă că, dacă se întâmpla cu noi (românii - n.r.) aşa ceva, nu ştiau dacă ar fi făcut gestul pe care l-au făcut românii. Şi chiar eu sunt uimit pe de o parte că poporul român a făcut gestul ăsta uman. Şi credeţi-mă că România ajută mult. (...) La ultima ieşire, am dus generatoare, opt tone de produse alimentare plus medicamente. În perioada august - septembrie, când se iau concedii, iar toate concernele sunt goale, nu am avut de unde face rost de medicamente şi nu am mai fost atunci. Cât o să mai facem asta? Cât vom fi în stare", a subliniat doctorul Valerii Alexeev.

În oraşul Isaccea, aproape de vama româno-ucraineană, funcţionează un alt hub, cu o suprafaţă de 350 de metri pătraţi, finanţat de organizaţia neguvernamentală FDP - Protagonişti în educaţie. Înfiinţată de peste 25 de ani, asociaţia şi-a propus să sprijine reducerea abandonului şcolar, dar în ultimul an şi-a extins activitatea şi i-a sprijinit pe ucrainenii care au avut nevoie de ajutor.

Liliana Ivanova este din Ucraina, a locuit ani la rând până la începutul războiului în Odesa, a lucrat în domeniul fondurilor europene în Ucraina, iar pe 26 februarie 2022 a venit în Tulcea împreună cu familia. A fost voluntar la început, iar acum este angajată la hub-ul din Isaccea, acolo unde vine şi sora ei, Georgeta, ambele vorbitoare de limba română.

"Hub-ul de aici funcţionează din aprilie, cu sprijinul Primăriei oraşului Isaccea. Este al organizaţiei FDP - Protagonişti în educaţie. De la început, peste 1.000 de tiruri cu ajutoare, mâncare, produse de igienă, haine călduroase, generatoare au plecat în Ucraina. Şi vin ucraineni din Isaccea, Tulcea să ia ajutoare de aici, copiii cresc şi au nevoie de încălţăminte nouă, haine călduroase, jucării, cărţi", spune Liliana Ivanova.

Mărturiseşte că, spre deosebire de colegele ei care au ajuns în alte state, în România nu se simte străină.

"Dobrogenii sunt foarte toleranţi faţă de alte naţionalităţi. Chiar dacă nu cunoşti limba, oamenii din Tulcea sunt deschişi şi te ajută. (...) Momentul cel mai dificil pe care cred că l-am depăşit a fost până când am înţeles că aici pot să fiu mai eficientă pentru Ucraina. La început, era impresia că cei care au fugit din ţară au trădat-o. Momentul a trecut şi a fost urmat de o linişte, că suntem în siguranţă şi că războiul se va termina şi ne vom întoarce cu familiile în ţară", a declarat Ivanova.

În magaziile hub-ului din Isaccea sunt patru persoane din Ucraina care au venit să ia ajutoare.

"Am venit în România la începutul lunii martie. Suntem din Nikolaev, iar oraşul era bombardat. Avem un băiat invalid, de 41 de ani, şi suntem recunoscători poporului român pentru că ne ajută foarte mult. Stăm la Isaccea pentru că suntem aproape de ţara noastră. În fiecare zi mergem la Dunăre şi ne uităm în Ucraina cu speranţa că ne vom întoarce. Asta ne ţine în viaţă", au spus Alina şi Iuri Şulga din Nikolaev.

"Ne vom întoarce acasă, în Herson, doar dacă e Ucraina. Trebuie să ne întoarcem, pe noi ne aşteaptă cineva acolo", au adăugat Natalia Tigancova şi Anatoli Bedemski.

La marginea oraşului Tulcea, în hubul susţinut financiar exclusiv de organizaţii private, ISRAAID şi The Romulus T. Weatherman Foundation, zilele trecute erau ajutoare din Franţa, alimente, bunuri de strictă necesitate, dar şi generatoare care urmează să fie transportate zilele acestea în Ucraina.

L-am întrebat pe Igor Babaian ce va face dacă Ucraina nu va rezista în faţa Rusiei.

"Mi-e frică să mă gândesc la acest lucru. Din Izmail, de la etajul al nouălea, văd Tulcea. Mi-ar fi foarte greu să mă uit acum dincolo, peste Dunăre şi să-mi închipui că nu mai este teritoriul nostru. Dând la o parte acest lucru, evident, Tulcea întotdeauna ne-a fost zona cea mai apropiată de inimă, fiindcă practic de multe ori nici n-am simţit diferenţa când am trecut graniţa. Cel mai mic băiat spune acum că noi avem trei case, cea de la părinţi, de la ţară, casa din Izmail şi avem casa de la Tulcea", a mărturisit Babaian.

Pe 24 februarie 2022, Federaţia Rusă a lansat o agresiune militară neprovocată şi nejustificată contra Ucrainei.

Moscova susţine că este vorba despre o ''operaţiune militară specială de denazificare'' a ţării vecine şi de protejare a comunităţii rusofone din estul Ucrainei.

Conflictul din Ucraina este, potrivit Reuters, cel mai mare atac al unui stat asupra altuia din Europa de la al Doilea Război Mondial şi survine procesului de anexare a Crimeei de către Federaţia Rusă, care a avut loc în februarie - martie 2014. AGERPRES/(A, AS - autor: Luisiana Bîgea, editor: Andreea Rotaru, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Foto: (c) Luisiana Bîgea/AGERPRES