În ultimii cinci ani, din Carpaţii Orientali au plecat către Slovenia nouă exemplare de râs, în cadrul unui proiect menit să salveze populaţia de râs din regiunea munţilor Dinari şi sud-estul Alpilor de la dispariţie, LIFE Lynx, iar al zecelea va pleca către ţara vecină în primăvara anului următor.

Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice (ACDB) s-a aflat în prima linie încă de la începutul proiectului, activitatea principală fiind aceea de a evalua şi selecta zonele de captură a râşilor în Carpaţii Orientali din România, dar şi de a captura şi transloca râşii în Slovenia.

"Proiectul LIFE Lynx a început oficial în 2017 şi va fi finalizat în Slovenia - Croaţia - Italia în 2024, iar în România se va finaliza în primăvara anului 2023, cu ultimul an de captură. Neoficial, proiectul a început însă înainte de 2017, prin proiecte mai mici de conştientizare a populaţiei locale în privinţa importanţei râsului şi, în acelaşi timp, creşterea acceptanţei din partea grupurilor implicate în gestionarea faunei sălbatice din Slovenia şi Croaţia şi chiar a publicului general, pentru că râşii ajung în zone care sunt în mare parte locuite. Scopul proiectului este de a repopula zonele munţilor Dinarici şi Alpilor sud-estici, unde există o populaţie de râs reintrodusă prin anii '70, pentru că din acea zonă râsul a dispărut complet la sfârşitul secolului XIX. Atunci au fost reintroduşi râşi tot din populaţia carpatică, în principal din Slovacia, dar numărul mic de indivizi nu a permis ca populaţia să se refacă, din cauza problemelor de consangvinizare. Din acest motiv, proiectul este foarte important", a declarat, pentru AGERPRES, Teodora Sin, cercetător în cadrul ACDB.

Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES

Conform ultimelor estimări, care datează din 2015, în România se presupune că ar fi peste 50% din populaţia totală de râs din Europa. În 2015, numărul râşilor a fost estimat la circa 1.200-1.500 de exemplare. Însă acest număr este relativ, râsul fiind o specie greu de monitorizat.

"Pe parcursul unui an, râşii au un comportament diferit, în special în perioada de împerechere, de la sfârşitul lunilor ianuarie - februarie, până spre martie - aprilie. Avem câteva exemplare de râşi echipate cu colier, care sunt monitorizaţi încă din ianuarie 2021. Am observat că în perioada de împerechere au teritorii foarte mari pe care le străbat. Unul dintre ei în această perioadă au acoperit circa 800 de kilometri pătraţi, iar în sezonul trecut, circa 700 de km. Acest lucru se întâmplă pentru că masculii, în perioada de împerechere, acoperă teritoriul a două - trei femele. În restul timpului, am observat că au un areal de circa 100 - 150 de kilometri pătraţi. Râsul este de regulă o specie foarte greu de observat, care evită omul mult mai mult decât ursul sau orice altă specie. Iar ca să îi capturăm, ne-am bazat pe biologia speciei. Ne-a ajutat foarte mult perioada de împerechere, când, pentru a comunica cu femela, râsul îşi marchează foarte mult teritoriu, în general cu urină sau frecându-se de scoarţa arborilor pentru a lăsa miros sau chiar fire de păr. Aceste fire de păr ne-au ajutat să facem investigaţii genetice ale animalelor, pentru că altfel sunt destul de greu de capturat", a explicat Teodora Sin.

Din România, până în prezent au fost capturaţi şi relocaţi nouă râşi, ultimul în primăvara acestui an. S-au adaptat relativ uşor în noile locaţii, mai ales că au găsit hrană.

Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES

"Cei relocaţi sunt o femelă şi restul masculi, cu vârste între un an şi şase - şapte ani. Ultimul exemplar, un mascul, a fost deja eliberat din captivitate şi va fi dominant pe teritoriul lui, în sensul că nu o să lase alţi masculi să îi ocupe teritoriul sau să se împerecheze cu femelele din acel areal, ceea ce este benefic pentru repopulare. Primul râs pe care l-am transferat în 2019 a fost Goru, prins la Greşu. Imediat cum a ajuns şi a fost eliberat, s-a împerecheat cu o femelă rezidentă şi au avut doi sau trei pui, unii monitorizaţi la rândul lor prin GPS. A mai avut şi anul trecut alţi doi pui. Neconfirmate, mai există alte două cazuri de râşi care au avut pui. Mai avem şi femela, Aida, translocată anul trecut în Alpi, care a avut trei pui. De regulă nu folosim niciun fel de atractant pentru a-i captura, amplasăm doar cuştile în zonele care ştim că sunt frecventate de râs, pentru că nu vrem să influenţăm impactul pe care îl are acţiunea noastră asupra speciei din zona respective. Femelele sunt mult mai precaute, în schimb masculii, mai ales în perioada de împerechere, sunt extrem de neatenţi şi au intrat singuri în cuşcă. Exemplarele de râs au fost capturate din zona Carpaţilor Orientali, cu zona Parcului Natural Putna - Vrancea, şi ne-am extins un pic şi către Pralea şi Dărmăneşti în judeţul Bacău, precum şi către Tarcău în judeţul Neamţ. Ne-am propus ca într-un an să nu luăm mai mult de doi râşi dintr-o zonă suficient de mare, pentru a nu afecta populaţia locală", a precizat cercetătoarea.

Râşii pot trăi în sălbăticie până la vârsta de 12 - 14 ani iar în captivitate, chiar şi până la 20 de ani. Lipsa hranei, alături de factorul uman, au fost principalele cauze de extincţie a acestei populaţii din vestul Europei.

Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES

"Au fost identificaţi trei factori principali pentru extincţia populaţiilor mari de carnivore din vestul Europei, respectiv reducerea habitatului prin fragmentare, reducerea bazei de hrană, precum şi campaniile de exterminare a speciilor, pentru că sunt văzuţi cumva de către unii ca dăunători. Au existat astfel de campanii, spre exemplu la lupi. În momentul în care un râs sau un lup vânează un căprior, vânătorii percep acest lucru ca pe pierderea unui trofeu. Iar râsul este şi o specie extrem de dependentă de condiţii favorabile de habitat, are o rată de reproducere scăzută, între unul şi trei pui pe an, iar rata de supravieţuire poate fi influenţată mult şi de prezenţa autostrăzilor, de trafic, de factorul uman", a spus Teodora Sin.

Parte a acestui proiect este şi biologul Andrea Gazzola, specialist în ştiinţe naturale, în prezent angajat al ACDB. Venit pentru a studia lupii în România, se declară încântat de posibilitatea de a studia râsul, mai ales pentru că în Italia nu ar fi avut ocazia să studieze acest animal în mediul său.

"Am ajuns în România într-un proiect bazat pe studiul lupilor, Wolf Life, în 2015, şi care s-a terminat în 2017. După aceea am început această experienţă cu LIFE Lynx, chiar dacă nu mai studiasem niciodată râsul, şi pentru că în Italia râşii nu mai există de la începutul secolului XIX, cu excepţia poate a unul - două exemplare. În prezent, singura populaţie alpină de râşi este cea din Elveţia. Problema Alpilor este una particulară: ambientul este bun, iar numărul de prăzi ridicat. Problema este fragmentarea teritoriului. Sunt atât de multe străzi şi autostrăzi încât nu permit animalelor să se mişte cu uşurinţă dintr-un loc în altul şi să colonizeze teritoriul. Unica excepţie o reprezintă lupul, care, fiind un câine sălbatic, se adaptează foarte bine în toate zonele. Singurele barierele pentru lup sunt marile oraşe, deşi, din ultimele date, lupii se apropie foarte mult chiar şi de oraş. În schimb, râşii sunt mai timizi şi nu reuşesc să depăşească aceste bariere arhitectonice. Din fericire, în România nu există la acest moment această problemă", a fost de părere Andrea Gazzola.

La fel ca lupul sau ursul, râsul este unul dintre speciile de carnivore mari importante pentru faptul că declanşează efecte de tipul cascadă într-un ecosistem, punând presiune asupra populaţiei de ungulate sălbatice, cerbi şi căpriori, cu impact major asupra vegetaţiei. Potrivit studiilor, acolo unde există carnivorele mari, în special lup şi râs, căpriorul stă mai puţin să se hrănească într-un numit loc şi astfel permite regenerarea vegetaţiei. Pe de altă parte, unde sunt densităţi mari de căprior, aşa cum este exemplul Italiei, impactul asupra vegetaţiei este cât se poate de vizibil.

Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES

"În Italia, ca şi restul Europei, prezenţa omului este impresionantă, nu numai din punct de vedere fizic, dar şi din punct de vedere psihic în ceea ce priveşte animalele. Animalele sunt împiedicate nu doar să treacă dintre un loc în altul şi să depăşească barierele fizice, dar trebuie să depăşească şi barierele psihice. De exemplu, s-a observat în Trentino de către un coleg de-al nostru că ursul nu trecea într-o zonă care din punct de vedere peisagistic era perfectă, pentru că prezenţa omului în zonă crea un sentiment de teamă. Şi deci, chiar dacă era o pădure perfectă, animalele nu mergeau acolo pentru că prezenţa omului, zgomotele, erau deranjante pentru ele. Munca lupului, a râsului este aceea de a menţine scăzută densitatea ungulatelor. Când carnivorele dispar din zonă, efectul se vede imediat asupra vegetaţiei. Natura a creat prădătorii pentru a menţine un echilibru. Şi atunci când noi, din diverse motive, eliminăm marile carnivore, se ivesc alte probleme. În Italia sunt locuri în care, din cauza densităţii mari a ungulatelor, vegetaţia lipseşte, iar solul devine deşertic. De aceea ar trebui să reconsiderăm rolul pe care îl au prădătorii în ecosistem", a explicat Andrea.

Biologul şi-a exprimat speranţa că, odată crescută populaţia de râşi din vestul Europei, cu un pic de sprijin din partea autorităţilor, investiţii pentru a conecta teritoriile care acum sunt fragmentate, râsul va repopula şi teritoriul italian.

"Noile politici de mediu vor pune mai mult accent pe grija faţă de natură şi funcţionarea corectă a ecosistemelor. Şi pentru că, având în vedere schimbările climatice actuale, nu ne mai permitem riscul să folosim resursele naturale fără limită. Şi nu e doar o chestiune economică, ci şi de supravieţuire a omului. Dacă nu avem păduri, dacă nu mai avem natură, nu vom avea apă, oxigen şi deci nu vom putea supravieţui noi, ca specie. Situaţia la acest moment este destul de gravă şi Europa şi-a dat seama că va trebui să facă eforturi, să investească masiv pentru a salva mediul. Iar schimbările climatice ne vor constrânge să cheltuim din ce în ce mai mult, pentru că altfel nu vor mai exista condiţii normale de viaţă pe pământ", spune Andrea.

El s-a declarat fascinat de România, unde cercetătorii "au ocazia să vadă lucruri pe care în restul Europei le pot visa doar".

"Frumuseţea României este aceea că are încă un ambient în care persoanele au o legătură puternică cu teritoriul şi cu animalele. La bine şi la rău, românii nu văd marii prădători ca pe un pericol. Dacă în Italia ciobanul e alarmat de prezenţa carnivorelor, ciobanii români au o formă de respect pentru aceste animale. Sunt conştienţi că ei invadează teritoriile animalelor, şi nu invers. Italia are peisaje minunate, dar are încă de investit când vine vorba de carnivore. Cei care vin să studieze în România au ocazia să vadă lucruri pe care în restul Europei le pot visa doar. Unii spun că România este unul dintre cele mai sălbatice locuri din Europa. Da, este adevărat, dar în sensul pozitiv. Unii văd România ca pe o ţară dezavantajată din punct de vedere economic, dar, în realitate, în acest moment în care trăim, România ar trebui luată ca un punct de referinţă în ceea ce priveşte mediul şi legătura omului cu ecosistemul. Dacă ar trebui să aleg unde să locuiesc, aş veni cu siguranţă în România. Din fericire, şi Europa a început să înţeleagă şi investeşte mult mai mult în protejarea mediului înconjurător", a spus biologul italian.

Proiectul pentru prevenirea extincţiei populaţiei de râs în Dinari şi sud-estul Alpilor, LIFE Lynx, este un proiect internaţional implementat în cinci ţări, Italia, Slovenia, Croaţia, Slovacia şi România, în perioada 1 iulie 2017 - 31 martie 2024. Proiectul este cofinanţat de către Comisia Europeană prin programul LIFE+ Nature. AGERPRES / (A - autor: Dana Lepădatu, editor: Antonia Niţă, editor online: Ada Vîlceanu)