În fiecare an, pe data de 22 martie, este marcată Ziua Mondială a Apei (World Water Day), ediţia din acest an fiind despre rolul şi importanţa apelor subterane, prin sloganul "Apa subterană: Să facem invizibilul vizibil!

Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurător de la Rio de Janeiro a adoptat, la 22 decembrie 1992, hotărârea prin care ziua de 22 martie devenea Ziua mondială a apei.

În acest context, directorul general al Administraţiei Naţionale "Apele Române" (ANAR), Gabriel Francisc Ştika, a apreciat, într-un interviu acordat AGERPRES, că apele subterane joacă un rol esenţial în ciclul hidrologic şi sunt vitale pentru menţinerea zonelor umede şi a curgerii în râuri, acţionând ca un rezervor-tampon în perioadele secetoase.

Totodată, specialistul consideră că efectul activităţilor umane asupra resurselor subterane va avea un impact semnificativ asupra calităţii ecosistemelor acvatice şi a celor terestre direct dependente, dacă nu va exista o atenuare a biodegradării din sol şi subsol.

Datele centralizate de "Apele Române" relevă faptul că, din totalul celor 143 de corpuri de apă subterane delimitate, doar 9% sunt în stare chimică slabă, din cauza concentraţiilor ridicate de azotaţi. "Din punct de vedere cantitativ, toate corpurile de apă subterană sunt în stare bună", a subliniat şeful ANAR.

AGERPRES: "Apele subterane" este tema din acest an a Zilei Mondiale a Apei. Cât de importante sunt apele subterane şi ce înseamnă impactul asupra mediului dacă acestea sunt poluate?
Gabriel Francisc Ştika: Când vorbim despre apă, oamenii văd şi se gândesc la râuri şi lacuri. Dar noi, gospodarii de apă, ne concentrăm în egală măsură atenţia asupra resurselor care nu se văd şi care se întind sub picioarele noastre. Uneori uităm de această comoară pe care o avem şi de care depind vieţile noastre şi ale ecosistemelor terestre şi acvatice, în special în aceste timpuri în care schimbările climatice devin parte a vieţii noastre.
Deşi ascunsă privirilor, apa subterană este o resursă strategică care trebuie protejată, atât pentru utilizarea ei în alimentarea cu apă a populaţiei, cât şi pentru valoarea pe care o are pentru mediu. De aceea, cu prilejul acestei zile atât de importante, ca de altfel în fiecare zi, ne dorim să aducem la suprafaţă ceea ce nu putem vedea. Să facem invizibilul vizibil!
În România, apa subterană este folosită în principal în scopul alimentării cu apă a populaţiei, iar gestionarea ei urmează aceleaşi etape ca în cazul apelor de suprafaţă. Faptul că nu este la vedere face mai dificilă atât caracterizarea, evaluarea, dar şi stabilirea măsurilor pentru atingerea obiectivelor de mediu. Cu toţii ştim că există o interdependenţă între apele subterane şi ecosistemele terestre şi acvatice. Din acest motiv, efectul activităţilor umane asupra resurselor subterane va avea de fapt impact asupra calităţii ecosistemelor acvatice şi a celor terestre direct dependente, dacă aşa-numitele reacţii de atenuare naturală (biodegradarea în sol şi subsol) nu sunt suficiente pentru a îndepărta poluanţii. Şi să nu uităm că poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen aproape ireversibil având consecinţe importante asupra folosirii rezervei subterane în alimentarea cu apă în scop potabil. Mai mult, depoluarea surselor de apă din acviferul freatic este un proces foarte anevoios şi costisitor.
Pornind de la datele obţinute pe parcursul monitorizărilor cantitative şi calitative pot fi identificate presiunile antropice, astfel încât să putem interveni în situaţii de supraexploatare şi/sau poluării corpurilor de apă subterană.

AGERPRES: Care este calitatea apelor subterane la această oră în România şi de unde provin sursele de poluare a acestora?
Gabriel Francisc Ştika: Specialiştii Administraţiei Naţionale "Apele Române" împreună cu cei ai Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor au delimitat şi caracterizat un număr de 143 de corpuri de apă subterană dintre care 115 sunt corpuri de apă subterană freatică, iar 28 sunt corpuri de apă subterană de adâncime. Din cele mai recente evaluări efectuate de specialiştii Administraţiei Naţionale "Apele Române" realizate la nivel naţional, din totalul celor 143 de corpuri de apă subterane delimitate, 131, adică 91%, sunt în stare chimică bună, iar 12, respectiv 9%, sunt în stare chimică slabă, din cauza concentraţiilor ridicate de azotaţi. Din punct de vedere cantitativ, toate corpurile de apă subterană sunt în stare bună. Rezultatele obţinute au avut ca bază date colectate prin reţeaua naţională de monitorizare de la nivelul Administraţiilor Bazinale de Apă, iar evaluarea calităţii apelor subterane s-a realizat în urma procesului de actualizare a Planurilor de Management Bazinale 2021.
Poluarea difuză este principala sursă de poluare chimică a apelor subterane şi aceasta este determinată de aglomerările umane fără sisteme de colectare şi epurare a apelor uzate, activităţile agricole (ferme agrozootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare a gunoiului de grajd, depozite neconforme de fertilizanţi, utilizarea necorespunzătoare a îngrăşămintelor şi pesticidelor), activităţile industriale prin depozitarea necorespunzătoare a materiilor prime şi auxiliare, a deşeurilor, respectiv prin emisii de substanţe poluante.

AGERPRES: Ce rol au apele subterane în combaterea schimbărilor climatice?
Gabriel Francisc Ştika: Apele subterane joacă un rol esenţial în ciclul hidrologic şi sunt vitale pentru menţinerea zonelor umede şi a curgerii în râuri, acţionând ca un rezervor-tampon în perioadele secetoase. Cu alte cuvinte, acestea furnizează curgerea de bază (apa care realimentează râurile pe tot parcursul anului) pentru apele de suprafaţă, dintre care multe sunt utilizate pentru alimentarea cu apă a populaţiei şi pentru recreere.
Apa subterană fiind "partea ascunsă" a circuitului apei în natură este afectată de schimbările climatice prin relaţiile hidraulice cu apele de suprafaţă şi influenţa cantităţii de precipitaţii asupra alimentării prin infiltraţie a acviferelor freatice. Aceasta poate avea un rol indirect asupra schimbărilor climatice prin utilizarea apelor freatice în irigarea culturilor.
Impactul schimbărilor climatice asupra apelor subterane poate fi studiat în bazinele hidrografice afectate de secetă prelungită. De aceea, pentru acoperirea necesarului de apă, avem în vedere identificarea zonelor cu risc potenţial de deficit de apă pentru a găsi şi aplica cele mai eficiente metode de realimentare artificială a acviferelor cu risc cantitativ, numai în cazul în care nu este compromisă atingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă subterană realimentat artificial. Acest lucru se poate realiza eventual prin colectarea şi depozitarea apelor meteorice şi utilizarea acestora pentru alimentarea artificială a unor acvifere cu posibil risc cantitativ.
Rezultatele proiectelor de cercetare pe care le derulăm ne vor permite să evaluăm timpul de care avem nevoie pentru atingerea obiectivelor de mediu, prin implementarea măsurilor de bază şi/sau posibilitatea aplicării unor măsuri suplimentare.

AGERPRES: Ce implică identificarea, prelevarea şi analiza apelor subterane şi cât de dificil şi costisitor este acest proces pentru specialişti?
Gabriel Francisc Ştika: Analiza apelor subterane se bazează pe monitorizare cantitativă şi calitativă prin intermediul Reţelei Hidrogeologice Naţionale aflată în administrarea ANAR. Identificarea, prelevarea şi analiza apelor subterane sunt etapele unei gospodăriri coerente şi de lungă durată a apelor. Dificultatea constă, pe de o parte, în complexitatea analizei, iar, pe de altă parte, în calitatea informaţiilor provenite de la utilizatorii de apă care trebuie analizate şi corelate într-un mod unitar.
Programele de monitorizare calitativă (chimică) a apelor subterane trebuie să furnizeze o imagine cât mai exactă asupra stării acestora şi a tendinţelor pe termen lung ale concentraţiilor de poluanţi induse antropic, la nivelul fiecărui bazin hidrografic.
Monitorizarea sau supravegherea continuă a cantităţii şi calităţii apelor subterane implică funcţionarea optimă a infrastructurii formate din forajele de observaţie ale Reţelei Hidrogeologice Naţionale şi a sistemelor de transmisie şi procesare a datelor către dispecerate şi centrele de prelucrare a datelor. Acest program complex de observaţii, măsurători şi analize chimice implică procesarea şi interpretarea unei cantităţi însemnate de date, dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme informatice stabile şi puternice în ceea ce priveşte capacitatea de calcul, capabile să transmită un flux continuu de date către sistemele de avertizări în timp real sau de stocare de date.
Din punct de vedere uman, funcţionarea corectă a acestui sistem de supraveghere a apelor subterane implică formarea profesională continuă a personalului responsabil de colectare şi transmiterea a datelor în timp util către centrele de colectare şi interpretare a acestora. De asemenea, interpretarea măsurătorilor nivelului hidrostatic observat în foraje, corelarea lui la scala întregului corp de apă, centralizarea ulterioară a acestor informaţii la nivel naţional, detectarea în timp util a punctelor în care se observă depăşiri ale indicatorilor de calitate ale apelor subterane sunt toate activităţi realizate de profesionişti cu un înalt grad de specializare şi echipe interdisciplinare formate din hidrologi, hidrogeologi, chimişti, biologi.

AGERPRES: De ce apa este considerată o resursă strategică pentru România?
Gabriel Francisc Ştika: Îmi doresc ca cititorii dumneavoastră să reţină un mesaj foarte important pe care îmi doresc să îl transmit astăzi, de Ziua Mondială a Apei: "Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare. Apa este o resursă strategică de siguranţă şi securitate naţională", conform legislaţiei din România, respectiv Legii Apelor.
Importanţa apelor subterane constă în faptul că, fiind acumulate în formaţiuni poros-permeabile şi fracturate la diferite adâncimi, acestea sunt indirect afectate de fenomenele meteorologice şi hidrologice extreme şi de factorii poluatori, motiv pentru care apele subterane sunt, la rândul lor, de importanţă strategică. Apele subterane, corespunzătoare calitativ, sunt destinate în primul rând pentru alimentarea cu apă a populaţiei şi animalelor, precum şi pentru asigurarea igienei şi sănătăţii populaţiei. Aceste ape pot fi utilizate şi în alte scopuri, numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor. Utilizarea în scop de irigaţii a apelor subterane este permisă numai în zonele unde nu există ape de suprafaţă şi numai din primul strat acvifer cu potenţial hidrogeologic (stratul freatic), pe baza studiilor hidrogeologice întocmite sau expertizate de Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor.
În calitate de administratori ai resurselor de apă, căutăm să identificăm cele mai bune soluţii şi măsuri pentru a preveni, limita poluarea şi suprexploatarea acestora.

AGERPRES: Cum se realizează captările apelor din subteran? Cât de bună şi sigură este această apă pentru consum?
Gabriel Francisc Ştika: La nivel naţional, în cadrul Administraţiei Naţionale "Apele Române", cât şi la nivel regional, în cadrul celor 11 Administraţii Bazinale de Apă, există o preocupare pentru monitorizarea şi gospodărirea unitară şi coerentă a apelor subterane.
Captările de apă în scopul potabilizării se realizează din corpurile de apă care furnizează în medie mai mult de 10 mc/zi sau care deservesc mai mult de 50 de persoane şi se protejează pentru evitarea deteriorării calităţii acestora şi pentru a reduce nivelul de tratare în procesul de producere a apei potabile, prin instituirea de zone de protecţie. Instituirea zonelor de protecţie pentru captările de apă subterană pentru utilizarea în scop potabil se realizează conform cu prevederile legale privind delimitarea zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrului de protecţie hidrogeologică. Deţinătorii şi/sau operatorii de servicii de apă ai captărilor, construcţiilor şi instalaţiilor aflate în funcţiune au obligaţia legală de a institui zonele de protecţie (cu regim sever sau cu regim de restricţii, precum şi perimetre de protecţie hidrogeologică).
Supravegherea calităţii apei potabile destinată consumului uman se asigură de către autoritatea publică centrală din domeniul sănătăţii, precum şi de autorităţile publice locale, conform prevederilor în vigoare, prin norme privind calitatea apei potabile, supravegherea, inspecţia sanitară şi monitorizarea calităţii apei potabile, aprobate prin Hotărâre a Guvernului.

AGERPRES: În ce stadiu se află proiectele derulate de "Apele Române" în ceea ce priveşte prevenirea inundaţiilor? Ce se va finaliza sau continua în acest an şi care este valoarea acestor proiecte?
Gabriel Francisc Ştika: Proiectele pentru prevenirea inundaţiilor demarate de ANAR sunt investiţii multianuale cu finanţare de la bugetul de stat şi surse proprii, aflate în diverse stadii de execuţie. Suplimentar, ANAR execută din fonduri proprii, prin Planul tehnic, lucrări de intervenţie de urgenţă în zonele critice pentru a proteja populaţia şi obiectivele socio-economice din zonă.
Administraţia are, în principal, în execuţie lucrări cu rol de apărare împotriva inundaţiilor (acumulări, crearea/consolidarea liniilor de apărare). După finalizarea acestora, populaţia va fi mai protejată, ca şi infrastructura de acces.
În anul 2022, au fost aprobate credite bugetare în valoare de 207,5 milioane lei, fiind repartizate fonduri în vederea continuării lucrărilor de prevenire a inundaţiilor pentru un număr de 40 de obiective de investiţii. Dintre acestea, un număr de 16 proiecte vor fi finalizate în acest an. Totodată, aş enumera două proiecte care au ca obiect prevenirea şi reducerea riscului la inundaţii. Aceste proiecte sunt implementate de către Administraţia Naţională "Apele Române" în parteneriat cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în calitate de lider. Ambele proiecte sunt cofinanţate din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă 2014-2020.
Este vorba, în primul rând, despre Proiectul "Întărirea capacităţii autorităţii publice centrale în domeniul apelor în scopul implementării etapelor a 2-a şi a 3-a ale Ciclului II al Directivei Inundaţii - Ro-Floods". Implementarea proiectului se realizează cu sprijinul Băncii Mondiale, instituţie cu care Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a încheiat, în acest sens, un acord de prestări servicii de asistenţă tehnică rambursabile pentru elaborarea Planurilor de Management al Riscului la Inundaţii pentru România. Valoarea totală a proiectului este de aproape 140 de milioane de lei, din care 85% fonduri europene şi 15% reprezintă cofinanţarea asigurată de la bugetul de stat. Proiectul a început în octombrie 2019 şi se va finaliza în toamna anului viitor. În cursul acestui an, vor fi finalizate hărţile de hazard şi de risc la inundaţii pentru sectoarele de râu identificate cu risc potenţial la inundaţii corespunzătoare ciclului II al implementării Directivei privind Inundaţiile. Rezultate proiectului sunt disponibile pe site-ul ANAR la secţiunea "Proiecte în curs de implementare".
De asemenea, avem proiectul privind întărirea capacităţii autorităţii publice centrale în domeniul managementului apelor în scopul implementării Strategiei Naţionale de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung. Valoarea totală a proiectului este de peste 11 milioane de lei, din care 84% provin din fonduri europene şi 16% reprezintă cofinanţarea naţională. Proiectul a început în februarie anul trecut şi se va finaliza în decembrie 2023. Proiectul este în stadiul de derulare a procedurilor de licitaţie pentru realizarea activităţilor specifice proiectului.

AGERPRES: Cum se prezintă situaţia poluării cu deşeuri de pe cursurile de apă din România?
Gabriel Francisc Ştika: Problema deşeurilor are impact major asupra activităţilor de gospodărire integrată a apelor realizate de către Administraţia Naţională "Apele Române". Pentru că, în interiorul localităţii, responsabilitatea de salubrizare a cursurilor de apă revine autorităţilor locale, la nivelul Administraţiilor Bazinale de Apă, au fost dezvoltate protocoale de colaborare cu administraţiile locale în baza cărora se desfăşoară acţiuni periodice de igienizare a cursurilor de apă, inclusiv cu participarea societăţii civile.
De asemenea, Administraţia Naţională "Apele Române" a încheiat în ultima perioadă parteneriate cu ONG-uri, dar şi cu entităţi private (Coca-Cola, Green Group) pentru montarea pe râuri a unor sisteme prietenoase cu mediul, de tip Little Trap, cu scopul colectării deşeurilor din apă.
În cadrul parteneriatului pe care îl avem cu Dorna - Coca-Cola, în campania "Apa care are grijă de ape", a fost deja montat pe Dâmboviţa primul dispozitiv plutitor (Little Trap), situat în amonte de barajul Văcăreşti, aproape de Târgovişte. Montarea acestuia s-a realizat cu sprijinul echipelor noastre din cadrul Administraţiei Bazinale de Apă Argeş-Vedea. Dispozitivul plutitor, denumit The Litter Trap, dezvoltat de organizaţia non-profit Clean Rivers din Olanda, este realizat din materiale reciclate, acesta fiind proiectat să strângă până la 5 metri cubi de plastic pe zi. Deşeurile captate sunt trimise către staţiile de sortare, iar ulterior reciclate. Campania este iniţiată de brandul de apă minerală naturală Dorna şi este susţinută de Administraţia Naţională "Apele Române" şi Asociaţia CSR Nest, în calitate de parteneri. Pentru a stopa efectul negativ al deşeurilor din ape, până la sfârşitul anului, dispozitive similare vor fi amplasate pe râurile Ialomiţa, Argeş, Jiu şi Mureş, în cadrul aceluiaşi parteneriat.
În cadrul parteneriatului cu Green Group şi Heineken, un dispozitiv plutitor "Little Trap" realizat de echipa olandeză de la CleanRivers va fi amplasat, în luna martie, şi pe râul Crişul Repede, în Oradea. Cu ajutorul echipei noastre de la Administraţia Bazinală de Apă Crişuri şi cu sprijinul Ambasadei Ţărilor de Jos, până la finele acestei luni, dispozitivul va fi operaţional pe cursul de apă.
Din punct de vedere al poluării, persistenţa deşeurilor de plastic pe maluri şi/sau în cursurile de apă poate produce pe termen lung modificări ale elementelor de calitate a apelor, macroplasticele descompunându-se în microplastice cu impact asupra folosinţelor apei şi asupra ecosistemelor acvatice.

AGERPRES: Ce planuri are ANAR pentru preîntâmpinarea situaţiilor în care poluarea apelor poate deveni o problemă?
Gabriel Francisc Ştika: Administraţia Naţională "Apele Române", prin Administraţiile Bazinale de Apă, caută şi aplică în continuare soluţii pentru limitarea efectelor pe care le produc deşeurile asupra cursurilor de apă şi asupra infrastructurii de gospodărire a apelor, implicând resurse financiare, umane şi logistice tot mai mari. Majoritatea soluţiilor identificate s-au concentrat fie pe stoparea deşeurilor la sursă (adică înainte de a ajunge în cursul de apă) prin construirea unor sisteme implementate la nivel local, fie prin igienizarea cursurilor de apă şi a lacurilor de acumulare, în strânsă colaborare cu autorităţile locale şi societatea civilă.
Cu atât mai mult procesul de refacere a apelor subterane poluate şi de readucere a acestora la o calitate bună este mult mai lent şi costisitor decât cel al apelor de suprafaţă. De aceea, este imperativ necesar să ne corectăm comportamentul şi atitudinea faţă de apă prin practici sănătoase şi prietenoase cu mediul.
În faţa unui viitor aflat sub incertitudinea schimbărilor climatice, apa subterană se constituie într-o rezervă strategică pe care trebuie să o respectăm ca o componentă dintr-un întreg din care şi noi facem parte. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Badea, editor: Andreea Marinescu, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: Administraţia Natională Apele Române

Citeşte şi:

"It's today; My favorite day''/ 22 martie - Ziua mondială a apei

Ziua Mondială a Apei: România nu se află pe o hartă a crizei apei, dar specialiştii analizează zonele cu risc